Părerea criticului
Un nou film horror cu un păianjen monstruos ce vânează locatarii unui bloc izolat din New York este disponibil în cinema.
Sting este un lungmetraj thriller și horror în care un păianjen domestic al unei fete de 12 ani, Charlotte, începe să se transforme într-un monstru carnivor, forțând-o pe fetiță să se lupte pentru supraviețuirea familiei sale.
Intriga filmului este clară de la debut, atunci când un exterminator de insecte ajunge într-o clădire din New York City și este tras prin conducte de un inamic nevăzut. Apoi, narațiunea se întoarce cu patru zile în urmă pentru a spune povestea lui Charlotte și a păianjenului său, Sting, de la început. Un obiect misterios cade prin geamul din dormitorul fetiței și descoperim curând că este vorba de un ou din care iese un mic păianjen. Charlotte, o fată pasionată de benzi desenate, îl descoperă și decide să îl păstreze în secret ca propriul ei animal domestic. Într-o manieră cunoscută filmelor horror, creatura inițial inofensivă devine pe parcurs ucigătoare, fiind ajutată să crească la început chiar de Charlotte, care începe să o hrănească cu tot felul de insecte pe care le găsește prin bloc.
Pe lângă elemente de gore (grotesc) și horror, filmul reușește să contureze niște personaje principale credibile, care să poată fi simpatizate de public: Charlotte, fetița părăsită de tatăl ei, cu o puternică atracție pentru arahnoide; Heather, mama lui Charlotte, care are grijă de propria ei mamă, bătrână, și care se confruntă cu demența; și Ethan, tatăl vitreg al lui Charlotte, care încearcă să se apropie de aceasta prin banda desenată la care lucrează împreună. Desigur, odată ce păianjenul începe să-și vâneze victimele, începe o cursă de-a șoarecele și pisica prin tot imobilul, care devine izolat în urma unei furtuni puternice de iarnă.
Filmul este scris și regizat de cineastul australian Kiah Roache-Turner, iar dintre actori cel mai tare se remarcă Alyla Browne drept Charlotte și Ryan Corr, care îl joacă pe Ethan. De asemenea, relația tată-fiică este importantă în cadrul filmului, Ethan încercând necontenit să devină figura paternă de care Charlotte are nevoie. Cu toate acestea, fata pare că tânjește mai degrabă după tatăl ei real care a părăsit-o și începe să dedice mai mult timp noii ei pasiuni pentru păianjeni.
Sting urmează îndeaproape rețeta filmului horror cu un prădător mortal care atacă oamenii blocați într-o locație alienată de restul comunității. Deși există niște momente care nu sunt foarte credibile, cum ar fi cele în care un păianjen foarte mic reușește să imobilizeze și să ucidă niște creaturi mult mai mari decât el, în final filmul livrează experiența palpitantă pe care o promite. De asemenea, elemente captivante care contribuie la crearea atmosferei terifiante sunt cadrele în care obiecte de zi cu zi înfățișează conturul sau umbra unui păianjen uriaș. Momentele în care camera se mișcă prin conductele de aerisire de parcă ar împărtăși punctul de vedere al păianjenului periculos ajută și ele la consolidarea ambianței.
În prima parte a peliculei, ritmul este destul de încet din cauză că povestea se axează pe relațiile dintre Charlotte și familie (întrucât apar și bunica și mătușa ei antipatică, Gunter). Odată ce păianjenul crește în dimensiune și evadează din borcanul în care este ținut, începe cu adevărat experiența incitantă, conturându-se o atmosferă claustrofobă din cauză că protagoniștii sunt blocați în interiorul blocului. Din păcate, în afară de lupta pentru supraviețuire și ultimele minute care sunt cu adevărat intense, filmul nu introduce vreun element cu adevărat subversiv. Este important de menționat și faptul că acest film nu este pentru toată lumea, în special din cauza momentelor grotești în care sunt înfățișate victimele păianjenului prădător.
Sting este un film horror care nu aduce nimic nou genului, dar care reușește să creeze o atmosferă captivantă și intensă, mai ales în a doua parte. După derularea genericului, însă, filmul este ușor de uitat.
