Ce succes a avut acest film la vremea lui.Adevarul e ca atunci cand il comparam cu alte productii ale anului a meritat succesul.Buna distributia.
ciprian34
pe 11 Octombrie 2013 21:11
Un film extraordinar si mesajul poeziei lui Wordsworth este extraordinar de lucid:Sa privim cu curaj inainte,sa pastram ce-a mai ramas,vom fi ce am fost,si mai mult inca..."
cosmin_kedii
pe 19 August 2013 10:13
Filmul vine într-un moment în care relațiile dintre oameni au evoluat diferit. La acea vreme, peste tot încercând să mențină și să respecte regulile și legile societății
Cel mai frumos film de Elia Kazan și, probabil, una dintre ,,filmele,,, clasice ale cinematografiei americane. O poveste de dragoste copleșitoare, combinata cu o denunțare subtilă a relațiilor sociale în societatea americană
DeadSea07
pe 20 Iulie 2013 10:43
Unul dintre clasicele care nu m-au "prins" si care mi se par supraapreciate, totodata, poate cel mai slab film al maestrului Elia Kazan. Versurile alea sunt superbe, Natalie Wood face un rol foarte bun iar coloana sonora este buna. Dar, cam atat cu laudele. Warren Beatty nu mi-a placut deloc aici. Pare un pusti beat si plin de ticuri faciale in 90% din film. Cadrele cu cei doi mi s-au parut atat de false si fara sentimente, incat nu m-au convins ca se iubeau cu adevarat. Mie mi-au dat impresia ca sunt doi imaturi plini de mofturi, care vor sa creada ca se iubesc, dar fara sa o arate macar o data asa cum ar trebui. Personajele secundare, in special parintii lor, sunt niste personaje tipice, agasante, fara o judecata sau comportare rationala. Dupa o ora si ceva, nu m-a convins cu nimic ca merita vazut in continuare, iar dupa genericul de final tot aceeasi impresie o am. Atata timp cat povestea nu prea are credibilitate, atata timp cat majoritatea interpretarilor par fortate si atata timp cat toate sentimentele au ramas in spatele ecranului fara sa ma atinga si pe mine macar putin, nu il pot considera un clasic ce nu trebuie ratat, ba chiar as spune ca nu pierzi mare lucru daca nu-l vezi. Un 6/10 pentru putinele sale calitati.
pisicuta1
pe 13 Aprilie 2013 00:21
un film emotionant superb ,bine jucat!
merita vazut
cezarika21
pe 11 Septembrie 2012 14:59
Un film deosebit despre tinereţe şi problemele ei: dragostea, cariera, relaţiile cu părinţii şi cu prietenii. Doi tineri care se iubesc sunt nevoiţi să se despartă ca urmare a faptului că provin din clase sociale diferite. Convenţiile sociale ale epocii duc la frustrare, nefericire, răzvrătire, nebunie şi chiar încercare de sinucidere.
Filmul prezintă o poveste de dragoste tristă şi consecinţele refuzului ei asupra vieţii protagoniştilor. Sunt puse în discuţie prejudecăţile legate de diferenţele de clasă socială, ideile cu privire la legătura între căsătorie şi începerea vieţii sexuale şi necesitatea de a merge mai departe în ciuda tuturor opreliştilor.
"Splendoare în iarbă" merită a fi văzut deşi este prea lung (şi pe alocuri chiar plictisitor prin lentoarea unor secvenţe). Are o oarecare poezie şi este realist, iar interpretările lui Warren Beatty şi Natalie Wood sunt de foarte bună calitate.
karenin08
pe 26 Iulie 2012 01:58
Metafora se refera la tineretea cu idealurile sale:o iubire perfecta si o viata fericita.Cu trecerea varstei putem observa ca aceasta lume idealizata este incetul cu incetul sfaramata si adaptata realitatii,exemplul concludent fiind ca ei nu raman impreuna in ciuda iubirii lor.
Iulidesprefilme
pe 24 Iulie 2012 14:28
Film clasic, de referinţă, memorabil...de ce? Pentru că mesajul, tema, relaţiile dintre personaje, structura lor interioară, stilistica peliculei îşi păstrează prospeţimea în timp.Este povestea de iubire frântă a unor îndrăgostiţi, victimele unor părinţi autoritari, intoleranţi, egoişti, incapabili să citească în sufletele propriilor copii.
