În anul 72, î.Hr., când forta brutalã a Imperiului Roman cuprindea toatã lumea, fiecare tarã cuceritã trimitea noi sclavi pentru a le face pe plac stãpânilor romani. Vândut ca sclav de mic, dupã ce a asistat la uciderea tatãlui sãu, Spartacus va deveni liderul unei revolte împotriva puternicilor generali și politicieni ai Romei. După o serie de victorii asupra unor comandanți romani, Senatul este constrâns să îi acorde lui Marcus Crassus, cel mai bogat om din Roma și avid după glorie militară, dreptul de a constitui o armată privată cu care să suprime revolta gladiatorilor. Spartacus reușește în mai multe rânduri să-l păcălească pe Crassus, însă odată cu neînțelegerile din tabăra gladiatorilor care au determinat separarea lor și cu chemarea lui Pompei cel Mare de către Senat, revolta este înăbușită.
Ascultând de chemarea conștiinței lui profunde, Spartacus a ales să moară pentru un ideal măreț decât să trăiască în sclavie, intrând astfel în legendă. A devenit un erou al umanității, unul dintre cei care s-a sacrificat pentru nemuritorul vis de libertate al omenirii.
