Un film lent, tacut, aproape apatic. Personajul central duce o viata singuratica, monotona, dar sigura in predictibilitatea ei. Lucrurile insa incep sa iasa din rutina - este disponibilizat la munca, o femeie intra in viata lui si totul se schimba. Definitiv.
lili22
pe 27 Aprilie 2019 12:59
O poveste simpla dar foarte emotionanta.Ne aduce aminte ca happy-end nu exista in viata.
kipp
pe 25 Ianuarie 2017 15:49
In momentul în care acceptă că viața lui poate fi mai frumoasă, pare că se luminează cumva, când apar mugurii înfiripării unei posibile iubiri, JOhn May face o greșeală. Renunță, inexplicabil, la meticulozitatea lui recunoscută. Singur în viață, dar plin de prieteni apoi.
Filmul este frumos, este un film lent, axat pe imagini, în care lait-motivul mie îmi pare a fi mersul cu trenul. Am crezut că Dl. May este mai în vârstă, multe gesturi tipicare, o meticulozitate relaxantă pentru mine, discret, inteligent, dar și ușor trist, desuet, atemporal . Bunul lui simț îl incomodează atunci când alege să se identifice cu răposatul din cazul investigat si face pipi pe mașina șefului. Nu o face din răzbunare, ci mai degrabă ca o dovadă că nu e fraier.
Mi-a plăcut extraordinar necrologul pe care i l-a intocmit decedatei - stăpâna pisicii Susie, necrolog de un bun simț și o politețe, o poezie și candoare care l-au intrigat pe preotul care presta slujba cu un singur spectator. „Oare ce rost are?” părea că se întreabă preotul, Are, pt. că deși viața s-a terminat pt. individă, nimeni nu mai știe ce și cum a fost ea în realitate...Nu e reconfortant să auzi (citim) cuvinte frumoase? Este. La fel cum a fost de fain să văd acest film.
Filmul este frumos, este un film lent, axat pe imagini, în care lait-motivul mie îmi pare a fi mersul cu trenul. Am crezut că Dl. May este mai în vârstă, multe gesturi tipicare, o meticulozitate relaxantă pentru mine, discret, inteligent, dar și ușor trist, desuet, atemporal . Bunul lui simț îl incomodează atunci când alege să se identifice cu răposatul din cazul investigat si face pipi pe mașina șefului. Nu o face din răzbunare, ci mai degrabă ca o dovadă că nu e fraier.
Mi-a plăcut extraordinar necrologul pe care i l-a intocmit decedatei - stăpâna pisicii Susie, necrolog de un bun simț și o politețe, o poezie și candoare care l-au intrigat pe preotul care presta slujba cu un singur spectator. „Oare ce rost are?” părea că se întreabă preotul, Are, pt. că deși viața s-a terminat pt. individă, nimeni nu mai știe ce și cum a fost ea în realitate...Nu e reconfortant să auzi (citim) cuvinte frumoase? Este. La fel cum a fost de fain să văd acest film.