Stanno tutti bene (1990)

Unul dintre filmele mai putin reusite ale lui Giuseppe Tornatore. O idee imprumutata de la Tokyo Story-ul lui Ozu si transpusa fara prea multa credibilitate sau profunzime, mai mult pe ideea de divertisment comico-emotional cu un Mastroianni care cred ca-i prima oara cand nu-mi place deloc. Vizionabil este, dar fara mari pretentii si doar dupa ce ati vazut filmul lui Ozu.

Un film extrem de trist, in ciuda simpaticului Matteo, care reprezintă fix tipologia bunicilor noștri care se laudă cu nepoții lor, in mare parte plecați de acasă, spunând lumii întregi ce bine sunnt ei. Doar că, descoperind realitatea, Matteo își pierde entuziasmul, dar nu și speranța.. Filmul trebuie văzut, chiar dacă nu dispune de o acțiune care să te mențină conectat. Merită văzut măcar pentru cele două replici care mie mi-au rămas în minte: „femeia care spune că nu poate trăi fără tine, aceea te va părăsi!” și „vinul poate fi făcut chiar și din struguri..”(varianta plină de subînțeles din final)

De fapt toti au vieti grozav de nereusite, dar batrinul se amageste si ii va amagi si pe altii ca ai lui sunt bine.Asavse intimpla si in viata de zi cu zi....

Am vazut filmul cu ceva vreme in urma si imi mai rasuna si acum in urechi replica rostita cu tristete de catre personajul intruchipat ireprosabil de Mastroianni... Mi-am adus aminte de "Stanno tutti bene" acum doua zile cand am vizionat remake-ul. Chiar daca nici varianta americana nu-i de lepadat,filmul lui Tornatore ramane net superior.

un film bunicel, cu o poveste parca desprinsa din viata de zi cu zi, bine interpretat si bine scris scenariul.

un film exceptional, de care mi-am adus aminte cu drag, cand am vazut americanul Everybody’s Fine, mai slab si ca prestatie a artistilor si ca incarcatura emotionala. Caci, oricat l-a admira pe DeNiro, in acest rol, Marcello Mastroianni este peste, cu cel putin o clasa.