Părerea criticului
Filmul asta a venit la fix in momentul cand Romania a fost declarata tara cea mai nefericita. Cine n-a fost fericit nici macar o data, in vis, si vede "Spider" se prabuseste intr-o depresie de nu-l mai scoti de-acolo nici cu tractorul.
Creatia lui Cronenberg, desi relativ scurta, pare interminabila prin supliciul la care te supune, amintindu-ti, clipa de clipa, imagini usturatoare din mediul proxim. Ralph Fiennes este un nebun cu infatisare de boschetar, care miraie si geme in continuu, ca un caine otravit. El are un ciorap bagat in pantaloni, in zona slitului. Aici ascunde mica lui "comoara", o cutie din metal in care tine hartia si tutunul pentru tigari, un carnetel janghinos plin cu inscrisuri ce par extraterestre plus alte chestiute al caror rost nu l-am decriptat inca.
Omul a stat multa vreme la un azil pentru nebuni iar acum, eliberat de acolo, si-a gasit adapost intr-un fel de balamuc particular, pensiunea doamnei Wilkinson (Lynn Redgrave). Stabilimentul este o sandrama sordida, cu pereti coscoviti, care aminteste frapant de blocurile din Romania. Apa in care se imbaiaza zgribulit, noul oaspete, este calaie si maro, fix ca aceea pe care o cunoastem si noi, atat de bine! De altfel, in filmul acesta, totul este atat de murdar (inclusiv mainile protagonistului) incat, in scurt timp, te incearca senzatia unui rau de mare neasteptat.
Primul locatar pe care il cunoaste Spider este Terrence (John Neville), un psihopat care tese neobosit scenarii horror. Scapat de sub supravegherea medicala, Spider incepe sa reinvie fantasmele care i-au marcat copilaria. Mama lui (Miranda Richardson) ii povestea despre copilaria ei in Essex, despre panzele de paianjen ca niste roti mari de muselina, care o fascinau. Spider noteaza totul in carnetelul secret, brazdat de hieroglife ilizibile: Cum il trimitea mama sa sa-l recupereze din carciuma pe tatal betiv (Gabriel Byrne). Cum, pentru a nu-si pierde sotul, mama il insotea la betivaneala. Cum se harjoneau parintii lui, ocrotiti de intunericul de afara.
In mintea bolnava a copilului, imaginea mamei incepe sa se confunde cu imaginea prostituatei Yvonne. Isi vede tatal cucerit de nurii planturosi ai tarfei blonde si, intr-un sfarsit, are viziunea unei crime. Surprins in timpul distractiei cu Yvonne, tatal ia o lopata si o omoara pe sotia indiscreta, ingropind-o apoi intr-un strat de cartofi. Yvonne ia locul mamei ucise si Spider traieste cu impresia ca, foarte curand, va fi trimis si el in stratul cu cartofi. Ca sa-si salveze viata si sa-si razbune mama disparuta, Spider construieste un hatis de sfori, cu ajutorul caruia, noaptea tarziu, deschide gazele.
Numai ca victima initiativei lui criminale nu va fi Yvonne (o simpla halucinatie) ci propria mama, care atipise pe un scaun, in bucatarie. Si, uite asa, Spider ajunge de mic la balamuc. Nu-i asa ca povestea asta seamana leit cu ororile pe care le vedem zilnic la emisiunile de stiri TV?
Creatia lui Cronenberg, desi relativ scurta, pare interminabila prin supliciul la care te supune, amintindu-ti, clipa de clipa, imagini usturatoare din mediul proxim. Ralph Fiennes este un nebun cu infatisare de boschetar, care miraie si geme in continuu, ca un caine otravit. El are un ciorap bagat in pantaloni, in zona slitului. Aici ascunde mica lui "comoara", o cutie din metal in care tine hartia si tutunul pentru tigari, un carnetel janghinos plin cu inscrisuri ce par extraterestre plus alte chestiute al caror rost nu l-am decriptat inca.
Omul a stat multa vreme la un azil pentru nebuni iar acum, eliberat de acolo, si-a gasit adapost intr-un fel de balamuc particular, pensiunea doamnei Wilkinson (Lynn Redgrave). Stabilimentul este o sandrama sordida, cu pereti coscoviti, care aminteste frapant de blocurile din Romania. Apa in care se imbaiaza zgribulit, noul oaspete, este calaie si maro, fix ca aceea pe care o cunoastem si noi, atat de bine! De altfel, in filmul acesta, totul este atat de murdar (inclusiv mainile protagonistului) incat, in scurt timp, te incearca senzatia unui rau de mare neasteptat.
Primul locatar pe care il cunoaste Spider este Terrence (John Neville), un psihopat care tese neobosit scenarii horror. Scapat de sub supravegherea medicala, Spider incepe sa reinvie fantasmele care i-au marcat copilaria. Mama lui (Miranda Richardson) ii povestea despre copilaria ei in Essex, despre panzele de paianjen ca niste roti mari de muselina, care o fascinau. Spider noteaza totul in carnetelul secret, brazdat de hieroglife ilizibile: Cum il trimitea mama sa sa-l recupereze din carciuma pe tatal betiv (Gabriel Byrne). Cum, pentru a nu-si pierde sotul, mama il insotea la betivaneala. Cum se harjoneau parintii lui, ocrotiti de intunericul de afara.
In mintea bolnava a copilului, imaginea mamei incepe sa se confunde cu imaginea prostituatei Yvonne. Isi vede tatal cucerit de nurii planturosi ai tarfei blonde si, intr-un sfarsit, are viziunea unei crime. Surprins in timpul distractiei cu Yvonne, tatal ia o lopata si o omoara pe sotia indiscreta, ingropind-o apoi intr-un strat de cartofi. Yvonne ia locul mamei ucise si Spider traieste cu impresia ca, foarte curand, va fi trimis si el in stratul cu cartofi. Ca sa-si salveze viata si sa-si razbune mama disparuta, Spider construieste un hatis de sfori, cu ajutorul caruia, noaptea tarziu, deschide gazele.
Numai ca victima initiativei lui criminale nu va fi Yvonne (o simpla halucinatie) ci propria mama, care atipise pe un scaun, in bucatarie. Si, uite asa, Spider ajunge de mic la balamuc. Nu-i asa ca povestea asta seamana leit cu ororile pe care le vedem zilnic la emisiunile de stiri TV?
