Părerea criticului
Eroism, sacrificiu, anihilare şi abnegaţie, iată punctele cardinale ale premierei Star Wars: Ultimii Jedi, filmul sfârşitului lui 2017, în faţa căruia se vor înclina publicul şi cinematografele. Şi nu obligatoriu datorită acestor puncte cardinale, ci datorită faptului că la intersecţia lor se află Spectacolul. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la aşteptata continuare.
Regizorul Rian Johnson (Looper) preia frâiele francizei şi scrie de unul singur sequelul (spre comparaţie, Trezirea Forţei a fost coscris de Laurence Kasdan, ca punte de legătură cu trilogia originală), omagiind universul creat de George Lucas. Rezultă cel mai lung film Star Wars, dar cu o poveste care reuşeşte din plin să învingă plictiseala, chiar şi pentru cei care nu se numără printre fanii împătimiţi ai francizei.
Povestea începe exact acolo a rămas la sfârşitul filmului din 2015. Luke Skywalker (Mark Hamill) are parte de o vizită neaşteptată pe planeta Ahch-To, unde Rey (Daisy Ridley) insistă să afle tainele extraordinarei puteri care a ajutat-o să-l înfrunte pe întunecatul Kylo Ren (Adam Driver). În acelaşi timp, Rezistenţa condusă de prinţesa Leia (Carrie Fisher) insistă să înfrunte Ordinul Întâi, dejucând planurile liderului suprem Snoke (Andy Serkis, prin tehnologia motion capture) şi ale aghiotanţilor săi conduşi de generalul Hux (Domhnall Gleeson). Înfruntarea suferă din cauza unui echilibru evident în favoarea Ordinului, dar asta nu înseamnă că Rezistenţa şi-a jucat toate cărţile, chiar dacă a fost din greu lovită de moartea lui Han Solo.
Prima gigantică reuşită a filmului este faptul că înşeală încontinuu aşteptările publicului. Da, este un blockbuster făcut după reţeta filmelor anterioare, iar povestea respectă până la literă canonul Star Wars, dar atât provocările eroilor, cât şi soluţiile găsite de aceştia curg logic şi imprevizibil, fără scurtături care jignesc inteligenţa spectatorilor şi fără să copieze aventuri anterioare, aşa cum făcea Trezirea Forţei. Povestea merge mai departe, universul se extinde, personajele mor sau supravieţuiesc, inima Rezistenţei bate în continuare, iar speranţa pentru un univers liber de un regim totalitar refuză să se stingă, chiar dacă sorţii par să încline în defavoarea ei.
Ultimii Jedi funcţionează atât ca poveste de sine-stătătoare (unele voci spun că filmul poate fi văzut, cu aceeaşi implicare, chiar şi de cei care nu sunt la curent cu universul Star Wars, dar nu credem că lucrurile stau chiar aşa), cât şi ca o punte către Episodul IX, care ar trebui să ofere o rezolvare, cu un câştig de o parte sau de a alta, a conflictului între Rezistenţă şi aparent invincibilul Ordin Întâi.
Unul din aspectele pe care reuşeşte să le sublinieze Ultimii Jedi este cât de uşor a fost pentru spectatori, chiar şi de către cei care au acuzat, ca şi noi, că Trezirea Forţei e doar o reiterare actualizată a unui film din trilogia originală, să se întoarcă în universul Star Wars. Nişte necunoscuţi înainte de decembrie 2015, Rey, Finn (John Boyega) şi Poe Dameron (Oscar Isaac) confirmă că sunt moştenitori de nădejde ai trio-ului format de Luke Skywalker, Han Solo şi Leia în trilogia originală.
Un film de văzut pe un ecran cât mai mare.
Regizorul Rian Johnson (Looper) preia frâiele francizei şi scrie de unul singur sequelul (spre comparaţie, Trezirea Forţei a fost coscris de Laurence Kasdan, ca punte de legătură cu trilogia originală), omagiind universul creat de George Lucas. Rezultă cel mai lung film Star Wars, dar cu o poveste care reuşeşte din plin să învingă plictiseala, chiar şi pentru cei care nu se numără printre fanii împătimiţi ai francizei.
Povestea începe exact acolo a rămas la sfârşitul filmului din 2015. Luke Skywalker (Mark Hamill) are parte de o vizită neaşteptată pe planeta Ahch-To, unde Rey (Daisy Ridley) insistă să afle tainele extraordinarei puteri care a ajutat-o să-l înfrunte pe întunecatul Kylo Ren (Adam Driver). În acelaşi timp, Rezistenţa condusă de prinţesa Leia (Carrie Fisher) insistă să înfrunte Ordinul Întâi, dejucând planurile liderului suprem Snoke (Andy Serkis, prin tehnologia motion capture) şi ale aghiotanţilor săi conduşi de generalul Hux (Domhnall Gleeson). Înfruntarea suferă din cauza unui echilibru evident în favoarea Ordinului, dar asta nu înseamnă că Rezistenţa şi-a jucat toate cărţile, chiar dacă a fost din greu lovită de moartea lui Han Solo.
Prima gigantică reuşită a filmului este faptul că înşeală încontinuu aşteptările publicului. Da, este un blockbuster făcut după reţeta filmelor anterioare, iar povestea respectă până la literă canonul Star Wars, dar atât provocările eroilor, cât şi soluţiile găsite de aceştia curg logic şi imprevizibil, fără scurtături care jignesc inteligenţa spectatorilor şi fără să copieze aventuri anterioare, aşa cum făcea Trezirea Forţei. Povestea merge mai departe, universul se extinde, personajele mor sau supravieţuiesc, inima Rezistenţei bate în continuare, iar speranţa pentru un univers liber de un regim totalitar refuză să se stingă, chiar dacă sorţii par să încline în defavoarea ei.
Ultimii Jedi funcţionează atât ca poveste de sine-stătătoare (unele voci spun că filmul poate fi văzut, cu aceeaşi implicare, chiar şi de cei care nu sunt la curent cu universul Star Wars, dar nu credem că lucrurile stau chiar aşa), cât şi ca o punte către Episodul IX, care ar trebui să ofere o rezolvare, cu un câştig de o parte sau de a alta, a conflictului între Rezistenţă şi aparent invincibilul Ordin Întâi.
Unul din aspectele pe care reuşeşte să le sublinieze Ultimii Jedi este cât de uşor a fost pentru spectatori, chiar şi de către cei care au acuzat, ca şi noi, că Trezirea Forţei e doar o reiterare actualizată a unui film din trilogia originală, să se întoarcă în universul Star Wars. Nişte necunoscuţi înainte de decembrie 2015, Rey, Finn (John Boyega) şi Poe Dameron (Oscar Isaac) confirmă că sunt moştenitori de nădejde ai trio-ului format de Luke Skywalker, Han Solo şi Leia în trilogia originală.
Un film de văzut pe un ecran cât mai mare.
