Părerea criticului
Sec şi alert, Steve Jobs este filmul biografic pe care îl merita fondatorul Apple. După ce în Jobs (2013) Ashton Kutcher a dovedit încă o dată că nu se poate juca decât pe sine însuşi pe marele ecran, Michael Fassbender, Danny Boyle şi mai ales scenaristul Aaron Sorkin îi fac dreptate antreprenorului care a subjugat o jumătate de glob cu invenţiile echipei sale şi tehnicile revoluţionare de promovare. Atenţie, Steve Jobs este un film admirabil, dar, dacă eşti în căutare de entertainment la cinema, ţi-ar putea părea dificil şi insuficient de distractiv.
Cu siguranţă filmul va fi des pomenit la anunţarea nominalizărilor la Oscar de la anul. Steve Jobs impresionează din toate punctele de vedere, dar mai ales prin modul cum oferă un acces veridic în mintea lui Jobs. Bazat pe interviurile luate de Aaron Sorkin antreprenorului ucis de cancer în 2011, dar şi pe cartea biografică omonimă scrisă de Walter Isaacson, premiera de vineri nu este obligatoriu un omagiu adus lui Jobs, neferindu-se deloc să îndrepte asupra sa un reflector puţin măgulitor. Pe ecran îl vei vedea pe insuportabilul, uneori meschinul Jobs, prizonier al unei obsesii pentru calitate ce îl va condamna la o viaţă solitară.
Aaron Sorkin face excelenta alegere de a ni-l arăta pe Jobs în trei momente esenţiale din cariera sa. Celebrul său start-up în garaj poate ne este cunoscut tuturor, iar biopicul evită inteligent capcana familiarului. Mai mult, îl vedem pe Jobs în momente stresante, în care răbufnirile sale par cu atât mai veridice. Mai întâi în 1984, la lansarea Makintosh, apoi lansarea NeXT în 1988 şi lansarea celebrului iMac în 1998. Cele trei evenimente sunt fundalul perfect pentru a arăta relaţiile lui Jobs cu cei din jur. Angajaţi, colaboratori, şefi, parteneri, dar şi membri ai familiei sale sunt prezenţi la evenimente, iar Jobs discută, argumentează şi ameninţă cu aroganţa geniului convins că părerea sa este singura corectă.
Fără machiaj, doar prin expresiile feţei, gesturi, inflexiunile vocii şi postura corpului, Fassbender îl reînvie practic pe Steve Jobs. Pentru un actor deja atât de cunoscut şi familiar, pierderea sa deplină în personaj şi reuşita de a-şi convinge publicul că pe ecran se află Jobs şi nu Fassbender interpretându-l pe Jobs este uimitoare. O nominalizare la Oscar este certă pentru Fassbender, iar Kate Winslet, care o interpretează pe Joanna Hoffman, director de marketing Apple şi confidenta lui Jobs, dar şi vocea raţiunii în lumea sa ultraintrasingentă, ar putea obţine o nominalizare la rol secundar.
Cei doi sunt înconjuraţi de actori foarte convingători: Seth Rogen este legendarul Steve Wozniak, cofondator al Apple şi vechi prieten al lui Jobs, Jeff Daniels este John Sculley, CEO-ul companiei între 1983 şi 1993, iar Katherine Waterston e Chrisann Brennan, fostă iubită a antreprenorului şi mama fiicei sale, Lisa.
Foarte vorbit şi plin de discuţii în contradictoriu, filmul biografic îşi asaltează privitorul cu un şuvoi de informaţii. Multitudinea lor poate fi deconcertantă, prin urmare nu ar fi rău să deschizi o pagină wikipedia şi să parcurgi uluitorul itinerariu al anterprenorului. Sorkin compensează cu mai mult umor decât te-ai fi aşteptat de la un biopic atât de direct şi sec, Jobs folosind sarcasmul pentru a-şi impune punctul de vedere, iar cei din jur replicând cu ţinte directe la semiautismul fondatorului Apple.
