Părerea criticului
Este fără îndoială filmul anului şi totodată filmul aşteptat de trei generaţii. Fanii trilogiei iniţiale vor descoperi o întoarcere la formă a francizei, J.J. Abrams aducând pe ecrane un spectacol cinematografic atent construit şi impresionant în format 3D. Spectatorii care nu se închină lui George Lucas şi nu ştiu pe de rost toate planetele şi navele din aventurile anterioare ale eroilor ar putea să cârcotească din cauza unui aspect supărător: Star Wars: Trezirea Forţei este un film spectaculos, dar făcut după reţetă. Iată mai jos ce te-ar putea impresiona la premiera de vineri.
Un fan declarat al primelor filme Star Wars, J.J. Abrams preia ingredientele imaginate de George Lucas, presară pe deasupra praf de efecte speciale de ultimă generaţie şi aduce pe ecrane un film ce omagiază cu încăpăţânare trilogia lansată în 1977. Chiar dacă nu plictiseşte nici măcar o secundă, ba chiar uimeşte cu o consistentă doză de umor, Trezirea Forţei va fi simţit întrucâtva familiar de către fanii primei trilogii, probabil unul din puţinele lucruri care i se poate reproşa acestei continuări. O spune şi Han Solo într-un trailer: "Chewie, am revenit acasă". Şi ar fi putut continua: "Totul este cum am lăsat".
Una dintre cele mai impresionante producţii de anul acesta, Trezirea Forţei dovedeşte încă o dată că J.J. Abrams are un ochi fenomenal pentru spectacol. Anvergura producţiei este impresionantă, de la navele gigantice uitate în deşerturile nesfârşite de pe Jakku, până la bătăliile între navele Rezistenţei şi cele ale Primului Ordin. Planete uitate, peisaje superbe, creste înzăpezite, periculoase creaturi din colţuri întunecate ale galaxiei, totul este creat în cel mai mic detaliu pentru a uimi.
Da, nu mai este Imperiul Galactic. Dar este Primul Ordin, o nouă facţiune politică ce vrea să controleze întregul univers. Nu mai sunt Palpatine şi Darth Vader, ci sumbrul Snoke (Andy Serkis) şi Kylo Ren (Adam Driver), un adept al Părţii Întunecate care nu ezită să-şi folosească plin de cruzime puterile uluitoare. Nu mai există Death Star, dar avem un gigantic Starkiller, care face cam acelaşi lucru, doar că este mult mai mare. Au îmbătrânit Leia (Carrie Fisher) şi Han Solo (Harrison Ford)? Nu e nicio problemă, există Rey (Daisy Ridley) şi Finn (John Boyega), care îndeplinesc exact aceleaşi funcţii, cu acelaşi aplomb, aceeaşi promisiune a unei poveşti de dragoste şi, pe deasupra, a unui modern cuplu interrasial. Cum spuneam, totul este cum am lăsat, doar că actualizat şi realizat cu un buget de 200 de milioane de dolari.
Aşa cum primul Star Wars îi transforma pe Harrison Ford şi Carrie Fisher în staruri internaţionale, Ridley şi Boyega au toate şansele să devină nume extrem de mari la Hollywood. Şi merită, pentru că au acea combinaţie de carismă, expresivitate şi energie care îi face perfecţi pentru două roluri în stare să atragă o atenţie globală. Cu sabia în mână, gonind pe coridoarele navei Starkiller sau printre dune de nisip, certându-se pe cele mai rizibile subiecte sau salvându-se reciproc de la o soartă cumplită, cei doi tineri actori preiau convingător ştafeta, astfel încât Han Solo şi Leia sunt doar cireşe pe tortul nostalgicilor şi nu puncte centrale de atracţie. Ceea ce este foarte bine şi face filmul atractiv şi pentru spectatorii mai necopţi.
Impresionează şi Adam Driver în rolul lui Kylo Ren, pentru sugerarea puterilor căruia J.J. Abrams combină efecte speciale, efecte sonore, muzică, dar şi interpretarea excelentă a actorului. Îl înconjoară batalioane de stormtrooperi, dar şi generalul Hux (Domhnall Gleeson), liderul bazei de pe nava Starkiller. Dacă pentru Hux, scenariul şi interpretul se inspiră din histrionismul lipsit de ambiguitate al lui Hitler, Kylo Ren este un personaj mai complex, bântuit de lupta dintre bine şi rău. El este clar cultivat pentru a deveni prezenţa malefică principală a noii trilogii, un alt aspect familiar al premierei de vineri.
