Ce poate fi mai tentant decât un weekend într-un resort de lux, alături de cele mai bune prietene, departe de muncă, copii, foști soți și toate grijile vieții de zi cu zi? În Spa Weekend, această fantezie aparent perfectă se transformă rapid într-un cocktail de haos, prietenie, situații absurde și câteva lecții de viață.
Regizat de Jon Lucas și Scott Moore, scenariști cunoscuți pentru The Hangover și regizorii comediei Bad Moms, filmul nu încearcă să reinventeze genul. Știe însă foarte bine ce vrea să ofere: aproximativ o oră și jumătate de evadare, râsete și personaje în care putem recunoaște câte ceva din noi.
În centrul poveștii se află patru prietene care se cunosc încă din copilărie, dar care, odată ajunse adulte, au început să se îndepărteze.
Jane (Leslie Mann) este avocata de succes și mama care pare să aibă totul sub control. În realitate, și-a umplut viața cu responsabilități până când aproape că nu mai există loc pentru ea însăși. Este femeia care rezolvă problemele tuturor, dar uită să se întrebe ce își dorește ea.
Sophie (Anna Faris) este opusul aparent al lui Jane: o femeie incapabilă să spună „nu”. La locul de muncă, șeful profită constant de disponibilitatea ei, iar în relațiile cu ceilalți încearcă mereu să împace pe toată lumea. Anna Faris îi oferă personajului acea combinație de inocență, stângăcie și energie comică pe care o stăpânește atât de bine.
Coco (Michelle Buteau) este directă, vulcanică și încă prinsă emoțional în relația cu fostul ei soț, Roger (Dominic Ona-Ariki). Filmul evită însă povestea simplistă cu „fosta soție bună și fostul soț rău”. Coco trebuie să-și recunoască propriile greșeli și să înțeleagă că frustrările ei nu justifică întotdeauna felul în care îi tratează pe ceilalți.
Și apoi apare Mel (Isla Fisher). Dacă Jane este controlul, Sophie este împăciuitoarea, iar Coco este focul, Mel este pur și simplu un uragan. Excentrică, gălăgioasă, lipsită de filtru și aparent incapabilă să citească o situație socială, este genul de prietenă pe care nimeni nu știe exact de ce o mai are în viață, dar de care nici nu se poate desprinde. Celelalte trei nici măcar nu o invită inițial la petrecerea aniversară. Sophie, prea bună pentru binele ei, o cheamă pe ascuns.
Evident, decizia schimbă totul.
Weekendul care trebuia să fie o oază de liniște într-un resort exclusivist se transformă într-un carusel de petreceri, romantism, conflicte, dezvăluiri, umilințe publice și situații din ce în ce mai absurde. Iar când în ecuație intră și Kai (Adam Demos), instructorul de yoga imposibil de arătos, vacanța capătă și o componentă romantică.
Pentru Jane, întâlnirea cu Kai înseamnă mai mult decât o aventură de weekend. Este o readucere aminte că viața nu trebuie să fie întotdeauna despre responsabilități, program și nevoile celorlalți.
Unul dintre cele mai amuzante momente este, inevitabil, secvența de yoga cu capre, care transformă o activitate menită să aducă liniște într-un adevărat dezastru. Iar când prietenele ajung implicate într-o urmărire cu mașinuțe de golf, filmul își asumă fără ezitare latura de comedie fizică.
Nu este un umor sofisticat și nici nu încearcă să fie. Spa Weekend funcționează cel mai bine atunci când renunță la orice pretenție și își lasă personajele să se arunce cu capul înainte în haos.
Dincolo de glume și situații ridicole, filmul are însă o idee surprinzător de simpatică despre prietenie. Ce se întâmplă cu oamenii care au fost cei mai buni prieteni în adolescență atunci când ajung la maturitate și descoperă că s-au schimbat? Este suficient faptul că ai zeci de ani de amintiri împreună pentru a păstra o relație care poate nu mai funcționează?
Filmul nu aprofundează întrebarea atât cât ar fi putut, dar o folosește ca fundament pentru poveste. Mel, în ciuda tuturor defectelor sale, este și persoana care ar face orice pentru prietenele ei. Este haotică, obositoare și deseori imposibilă, dar este sinceră. Iar în spatele comportamentului ei exploziv se află o femeie vulnerabilă care își iubește cu adevărat prietenele.