Cred că sunt cel puţin trei scene de mare dramatism, interpretate cu intensitate de Natalie Wood, şi anume: când se află în cadă, sub interogatoriul insinuant şi umilitor al mamei, când citeşte celebrele versuri, la ora de curs, sub privirile seci ale profesoarei, care nu vrea decât un comentariu, nu o trăire a poemului care pe fată o devastează, momentul când se decide să se ofere prietenului său, când nu mai vrea să fie serioasă, aşa cum o ştia el...alte ipostaze ale eroinei sunt, însă, la fel de emoţionante: îmbrăcată cu rochia roşie, simbol al patimii, dar şi al gestului sinucigaş; îmbrăcată în alb, în scena finală, când eroina se simte poate purificată de durere, de eşec, de teamă.
Un film răscolitor în care fiecare imagine, fiecare gest, fiecare atitudine, fiecare replică necesită o discuţie pertinentă...astfel de pelicule sunt nemuritoare.
lamationairetia
pe 23 Februarie 2012 12:16
Cred ca l-am revazut de vreo 3 ori. Este genul de film in care povestea , personajele modalu de transmiterea al mesjului, se impletesc perfect. Jucat admirabil
defav
pe 03 Ianuarie 2012 22:55
Film clasic exceptional , despre implicatiile posibile ale unei iubiri adolescentine
Yasmina001
pe 03 Noiembrie 2011 17:18
Este un film de la care avem ce invata, iar dupa vizionare este neaparat necesar sa tragem anumite concluzii: faptul ca ar trebui sa incercam sa fim echilibrati in tot ceea ce facem, chiar si in iubire, deoarece daca pariem totul pe o carte s-ar putea sa nu suportam pierderea, greseala anumitor parinti care, doar pentru ca sunt adulti, au impresia ca detin adevarul absolut, oricat de mult iubesti pe cineva sau un parinte isi doreste sa ajungi cineva, nu poti sa iti schimbi destinul, pana la urma soarta este cea care decide pentru tine si cel mai important, iubirea nu este de ajuns intr-o relatie, trebuie sa existe compatibilitate si interese comune.
Deanie si Bud sunt amandoi instabili emotional dar in moduri total diferite: ea este inteligenta dar deosebit de sensibila si visatoare, transformand iubirea pentru el intr-o obsesie, dragostea ei fiind profund emotionala, pe cand el nu este foarte dotat intelectual, nehotarat, neincrezator, pragmatic, prezinta o dragoste predominant trupeasca.
Faptul ca amandoi au fost prea slabi si atat de diferiti a facut aproape imposibila o relatie intre ei. Pentru unii poate parea un film trist, mie mi se pare doar realist si incredibil de bun, chiar daca unele situatii sunt duse la exrem.
Miha_vi
pe 28 Septembrie 2011 15:12
Frumos filmul, intensitatea dragostei o simti pana in adancul inimii...Concluzia: nu exista perfectiune; daca cei doi ar fi ramas impreuna ar fi inebunit amandoi, exista un echilibru natural, unul bun cu unul rau, unul care iubeste si unul care se lasa iubit.
White.Lily
pe 17 Aprilie 2011 11:50
Un film intradevar deosebit!
Insa, pe cat de trista e felul in care relatia lor de iubire a evoluat pe atat de trist mi se pare faptul, ca aceea realitate a anilor 60 e inspaimantator de asemanatoare cu a anilor 2000.
SI tare mi-e teama ca anumite lucruri nu se vor schimba nici in urmatorii 50 de ani.
Cate prejudecati nu exista si la ora actuala in legatura cu diferenta de clasa sociala? Cate prejudecati nu exista in privinta fetelor mai "iubarete"?
Ca sa nu mai pomenesc de nenumaratele conflicte familiale, in care parintii stiu ce este mai bine pentru copiii lor si sunt incapabili de a asculta ce-si doresc cu adevarat copiii?
