Sinopsis
Ei trag mai intai duble si apoi pun intrebari.
O echipa de filmare disfunctionala care intentioneaza sa filmeze un film de epoca pretentios, invadeaza un orasel din Vermon si-i da peste cap intreaga viata pasnica.
Dramaturg, regizor si savant intr-ale dialogului satiric, David Mamet strapunge Hollywoodul cu un stilou otravit. State and Main este o salbatic de rautacioasa si teribil de incisiva satira la adresa industriei filmului. In fruntea echipei de filmare care invadeaza un pasnic catun se afla un regizor frenetic (William H. Macy) care nu poate trage nici un milimetru de pelicula fara sa insulte oficialii locali, si care mai trebuie sa-l potoleasca pe starul narcisist (Alec Baldwin) cu o predilectie pentru minore, s-o implore pe starleta ifosativa (Sarah Jessica Parker) sa se dezbrace pentru o scena si sa-l lamureasca pe scenaristul incepator, idealist si purist (Philip Seymour Hoffman) sa rescrie cateva scene pivot care trebuiau sa aiba loc intr-o moara de vant. Orasul nu are o moara iar Macy nu are bugetul si nici timpul sa construiasca inca una, desi filmul se numeste The Old Mill. Frustrat peste masura si cautand inspiratie miraculosa, scriitorul nevrotic isi gaseste consolarea intr-un flirt cu proprietara unei librarii locale. Dand pe dinafara de toate acele calitati care fac marca Mamet la care se adauga interpretarile grozave ale lui Macy si Hoffman, comedia State and Main se desface ca straturile unei cepe – trebuie sa astepti cateva scene, sau chiar finalul filmului pentru ca sarcasmul sau final sa ni se dezvaluie in toata-i complexitatea; Mamet observa cat de nerabdatori sunt actorii, scenaristii si regizorii sa se inece in compromisuri pentru a avea un success la box office. Acest film nu e doar o comedie excelenta ci si prima mare satira hollywoodiana a noului secol. Insa, sub aparenta de farsa cinica, avem un miez mai tandru si mai inteligent. Regizorul se joaca cu publicul, facandu-l sa se ataseze de personajele de care rade, care incep prin a ni se parea niste caricaturi si evolueaza in fiinte umane autentice. Odata ce le-ai dat la o parte tendintele antisociale, nu poti sa nu te atasezi de fiecare dintre ei. Povestea de dragoste dintre cei doi scriitori innobileaza filmul cu unul dintre cele mai realiste si mai non-conventionale romance-uri din cinematografia moderna.
O echipa de filmare disfunctionala care intentioneaza sa filmeze un film de epoca pretentios, invadeaza un orasel din Vermon si-i da peste cap intreaga viata pasnica.
Dramaturg, regizor si savant intr-ale dialogului satiric, David Mamet strapunge Hollywoodul cu un stilou otravit. State and Main este o salbatic de rautacioasa si teribil de incisiva satira la adresa industriei filmului. In fruntea echipei de filmare care invadeaza un pasnic catun se afla un regizor frenetic (William H. Macy) care nu poate trage nici un milimetru de pelicula fara sa insulte oficialii locali, si care mai trebuie sa-l potoleasca pe starul narcisist (Alec Baldwin) cu o predilectie pentru minore, s-o implore pe starleta ifosativa (Sarah Jessica Parker) sa se dezbrace pentru o scena si sa-l lamureasca pe scenaristul incepator, idealist si purist (Philip Seymour Hoffman) sa rescrie cateva scene pivot care trebuiau sa aiba loc intr-o moara de vant. Orasul nu are o moara iar Macy nu are bugetul si nici timpul sa construiasca inca una, desi filmul se numeste The Old Mill. Frustrat peste masura si cautand inspiratie miraculosa, scriitorul nevrotic isi gaseste consolarea intr-un flirt cu proprietara unei librarii locale. Dand pe dinafara de toate acele calitati care fac marca Mamet la care se adauga interpretarile grozave ale lui Macy si Hoffman, comedia State and Main se desface ca straturile unei cepe – trebuie sa astepti cateva scene, sau chiar finalul filmului pentru ca sarcasmul sau final sa ni se dezvaluie in toata-i complexitatea; Mamet observa cat de nerabdatori sunt actorii, scenaristii si regizorii sa se inece in compromisuri pentru a avea un success la box office. Acest film nu e doar o comedie excelenta ci si prima mare satira hollywoodiana a noului secol. Insa, sub aparenta de farsa cinica, avem un miez mai tandru si mai inteligent. Regizorul se joaca cu publicul, facandu-l sa se ataseze de personajele de care rade, care incep prin a ni se parea niste caricaturi si evolueaza in fiinte umane autentice. Odata ce le-ai dat la o parte tendintele antisociale, nu poti sa nu te atasezi de fiecare dintre ei. Povestea de dragoste dintre cei doi scriitori innobileaza filmul cu unul dintre cele mai realiste si mai non-conventionale romance-uri din cinematografia moderna.
