"Haina il face pe un barbat. Si cu cat esti mai putin barbat, cu atat mai mult ai nevoie de haine". "Foarte neplacut. Gaz. Am cunoscut odata un om... Si-a bagat capul... A deschis gazul... Si apoi mintea i s-a schimbat... Numai ca al sau cap era prins deja in capcana!". Regizorul David Cronenberg, unul dintre cei mai interesanti cineasti ai generatiei sale, un regizor ale carui filme merita urmarite cu atentie, si-a "sacrificat" salariul pentru a regiza "Spider", filmat in doar opt saptamani, la fel au procedat si actorii si rezultatul final e unul demn de admirat, avem de-a face cu un studiu de caz nelinistitor si care il face pe privitor sa isi puna intrebari iar finalul unei povesti aparent simple are conotatii nebanuite. Rol de forta pentru Ralph Fiennes, mai putin semnificativ Gabriel Byrne, aparitie foarte speciala a Mirandei Richardson.
alali
pe 10 Aprilie 2015 14:06
Patrick McGrath este autor-scenaristul acestui film-roman. Interesant este ca atunci cand i-a inmanat scenariul lui Cronenberg, McGrath i l-a si recomandat pe Fiennes, actor ce era dispus sa interpreteze rolul lui Spider.
Apoi vizionand filmul raman cu o intrebare: Cine e artistul din tot acest produs cinematografic, Cronenberg sau Fiennes? Argumentele pro Cronenberg sunt intalnite pretutindeni in cuprinsul peliculei. Regizorul creaza un cadru bolnav, un cadru perfect pentru delirul protagonistului. O atentie la detalii cum in putine alre creatii mi-a fost dat sa vad. Totul e organizat, colorat si incadrat perfect. (Superbe cadre cu mana lui Spider avand degetele ingalbenite de tutun). Erori nu se pot observa in acest film in afara catorva reflexii in obiectele lucioase ale camerei sau a unei umbre ce se prelinge pe decor. In rest, lucruri anacronice, inadvertente in realizarea decorurilor, greseli de pozitionare a actorilor sau a recuzitei la taierea si alipirea cadrelor, nimic!
Desi toate astea isi au importanta lor in crearea climatului propice desfasurarii actiunii, deci o pondere insemnata in ceea ce vrea sa transmita filmul, in crearea starii de delir, intreaga atentie nu este decat un element pregatitor nebuniei propriu-zise.
Aici intervine halucinanta interpretare a lui Fiennes. Acei ochi holbati, acea privire bolnavicioasa, acea aparenta fizica nebuna, miscarea schizofrenica, totul tradeaza boala in cel mai crunt stadiu al ei.
Daca Cronenberg a fost nominalizat, cu filmul sau la Palm D'or, e mare pacat ca Fiennes nu a prins nici macar o nominalizare pentru actor principal la vreun festival important. "O minte sclipitoare" paleste ca interpretare in fata acestei alienari totale.
Revenind la film, el da impresia ca ar fi format din doua piese distincte, contopite cumva impreuna. Prima parte, pana la aflarea deznodamantului, aproape de final, este sistematic construita si calculata intr-o oarecare masura. Avem acea nebunie retrospectiva, usor ilogica, asta in masura in care se poate spune despre nebunie ca ar avea logica, dar aici lipsa logicii este cauzata de acele amintiri imposibile. Nu poti sa iti amintesti ceva la care nu ai luat parte. Insa Spider pare ca poate. Ordonarea acestor flashuri din trecut este un alt element al acestei constructii minutioase. Totul este coerent, nimic nu tradeaza delirul, boala.
Vine insa partea de incheiere, a doua piesa a acestui film si cu ea si lovitura de gratie pe care o da finalul. Un final tesut cu o perfectiune de panza de paianjen.
Multi deplang lipsa dialogului, a faptului ca Fiennes nu peroreaza. Dar asta e si cauza care starneste interesul pentru aceasta stare patologica. In ciuda lipsei dialogurilor, atunci cand replicile totusi apar ele sunt geniale. De exemplu explicatia multiplelor camasi: "Haina il face pe om. Cu cat esti mai putin om cu atat ai mai mare nevoie de haine." - Genial!