Cat priveste interpretarea lui Natalie Wood a fost una magistrala. Pacat ca de-a lungul carierei sale nu a fost rasplatita cu nici un Oscar.
goldenleaves
pe 11 Martie 2011 18:36
superb film...superb final...trist....profund si poetic
xerses
pe 04 Martie 2011 13:01
Un film facut cu foarten multa atentie la detalii.Un film de o sensibilitate aparte.Mi-a placut foarte mult si povestea filmului si interpretarea.
mihaelatb
pe 09 Octombrie 2010 23:16
Superb citatul "Chiar daca slava ierbii acelui ceas, s-a stins pe veci , noi nu vom pregeta,vom cauta puteri in ce-a ramas". Ce parinti intepeniti in ceea ce se cade si ceea ce nu se cade, ce va spune orasul...sunt in stare sa-si trimita fica la un Sanatoriu de boli nervoase ? Si cand cosmarul se sfaraseste?
anda_nicole_16
pe 10 Iulie 2010 17:35
L-am vazut si am realizat ca ea, fata, chiar il iubea pe el si a suferit dupa el...insa baiatul doar si-a batut joc de sentimentele ei...Un film trist, dar buuun!
rogvaiv_bleu
pe 02 Iunie 2010 12:44
...vazut atat de copii dar mai ales de parinti....
MrJuVe
pe 28 Aprilie 2010 20:17
unul dintre cele mai bune filme de dragoste din istorie, daca nu cel mai bun. pur si simplu perfect.
Fumed
pe 12 Aprilie 2010 12:34
Acest film ar trebui vazut in special de tanara generatie. Are un profund caracter psihologic si educativ. Este un film izbitor de asemenator cu realitatea anilor '60. Un film prin care putem vedea limpede puterea dragostei, frumusetea ei , dar si partea intunecata a acesteia. Dragostea, adevarata dragoste, mai ales cand existe intre ambii parteneri, ar trebui traita pana-n adancul profunzii mei si sa fie fericiti cei ce au aceasta sansa, incredibil de frumoasa si unica!
"-Deanie, draga, crezi ca inca il iubesti?
-„Desi nimic nu poate invia ceasul Spendorii firelor de iarba...
Al maretiei dintr-o floare...
Nu vom jeli, ci cauta Putere in ceea ce ramane-n urma...”
roxella
pe 26 Decembrie 2009 23:20
un film exceptional...l-am vazut cand eram un copil si stiu ca mi-a placut foarte mult, chiar daca poate nu l-am inteles in totalitate....acum ceva vreme l-am revazut si pot spune ca e in top 5 filmele mele preferate...foarte sensibil si ar trebui vazut de toata lumea...iar natalie wood era atat de frumoasa...
Zuza
pe 23 Septembrie 2009 19:17
Jignitor de bun comparativ cu filmele de dragoste contemporane...Iubirea,chiar si in expresia ei cea mai nebuneasca,nu anuleaza sansele si nu transforma viata intr-un nonsens;totul in afara acestei intelepciuni naturale e fals si ineptie...despre asta vorbeste Splendoare in iarba...
ariadnaf
pe 01 Septembrie 2009 22:12
Catrene din poemul "Oda semnelor nemuririi" de William Wordsworth
Acum, nimic nu-mi poate-aduce inapoi
Splendoarea-n iarba, traita de noi doi.
Nu vom jeli a florii maretie,
Putere vom gasi in amintirea-i vie.
sau
Chiar daca-n veci mi-umbri-vor norii
Splendoarea ierbii, semetia florii,
Leac vom gasi, sa nu ne doara
In ce pastram de-odinioara.
pe 06 Octombrie 2007 22:31
Un film impresionant despre fragilitatea umana si despre faptul ca uneori inima nu stie pe cine sa aleaga.Un film care nu va imbatrani niciodata.Vizionare placuta!
pe 19 Mai 2006 11:49
Un film pe care nu l-am putut uita niciodata.Deşi deznodãmântul pare a aduce un elogiu surogatelor fericirii,celor care acceptã viaţa ca o consecin ţă a unui şir de întâmplări, celor care, uitând de propriile nevoi, se dedică fericirii altora, place. Să fie el adresat acelora care, luptători fiind, nu pot să accepte să trăiască oricum...Să implice, atunci, finalul o notă optimistă...Întrebări fără semne de întrebare. Cert este că Splendoare în iarbă a avut impact şi asupra publicului anilor 1970, are şi asupra noastră şi va avea şi asupra celor din viitor. Tratând drame omeneşti, admiţând interpretarea în chei multiple, adresându-se însuşi sufletului fiinţei umane, filmul nu-şi epuizează nicicând potenţialul.
Mulţumesc pentru şansa de a-mi fi permis să scriu câteva rânduri despre o experienţă dragă de cinefil.
Codruţa
pe 12 Mai 2004 10:05
Un film deosebit....