Aici se află și principalul atu al filmului: chimia dintre actrițe. Leslie Mann, Isla Fisher, Anna Faris și Michelle Buteau creează senzația unei prietenii care există de zeci de ani. Se ceartă, se enervează, își cunosc slăbiciunile și își apasă exact butoanele potrivite, dar atunci când lucrurile devin serioase, sunt acolo una pentru cealaltă.
Totuși, Spa Weekend nu scapă de problemele specifice comediilor de acest tip. Unele glume sunt prea insistente, iar filmul alege uneori să ridice volumul în loc să găsească o replică mai inteligentă. Povestea este previzibilă, iar anumite conflicte sunt rezolvate prea convenabil. Dacă ați văzut Bridesmaids, Girls Trip sau Bad Moms, veți recunoaște fără dificultate multe dintre ingredientele rețetei.
Diferența este că filmul nu încearcă să ascundă acest lucru. Nu promite o revoluție cinematografică și nici nu pretinde că spune ceva nemaiauzit despre prietenie. Își asumă formula și încearcă să o execute cât mai simpatic.
Iar în mare parte reușește.
Cu o durată de doar 97 de minute, Spa Weekend nu apucă să devină obositor. Ritmul este alert, resortul oferă decorul perfect pentru escapism, iar momentele de umor alternează cu secvențe mai sincere despre familie, divorț, carieră și prietenii care trebuie reinventate odată cu trecerea timpului.
Poate că nu este una dintre acele comedii pe care le vei ține minte ani întregi. Dar nici nu trebuie să fie.
Spa Weekend este genul de film care își cunoaște publicul și își înțelege misiunea. Vrea să ne facă să râdem, să ne ofere câteva momente de haos și, printre toate acestea, să ne amintească faptul că prietenia adevărată nu înseamnă să ai prieteni perfecți. Înseamnă să-i accepți chiar și atunci când sunt complet imposibili.
E o escapadă cinematografică ușoară, colorată și zgomotoasă, susținută de patru actrițe care par să se distreze sincer în rolurile lor. Nu reinventează comedia despre prietenie, dar oferă exact ceea ce promite: râsete, haos, emoție și sentimentul plăcut că, uneori, cea mai bună terapie este să pleci departe cu oamenii potriviți.
Regizat de Jon Lucas și Scott Moore, scenariști cunoscuți pentru The Hangover și regizorii comediei Bad Moms, filmul nu încearcă să reinventeze genul. Știe însă foarte bine ce vrea să ofere: aproximativ o oră și jumătate de evadare, râsete și personaje în care putem recunoaște câte ceva din noi.
În centrul poveștii se află patru prietene care se cunosc încă din copilărie, dar care, odată ajunse adulte, au început să se îndepărteze.
Jane (Leslie Mann) este avocata de succes și mama care pare să aibă totul sub control. În realitate, și-a umplut viața cu responsabilități până când aproape că nu mai există loc pentru ea însăși. Este femeia care rezolvă problemele tuturor, dar uită să se întrebe ce își dorește ea.
Sophie (Anna Faris) este opusul aparent al lui Jane: o femeie incapabilă să spună „nu”. La locul de muncă, șeful profită constant de disponibilitatea ei, iar în relațiile cu ceilalți încearcă mereu să împace pe toată lumea. Anna Faris îi oferă personajului acea combinație de inocență, stângăcie și energie comică pe care o stăpânește atât de bine.
Coco (Michelle Buteau) este directă, vulcanică și încă prinsă emoțional în relația cu fostul ei soț, Roger (Dominic Ona-Ariki). Filmul evită însă povestea simplistă cu „fosta soție bună și fostul soț rău”. Coco trebuie să-și recunoască propriile greșeli și să înțeleagă că frustrările ei nu justifică întotdeauna felul în care îi tratează pe ceilalți.
Și apoi apare Mel (Isla Fisher). Dacă Jane este controlul, Sophie este împăciuitoarea, iar Coco este focul, Mel este pur și simplu un uragan. Excentrică, gălăgioasă, lipsită de filtru și aparent incapabilă să citească o situație socială, este genul de prietenă pe care nimeni nu știe exact de ce o mai are în viață, dar de care nici nu se poate desprinde. Celelalte trei nici măcar nu o invită inițial la petrecerea aniversară. Sophie, prea bună pentru binele ei, o cheamă pe ascuns.