O recomandare pe care o fac doar celor dispusi sa asiste la un studiu de caz. Filmul nu implica privitorul decat in acele incursiuni in trecut. Prezentul este fad, mort, fara simturi, marca inconfundabila Cronenberg. Nota 7,38!
cotzofica
pe 11 Martie 2014 11:34
Un film parcă inspirat dintr-o poezie de-a lui Bacovia. Decoruri sumbre, umezeală, răceală şi un Ralph Fiennes care nu cred că are mai mult de 5 replici în tot filmul, excluzând bolboroselile din momentele lui de "visare". Filmul punctează la capitolul originalitate şi finalul mai salvează ceva, dar per total mi s-a părut cam static şi anost. Nu recomand.
cosmin_kedii
pe 06 Februarie 2013 14:17
O capodopera a filmului cu acțiune superbă, regie, scris, și cinematografie. Cronenberg ne poartă într-o călătorie captivantă în complexitatea minții umane
margott
pe 29 Octombrie 2012 21:50
Un rol mare facut de Ralph Fiennes, si cam atat. Filmul bifeaza la capitolul originalitate din punct de vedere al modului de realizare, in rest nimic spectaculos.
cetateanu
pe 07 Noiembrie 2010 18:39
Mă văd prins din nou în genialitatea lui Cronenberg, care înainte de Eatern Promises şi A history of Violence apelează la ceva mai subtil pentru a-şi atrage ca un păianjen în plasă victimele. Spider este o producţie din 2002 care a trecut aproape neobservată de publicul cinefil pentru că a fost slab promovat. Cu toate acestea, genilitatea lui Cronenberg este evidentă şi aici, alături de talentul actoricesc incredibil a lui Ralph Fiennes.
Filmul spune povestea lui Cleg/Spider (Ralph Fiennes) o persoană cu probleme mintale, ciudată (tipul are ascuns la nivelul şliţului un ciorap în care se găseşte o cutie cu un carneţel cu scrieri indescifrabile şi încă câteva secrete) care se mută într-o casă/azil cu mai mulţi locatari. Acţiunea devine de-a dreptul interesanta când Cleg, atent la tot ce este în jurul său, începe să-şi retăriască lucid copilăria. Un tablou de pe perete îi aduce aminte de trecut, un geam de la o casă vecină îi readuce la viaţă copilăria şi toate personajele din ea. Ca un spectator invizibil Cleg îşi retrăieşte trecutul bucată cu bucată observând fiecare detaliu. Interesantă este şi opţiunea regizorului de a ne arăta trecutul chiar şi atunci când acesta nu era prezent. Cu cât povestea din trecut evoluează cu atât de dăm seama că nebunia lui Cleg se agravează din ce în ce mai tare. Rememorarea trecutului se face treptat, dar la un moment dat asistăm la uciderea mamei de către tatăl lui Spider, pentru ca apoi tot acesta să o înlocuiască cu o prostituată. Pentru a ne năuci şi mai tare Cronenberg optează pentru aceeaşi actriţă când vine vorba de înfăţişarea mamei sau a prostituatei. Toate aceste detalii năucitoare ajung să întărească ideea că totul s-a întâmplat în mintea bolnavă a tânărului Spider, care spre final ajunge să-şi răzbune mama sau să o ucidă.
Spider este un film complex, întortocheat care chiar dacă are o durată realtiv scurtă poate părea lung datorită alternaţei trecut/prezent, real/ireal. Nebunia personajului este excelentă iar momentele în care trecutul vine în prezentul lui Cleg nu fac altceva decât să năucească. Cronenberg optează de data acesta pentru altfel de sentimente iar acest lucru poate încurca o parte din privitorii mai nexperimentaţi care pot renunţa la film înainte de final. Pentru că şi-a denumit filmul Spider, mai trebuie spus că regizorul va opta pentru mici obsesii spiraliceşti sub forma unei pânze de păianjen.
