Părerea criticului
Peter Morgan (The Queen) şi Tony Gilroy (Michael Clayton) sunt doar doi din scenariştii filmului State of Play, iar prezenţa numelor lor pe scenariul acestui thriller politico-jurnalistic deja ar trebui să dea consistenţă aşteptărilor spectatorului. Russell Crowe (brici!) şi Ben Affleck (exact cum trebuie) se achită perfect de o sarcină destul de ingrată, aceea de a-şi face uitată celebritatea pentru a deveni unul un jurnalist uns cu toate alifiile, Cal McAffrey, iar celălalt Steven Collins, un congressman implicat într-o super-conspiraţie cu zeci de miliarde de dolari în joc.

Interesantă la acest film inspirat dintr-o mini-serie BBC din 2003 este multitudinea de straturi şi implicaţii ale acţiunilor protagoniştilor. Adevărate cepe (vezi Shrek), McAffrey şi Collins sunt pe de o parte inamici apriorici (mai ales din cauza faptului că amanta congressman-ului este găsită moartă, iar ziarul lui Cal este foarte interesat de o ştire în exclusivitate) şi pe de alta prieteni la cataramă, cei doi împărţind aceeaşi cameră de cămin în colegiu şi fiind îndrăgostiţi de aceeaşi minunat de nehotărâtă femeie (Robyn Wright Penn), acum soţia lui Collins.

Cu o premisă atât de ofertantă scenariştii se descurcă de minune şi aruncă în joc un încâlcit joc al intereselelor, în care toate părţile trebuie să privească şi să reacţioneze din mai multe puncte de vedere, politic, personal, moral şi aşa mai departe. Chiar dacă este o idee lungit, State of Play, cu ucigaşii lui din umbră şi interpretările excelente ale lui Crowe şi Affleck, ajutaţi de Helen Mirren, Jason Bateman şi Rachel McAdams, este unul dintre cele mai inteligente thriller-e ale ultimilor ani, mult deasupra lui The International, cu care împarte întrucâtva ideea unui villain-hidră cu multe capete.