Sting este un lungmetraj thriller și horror în care un păianjen domestic al unei fete de 12 ani, Charlotte, începe să se transforme într-un monstru carnivor, forțând-o pe fetiță să se lupte pentru supraviețuirea familiei sale.
Intriga filmului este clară de la debut, atunci când un exterminator de insecte ajunge într-o clădire din New York City și este tras prin conducte de un inamic nevăzut. Apoi, narațiunea se întoarce cu patru zile în urmă pentru a spune povestea lui Charlotte și a păianjenului său, Sting, de la început. Un obiect misterios cade prin geamul din dormitorul fetiței și descoperim curând că este vorba de un ou din care iese un mic păianjen. Charlotte, o fată pasionată de benzi desenate, îl descoperă și decide să îl păstreze în secret ca propriul ei animal domestic. Într-o manieră cunoscută filmelor horror, creatura inițial inofensivă devine pe parcurs ucigătoare, fiind ajutată să crească la început chiar de Charlotte, care începe să o hrănească cu tot felul de insecte pe care le găsește prin bloc.
Pe lângă elemente de gore (grotesc) și horror, filmul reușește să contureze niște personaje principale credibile, care să poată fi simpatizate de public: Charlotte, fetița părăsită de tatăl ei, cu o puternică atracție pentru arahnoide; Heather, mama lui Charlotte, care are grijă de propria ei mamă, bătrână, și care se confruntă cu demența; și Ethan, tatăl vitreg al lui Charlotte, care încearcă să se apropie de aceasta prin banda desenată la care lucrează împreună. Desigur, odată ce păianjenul începe să-și vâneze victimele, începe o cursă de-a șoarecele și pisica prin tot imobilul, care devine izolat în urma unei furtuni puternice de iarnă.
Filmul este scris și regizat de cineastul australian Kiah Roache-Turner, iar dintre actori cel mai tare se remarcă Alyla Browne drept Charlotte și Ryan Corr, care îl joacă pe Ethan. De asemenea, relația tată-fiică este importantă în cadrul filmului, Ethan încercând necontenit să devină figura paternă de care Charlotte are nevoie. Cu toate acestea, fata pare că tânjește mai degrabă după tatăl ei real care a părăsit-o și începe să dedice mai mult timp noii ei pasiuni pentru păianjeni.
Sting urmează îndeaproape rețeta filmului horror cu un prădător mortal care atacă oamenii blocați într-o locație alienată de restul comunității. Deși există niște momente care nu sunt foarte credibile, cum ar fi cele în care un păianjen foarte mic reușește să imobilizeze și să ucidă niște creaturi mult mai mari decât el, în final filmul livrează experiența palpitantă pe care o promite. De asemenea, elemente captivante care contribuie la crearea atmosferei terifiante sunt cadrele în care obiecte de zi cu zi înfățișează conturul sau umbra unui păianjen uriaș. Momentele în care camera se mișcă prin conductele de aerisire de parcă ar împărtăși punctul de vedere al păianjenului periculos ajută și ele la consolidarea ambianței.
În prima parte a peliculei, ritmul este destul de încet din cauză că povestea se axează pe relațiile dintre Charlotte și familie (întrucât apar și bunica și mătușa ei antipatică, Gunter). Odată ce păianjenul crește în dimensiune și evadează din borcanul în care este ținut, începe cu adevărat experiența incitantă, conturându-se o atmosferă claustrofobă din cauză că protagoniștii sunt blocați în interiorul blocului. Din păcate, în afară de lupta pentru supraviețuire și ultimele minute care sunt cu adevărat intense, filmul nu introduce vreun element cu adevărat subversiv. Este important de menționat și faptul că acest film nu este pentru toată lumea, în special din cauza momentelor grotești în care sunt înfățișate victimele păianjenului prădător.
Sting este un film horror care nu aduce nimic nou genului, dar care reușește să creeze o atmosferă captivantă și intensă, mai ales în a doua parte. După derularea genericului, însă, filmul este ușor de uitat.