Interpretarea oferită de Ralph Finnes, un personaj paranoic, nebun care mormăie mereu şi care nu deosebeşte realitatea de obsesie este magistrală. Aceleaşi laude pot fi aduse şi Mirandei Richardson care a interpretat cu patimă atât o mamă ingnorantă cât şi o prostituată frivolă care ştie să-şi ducă planul până la capăt. Un film genial, haotic demn de un regizor genial.
into_the_labyrinth
pe 02 Mai 2010 02:25
Un film iesit cu mult din tiparele clasice, si prin aceasta captivant, pentru cei care gusta genul. Story-ul e destul de complicat si cu semne de intrebare, dar cred ca odata cu finalul devine suficient de logic, aceasta in conditiile in care oricum este unul halucinant, produs de o minte ratacita. Ralph Fiennes face un rol monumental!!!PS. Imi plac comentariile care s-au facut la acest film, dovedesc ca pelicula si-a atins tinta in randul spectatorilor
pe 21 Septembrie 2007 12:42
O poveste captivanta, intortocheata, dea dreptul socanta. O puternica poveste psihologica, care ar putea sa te duca in cele mai intunecate cotloane ale mintii omenesti. Ar putea am spus deoarece, dupa ce am citit comentariile regizorului David Cronenberg asupra scenariului si am si vazut trailer-ul de vreo 10 ori de nu ma mai saturam, am fost usor dezamagit de filmul in sine. Parerea mea e, ca se putea face o adevarata capodopera pe acest subiect...
pe 19 Aprilie 2006 12:42
Un film captivant ce ne introduce in mintea unui shizofren care traieste intr o lume inceata si intunecata,la fel ca si mintera sa.Panza de paianjen care l prinde pe Spider devine pe parcursul filmului o adevarata sarma ghimpata.Spider trece dintr o famtasmagorie in alta,si fiecare secunda pare a fi un nou pas intr un carusel al caru culori au o tot mai evidenta tenta de negru.Bolnavul nu mai e sigur de nimic in afara de boala sa,care se traduce aici cu viata.Singura sa greseala e ca s a nascut;haosul lumii intra in conflict cu haosul din mintea sa,fiindca doi poli cu acveesi valente se resping.Spider e mut,mormaie in loc sa vorbeasca,si lipseste de la cel mai mare spectacol:viata sa.
pe 10 Martie 2005 22:44
Un film thriller psihologic foarte interesant.Ralph finnes are rolul unui om ce sia pierdut mintile si incearca sa si le regaseasca.Din cauza acestei situatii,el are si vedenii.Merita vazut.
Apoi vizionand filmul raman cu o intrebare: Cine e artistul din tot acest produs cinematografic, Cronenberg sau Fiennes? Argumentele pro Cronenberg sunt intalnite pretutindeni in cuprinsul peliculei. Regizorul creaza un cadru bolnav, un cadru perfect pentru delirul protagonistului. O atentie la detalii cum in putine alre creatii mi-a fost dat sa vad. Totul e organizat, colorat si incadrat perfect. (Superbe cadre cu mana lui Spider avand degetele ingalbenite de tutun). Erori nu se pot observa in acest film in afara catorva reflexii in obiectele lucioase ale camerei sau a unei umbre ce se prelinge pe decor. In rest, lucruri anacronice, inadvertente in realizarea decorurilor, greseli de pozitionare a actorilor sau a recuzitei la taierea si alipirea cadrelor, nimic!
Desi toate astea isi au importanta lor in crearea climatului propice desfasurarii actiunii, deci o pondere insemnata in ceea ce vrea sa transmita filmul, in crearea starii de delir, intreaga atentie nu este decat un element pregatitor nebuniei propriu-zise.
Aici intervine halucinanta interpretare a lui Fiennes. Acei ochi holbati, acea privire bolnavicioasa, acea aparenta fizica nebuna, miscarea schizofrenica, totul tradeaza boala in cel mai crunt stadiu al ei.
Daca Cronenberg a fost nominalizat, cu filmul sau la Palm D'or, e mare pacat ca Fiennes nu a prins nici macar o nominalizare pentru actor principal la vreun festival important. "O minte sclipitoare" paleste ca interpretare in fata acestei alienari totale.