Acum nimic nu poate aduce inapoi
Splendoarea traita de noi doi intre flori
Nu vom jeli a florii maretie
Putere vom gasi in ceea ce ramane
Cel mai frumos film de Elia Kazan și, probabil, una dintre ,,filmele,,, clasice ale cinematografiei americane. O poveste de dragoste copleșitoare, combinata cu o denunțare subtilă a relațiilor sociale în societatea americană
merita vazut
Filmul prezintă o poveste de dragoste tristă şi consecinţele refuzului ei asupra vieţii protagoniştilor. Sunt puse în discuţie prejudecăţile legate de diferenţele de clasă socială, ideile cu privire la legătura între căsătorie şi începerea vieţii sexuale şi necesitatea de a merge mai departe în ciuda tuturor opreliştilor.
"Splendoare în iarbă" merită a fi văzut deşi este prea lung (şi pe alocuri chiar plictisitor prin lentoarea unor secvenţe). Are o oarecare poezie şi este realist, iar interpretările lui Warren Beatty şi Natalie Wood sunt de foarte bună calitate.
Cred că sunt cel puţin trei scene de mare dramatism, interpretate cu intensitate de Natalie Wood, şi anume: când se află în cadă, sub interogatoriul insinuant şi umilitor al mamei, când citeşte celebrele versuri, la ora de curs, sub privirile seci ale profesoarei, care nu vrea decât un comentariu, nu o trăire a poemului care pe fată o devastează, momentul când se decide să se ofere prietenului său, când nu mai vrea să fie serioasă, aşa cum o ştia el...alte ipostaze ale eroinei sunt, însă, la fel de emoţionante: îmbrăcată cu rochia roşie, simbol al patimii, dar şi al gestului sinucigaş; îmbrăcată în alb, în scena finală, când eroina se simte poate purificată de durere, de eşec, de teamă.
Un film răscolitor în care fiecare imagine, fiecare gest, fiecare atitudine, fiecare replică necesită o discuţie pertinentă...astfel de pelicule sunt nemuritoare.
Deanie si Bud sunt amandoi instabili emotional dar in moduri total diferite: ea este inteligenta dar deosebit de sensibila si visatoare, transformand iubirea pentru el intr-o obsesie, dragostea ei fiind profund emotionala, pe cand el nu este foarte dotat intelectual, nehotarat, neincrezator, pragmatic, prezinta o dragoste predominant trupeasca.
Faptul ca amandoi au fost prea slabi si atat de diferiti a facut aproape imposibila o relatie intre ei. Pentru unii poate parea un film trist, mie mi se pare doar realist si incredibil de bun, chiar daca unele situatii sunt duse la exrem.
Insa, pe cat de trista e felul in care relatia lor de iubire a evoluat pe atat de trist mi se pare faptul, ca aceea realitate a anilor 60 e inspaimantator de asemanatoare cu a anilor 2000.
SI tare mi-e teama ca anumite lucruri nu se vor schimba nici in urmatorii 50 de ani.
Cate prejudecati nu exista si la ora actuala in legatura cu diferenta de clasa sociala? Cate prejudecati nu exista in privinta fetelor mai "iubarete"?
Ca sa nu mai pomenesc de nenumaratele conflicte familiale, in care parintii stiu ce este mai bine pentru copiii lor si sunt incapabili de a asculta ce-si doresc cu adevarat copiii?
Cat priveste interpretarea lui Natalie Wood a fost una magistrala. Pacat ca de-a lungul carierei sale nu a fost rasplatita cu nici un Oscar.
"-Deanie, draga, crezi ca inca il iubesti?
-„Desi nimic nu poate invia ceasul Spendorii firelor de iarba...
Al maretiei dintr-o floare...
Nu vom jeli, ci cauta Putere in ceea ce ramane-n urma...”
Acum, nimic nu-mi poate-aduce inapoi
Splendoarea-n iarba, traita de noi doi.
Nu vom jeli a florii maretie,
Putere vom gasi in amintirea-i vie.
sau
Chiar daca-n veci mi-umbri-vor norii
Splendoarea ierbii, semetia florii,
Leac vom gasi, sa nu ne doara
In ce pastram de-odinioara.
Mulţumesc pentru şansa de a-mi fi permis să scriu câteva rânduri despre o experienţă dragă de cinefil.
Codruţa
Acum nimic nu poate aduce inapoi
Splendoarea traita de noi doi intre flori
Nu vom jeli a florii maretie
Putere vom gasi in ceea ce ramane