Că te amuză sau nu, filmul cu siguranţă îţi va arăta cum a ajuns Jobs, care nu scria cod şi nu era inginer, să fie considerat genialul responsabil cu apariţia pe piaţă a unora dintre cele mai revoluţionare produse din ultimele decenii de tehnologie.
Cu siguranţă filmul va fi des pomenit la anunţarea nominalizărilor la Oscar de la anul. Steve Jobs impresionează din toate punctele de vedere, dar mai ales prin modul cum oferă un acces veridic în mintea lui Jobs. Bazat pe interviurile luate de Aaron Sorkin antreprenorului ucis de cancer în 2011, dar şi pe cartea biografică omonimă scrisă de Walter Isaacson, premiera de vineri nu este obligatoriu un omagiu adus lui Jobs, neferindu-se deloc să îndrepte asupra sa un reflector puţin măgulitor. Pe ecran îl vei vedea pe insuportabilul, uneori meschinul Jobs, prizonier al unei obsesii pentru calitate ce îl va condamna la o viaţă solitară.
Aaron Sorkin face excelenta alegere de a ni-l arăta pe Jobs în trei momente esenţiale din cariera sa. Celebrul său start-up în garaj poate ne este cunoscut tuturor, iar biopicul evită inteligent capcana familiarului. Mai mult, îl vedem pe Jobs în momente stresante, în care răbufnirile sale par cu atât mai veridice. Mai întâi în 1984, la lansarea Makintosh, apoi lansarea NeXT în 1988 şi lansarea celebrului iMac în 1998. Cele trei evenimente sunt fundalul perfect pentru a arăta relaţiile lui Jobs cu cei din jur. Angajaţi, colaboratori, şefi, parteneri, dar şi membri ai familiei sale sunt prezenţi la evenimente, iar Jobs discută, argumentează şi ameninţă cu aroganţa geniului convins că părerea sa este singura corectă.
Fără machiaj, doar prin expresiile feţei, gesturi, inflexiunile vocii şi postura corpului, Fassbender îl reînvie practic pe Steve Jobs. Pentru un actor deja atât de cunoscut şi familiar, pierderea sa deplină în personaj şi reuşita de a-şi convinge publicul că pe ecran se află Jobs şi nu Fassbender interpretându-l pe Jobs este uimitoare. O nominalizare la Oscar este certă pentru Fassbender, iar Kate Winslet, care o interpretează pe Joanna Hoffman, director de marketing Apple şi confidenta lui Jobs, dar şi vocea raţiunii în lumea sa ultraintrasingentă, ar putea obţine o nominalizare la rol secundar.
Cei doi sunt înconjuraţi de actori foarte convingători: Seth Rogen este legendarul Steve Wozniak, cofondator al Apple şi vechi prieten al lui Jobs, Jeff Daniels este John Sculley, CEO-ul companiei între 1983 şi 1993, iar Katherine Waterston e Chrisann Brennan, fostă iubită a antreprenorului şi mama fiicei sale, Lisa.
Foarte vorbit şi plin de discuţii în contradictoriu, filmul biografic îşi asaltează privitorul cu un şuvoi de informaţii. Multitudinea lor poate fi deconcertantă, prin urmare nu ar fi rău să deschizi o pagină wikipedia şi să parcurgi uluitorul itinerariu al anterprenorului. Sorkin compensează cu mai mult umor decât te-ai fi aşteptat de la un biopic atât de direct şi sec, Jobs folosind sarcasmul pentru a-şi impune punctul de vedere, iar cei din jur replicând cu ţinte directe la semiautismul fondatorului Apple.
Că te amuză sau nu, filmul cu siguranţă îţi va arăta cum a ajuns Jobs, care nu scria cod şi nu era inginer, să fie considerat genialul responsabil cu apariţia pe piaţă a unora dintre cele mai revoluţionare produse din ultimele decenii de tehnologie.