Revenind la film, el da impresia ca ar fi format din doua piese distincte, contopite cumva impreuna. Prima parte, pana la aflarea deznodamantului, aproape de final, este sistematic construita si calculata intr-o oarecare masura. Avem acea nebunie retrospectiva, usor ilogica, asta in masura in care se poate spune despre nebunie ca ar avea logica, dar aici lipsa logicii este cauzata de acele amintiri imposibile. Nu poti sa iti amintesti ceva la care nu ai luat parte. Insa Spider pare ca poate. Ordonarea acestor flashuri din trecut este un alt element al acestei constructii minutioase. Totul este coerent, nimic nu tradeaza delirul, boala.
Vine insa partea de incheiere, a doua piesa a acestui film si cu ea si lovitura de gratie pe care o da finalul. Un final tesut cu o perfectiune de panza de paianjen.
Multi deplang lipsa dialogului, a faptului ca Fiennes nu peroreaza. Dar asta e si cauza care starneste interesul pentru aceasta stare patologica. In ciuda lipsei dialogurilor, atunci cand replicile totusi apar ele sunt geniale. De exemplu explicatia multiplelor camasi: "Haina il face pe om. Cu cat esti mai putin om cu atat ai mai mare nevoie de haine." - Genial!
O recomandare pe care o fac doar celor dispusi sa asiste la un studiu de caz. Filmul nu implica privitorul decat in acele incursiuni in trecut. Prezentul este fad, mort, fara simturi, marca inconfundabila Cronenberg. Nota 7,38!
Filmul spune povestea lui Cleg/Spider (Ralph Fiennes) o persoană cu probleme mintale, ciudată (tipul are ascuns la nivelul şliţului un ciorap în care se găseşte o cutie cu un carneţel cu scrieri indescifrabile şi încă câteva secrete) care se mută într-o casă/azil cu mai mulţi locatari. Acţiunea devine de-a dreptul interesanta când Cleg, atent la tot ce este în jurul său, începe să-şi retăriască lucid copilăria. Un tablou de pe perete îi aduce aminte de trecut, un geam de la o casă vecină îi readuce la viaţă copilăria şi toate personajele din ea. Ca un spectator invizibil Cleg îşi retrăieşte trecutul bucată cu bucată observând fiecare detaliu. Interesantă este şi opţiunea regizorului de a ne arăta trecutul chiar şi atunci când acesta nu era prezent. Cu cât povestea din trecut evoluează cu atât de dăm seama că nebunia lui Cleg se agravează din ce în ce mai tare. Rememorarea trecutului se face treptat, dar la un moment dat asistăm la uciderea mamei de către tatăl lui Spider, pentru ca apoi tot acesta să o înlocuiască cu o prostituată. Pentru a ne năuci şi mai tare Cronenberg optează pentru aceeaşi actriţă când vine vorba de înfăţişarea mamei sau a prostituatei. Toate aceste detalii năucitoare ajung să întărească ideea că totul s-a întâmplat în mintea bolnavă a tânărului Spider, care spre final ajunge să-şi răzbune mama sau să o ucidă.
Spider este un film complex, întortocheat care chiar dacă are o durată realtiv scurtă poate părea lung datorită alternaţei trecut/prezent, real/ireal. Nebunia personajului este excelentă iar momentele în care trecutul vine în prezentul lui Cleg nu fac altceva decât să năucească. Cronenberg optează de data acesta pentru altfel de sentimente iar acest lucru poate încurca o parte din privitorii mai nexperimentaţi care pot renunţa la film înainte de final. Pentru că şi-a denumit filmul Spider, mai trebuie spus că regizorul va opta pentru mici obsesii spiraliceşti sub forma unei pânze de păianjen.
Interpretarea oferită de Ralph Finnes, un personaj paranoic, nebun care mormăie mereu şi care nu deosebeşte realitatea de obsesie este magistrală. Aceleaşi laude pot fi aduse şi Mirandei Richardson care a interpretat cu patimă atât o mamă ingnorantă cât şi o prostituată frivolă care ştie să-şi ducă planul până la capăt. Un film genial, haotic demn de un regizor genial.