Un fan declarat al primelor filme Star Wars, J.J. Abrams preia ingredientele imaginate de George Lucas, presară pe deasupra praf de efecte speciale de ultimă generaţie şi aduce pe ecrane un film ce omagiază cu încăpăţânare trilogia lansată în 1977. Chiar dacă nu plictiseşte nici măcar o secundă, ba chiar uimeşte cu o consistentă doză de umor, Trezirea Forţei va fi simţit întrucâtva familiar de către fanii primei trilogii, probabil unul din puţinele lucruri care i se poate reproşa acestei continuări. O spune şi Han Solo într-un trailer: "Chewie, am revenit acasă". Şi ar fi putut continua: "Totul este cum am lăsat".
Una dintre cele mai impresionante producţii de anul acesta, Trezirea Forţei dovedeşte încă o dată că J.J. Abrams are un ochi fenomenal pentru spectacol. Anvergura producţiei este impresionantă, de la navele gigantice uitate în deşerturile nesfârşite de pe Jakku, până la bătăliile între navele Rezistenţei şi cele ale Primului Ordin. Planete uitate, peisaje superbe, creste înzăpezite, periculoase creaturi din colţuri întunecate ale galaxiei, totul este creat în cel mai mic detaliu pentru a uimi.
Da, nu mai este Imperiul Galactic. Dar este Primul Ordin, o nouă facţiune politică ce vrea să controleze întregul univers. Nu mai sunt Palpatine şi Darth Vader, ci sumbrul Snoke (Andy Serkis) şi Kylo Ren (Adam Driver), un adept al Părţii Întunecate care nu ezită să-şi folosească plin de cruzime puterile uluitoare. Nu mai există Death Star, dar avem un gigantic Starkiller, care face cam acelaşi lucru, doar că este mult mai mare. Au îmbătrânit Leia (Carrie Fisher) şi Han Solo (Harrison Ford)? Nu e nicio problemă, există Rey (Daisy Ridley) şi Finn (John Boyega), care îndeplinesc exact aceleaşi funcţii, cu acelaşi aplomb, aceeaşi promisiune a unei poveşti de dragoste şi, pe deasupra, a unui modern cuplu interrasial. Cum spuneam, totul este cum am lăsat, doar că actualizat şi realizat cu un buget de 200 de milioane de dolari.
Aşa cum primul Star Wars îi transforma pe Harrison Ford şi Carrie Fisher în staruri internaţionale, Ridley şi Boyega au toate şansele să devină nume extrem de mari la Hollywood. Şi merită, pentru că au acea combinaţie de carismă, expresivitate şi energie care îi face perfecţi pentru două roluri în stare să atragă o atenţie globală. Cu sabia în mână, gonind pe coridoarele navei Starkiller sau printre dune de nisip, certându-se pe cele mai rizibile subiecte sau salvându-se reciproc de la o soartă cumplită, cei doi tineri actori preiau convingător ştafeta, astfel încât Han Solo şi Leia sunt doar cireşe pe tortul nostalgicilor şi nu puncte centrale de atracţie. Ceea ce este foarte bine şi face filmul atractiv şi pentru spectatorii mai necopţi.
Impresionează şi Adam Driver în rolul lui Kylo Ren, pentru sugerarea puterilor căruia J.J. Abrams combină efecte speciale, efecte sonore, muzică, dar şi interpretarea excelentă a actorului. Îl înconjoară batalioane de stormtrooperi, dar şi generalul Hux (Domhnall Gleeson), liderul bazei de pe nava Starkiller. Dacă pentru Hux, scenariul şi interpretul se inspiră din histrionismul lipsit de ambiguitate al lui Hitler, Kylo Ren este un personaj mai complex, bântuit de lupta dintre bine şi rău. El este clar cultivat pentru a deveni prezenţa malefică principală a noii trilogii, un alt aspect familiar al premierei de vineri.