Evident, decizia schimbă totul.
Weekendul care trebuia să fie o oază de liniște într-un resort exclusivist se transformă într-un carusel de petreceri, romantism, conflicte, dezvăluiri, umilințe publice și situații din ce în ce mai absurde. Iar când în ecuație intră și Kai (Adam Demos), instructorul de yoga imposibil de arătos, vacanța capătă și o componentă romantică.
Pentru Jane, întâlnirea cu Kai înseamnă mai mult decât o aventură de weekend. Este o readucere aminte că viața nu trebuie să fie întotdeauna despre responsabilități, program și nevoile celorlalți.
Unul dintre cele mai amuzante momente este, inevitabil, secvența de yoga cu capre, care transformă o activitate menită să aducă liniște într-un adevărat dezastru. Iar când prietenele ajung implicate într-o urmărire cu mașinuțe de golf, filmul își asumă fără ezitare latura de comedie fizică.
Nu este un umor sofisticat și nici nu încearcă să fie. Spa Weekend funcționează cel mai bine atunci când renunță la orice pretenție și își lasă personajele să se arunce cu capul înainte în haos.
Dincolo de glume și situații ridicole, filmul are însă o idee surprinzător de simpatică despre prietenie. Ce se întâmplă cu oamenii care au fost cei mai buni prieteni în adolescență atunci când ajung la maturitate și descoperă că s-au schimbat? Este suficient faptul că ai zeci de ani de amintiri împreună pentru a păstra o relație care poate nu mai funcționează?
Filmul nu aprofundează întrebarea atât cât ar fi putut, dar o folosește ca fundament pentru poveste. Mel, în ciuda tuturor defectelor sale, este și persoana care ar face orice pentru prietenele ei. Este haotică, obositoare și deseori imposibilă, dar este sinceră. Iar în spatele comportamentului ei exploziv se află o femeie vulnerabilă care își iubește cu adevărat prietenele.
Aici se află și principalul atu al filmului: chimia dintre actrițe. Leslie Mann, Isla Fisher, Anna Faris și Michelle Buteau creează senzația unei prietenii care există de zeci de ani. Se ceartă, se enervează, își cunosc slăbiciunile și își apasă exact butoanele potrivite, dar atunci când lucrurile devin serioase, sunt acolo una pentru cealaltă.
Totuși, Spa Weekend nu scapă de problemele specifice comediilor de acest tip. Unele glume sunt prea insistente, iar filmul alege uneori să ridice volumul în loc să găsească o replică mai inteligentă. Povestea este previzibilă, iar anumite conflicte sunt rezolvate prea convenabil. Dacă ați văzut Bridesmaids, Girls Trip sau Bad Moms, veți recunoaște fără dificultate multe dintre ingredientele rețetei.
Diferența este că filmul nu încearcă să ascundă acest lucru. Nu promite o revoluție cinematografică și nici nu pretinde că spune ceva nemaiauzit despre prietenie. Își asumă formula și încearcă să o execute cât mai simpatic.
Iar în mare parte reușește.
Cu o durată de doar 97 de minute, Spa Weekend nu apucă să devină obositor. Ritmul este alert, resortul oferă decorul perfect pentru escapism, iar momentele de umor alternează cu secvențe mai sincere despre familie, divorț, carieră și prietenii care trebuie reinventate odată cu trecerea timpului.
Poate că nu este una dintre acele comedii pe care le vei ține minte ani întregi. Dar nici nu trebuie să fie.
Spa Weekend este genul de film care își cunoaște publicul și își înțelege misiunea. Vrea să ne facă să râdem, să ne ofere câteva momente de haos și, printre toate acestea, să ne amintească faptul că prietenia adevărată nu înseamnă să ai prieteni perfecți. Înseamnă să-i accepți chiar și atunci când sunt complet imposibili.
E o escapadă cinematografică ușoară, colorată și zgomotoasă, susținută de patru actrițe care par să se distreze sincer în rolurile lor. Nu reinventează comedia despre prietenie, dar oferă exact ceea ce promite: râsete, haos, emoție și sentimentul plăcut că, uneori, cea mai bună terapie este să pleci departe cu oamenii potriviți.