Singura soluție pentru a putea trăi separată de părinții mei este ca părinții mei să poată supraviețui separați de mine, mărturisește Cassandra, fetița romă care, împreună cu Spartacus, fratele ei mai mare, e pusă în fața unei decizii sfâșietoare pentru un copil. Deși cei doi sunt de șase ani în Franța, împreună cu părinții lor, tatăl lor se opune încă ideii ca ei să meargă la școală, de teama că asta va face ca, până la urmă, să-i piardă.
Regizorul Ioanis Nuguet juxtapune imagini de tip verité cu episoade poetice sau melancolice filmate pe suport super 8 pentru a schița realitatea psihologică intimă a celor doi copii prinși între două lumi: de o parte, perspectiva unei vieți petrecute în stradă, alături de părinții lor iubitori, dar neajutorați; de altă parte, opțiunea educației și a unui acoperiș deasupra capului alături de un cuplu de părinți adoptivi încă necunoscuți.
Un film intens care reușește să schițeze cu delicatețe experiențele celor doi copii, Spartacus & Cassandra evită deopotrivă senzaționalismul și victimizarea, amintindu-ne în același timp că problemele acestor copii sunt sistemice. "La un an deja mergeam în picioare. La doi, mâncam pământ. La trei ani, tata era la închisoare. La patru, cerșeam cu soră-mea. La șapte ani am ajuns în Franța."