Steppeulven (2014)

Un film danez bunicel , in care cele mai bune scene sunt cele de sex

Tumultoșii ani '60, versiunea daneză. Temperamentul și temperatura nordice fac ca fierberea să nu fie atît de mare, dar avem și aici rețetarul complet: songuri protestatare, amor liber (numele de alint al promiscuității), droguri cît cuprinde, artiști, activiști, anarhiști, rebeli și revoluționari care nu mai pot dormi din cauză că societatea nu se mai trezește din somnul conservatorismului. Totuși, Eik, protagonistul, se adresează la un moment dat grupului său de agitați cu o replică de natură a mi-l face simpatic: cum credeți că vom putea schimba lumea, dacă noi nu putem să ne schimbăm pe noi înșine; sau de ce am încerca să schimbăm lumea, înainte de a ne schimba pe noi? De fapt, tot ce-și dorea el era s-o iubească pe Iben, iar Iben să-l iubească la rîndul ei. Eik scrie versuri, călătorește, mai precis vagabondează și ajunge să înființeze și o formație de muzică rock, care-și trage numele de la titlul romanului-cult (dar destul de abuziv interpretat în epocă) al lui Hesse, Der Steppenwolf (Lupul de stepă), însă destinul său va fi, pînă la urmă, în răspăr cu cel al eroului literar. Filmul nu e tocmai de lepădat, dar, dacă trag linie, cel mai mare cîștig (?) de pe urma vizionării lui a fost că acum știu să zic Steppenwolf și în limba lui Itsi Bitsi Iben și a lui Kierkegaard: Steppeulven. Nu sună rău. Steppe... ulven.