Sinopsis
„Oamenii vorbesc, striga, canta mereu de teama de a tacea. Aproape intreaga tipologie a filmului se naste prin felurile diverse de raportare la tacere. Un personaj chiuie fara rost din timp in timp, un altul apare fara veste din stepa, isi spune povestea lui de dragoste si apoi dispare, altul incearca de repetate ori sa cante, desi nu mai are voce, etc. De altfel, covarsitoarea majoritate a fiintelor cehoviene sunt asemenea cantaretului fara glas care, pierzandu-si vocea, incearca sa inlocuiasca cantecul cu povestea soptita a cantecului. Este una din primele lectii pe care stepa si oamenii ei le ofera copilului Egor in drumul lui spre scoala.” – Ion Grosan – 1979 (Cinema)
