Au jucat bine cei doi tineri actori, spectaculoasa scena cu liftul.Muzica lui Rossini, uvertura operei "Cotofana hoata".
Atunci cand fugi in asemenea mod e o mare greseala sa te intorci.
blackmore
pe 24 Iunie 2018 09:23
Un film spaniol cu numai 2 personaje , care joaca impecabil , care desi pe tot parcursul lui a fost imprevizibil , m-am temut tot timpul ca va avea ori un final banal , ori va avea happy end.Spaniolii , spre deosebire de americani nu ma dezamagesc aproape niciodata , Americanii o fac intotdeauna.
evanescence_
pe 02 August 2015 14:37
Nu-mi vine sa cred ca multi n-ati inteles acest film..Si cand te gandesti ca inca de la inceput el a observat ca “prietenele o protejau “.De ce? Fiindca prietenele stiau ca ea este altfel decat ele, ea are alt caracter, alta mentalitate. Nu este nebuna, dar vine dupa o perioada grea si este diferita . Cu siguranta nu a avut mai mult de un baiat inainte, dar care si acela a deceptionat-o , necorespundandu-i nici pe departe sentimentelor ei.Un an si jumatate i-a luat sa-si revina si nici atunci complet, timp in care nu a mai iesit pe nicaieri , s-a izolat..De fapt ea insasi este o fire mai singuratica. Daca observati la inceput ea are nevoie sa bea ceva pentru a se putea comporta normal si sa prinda curaj, e timida, incordata, nu e prea deprinsa cu flirtrul, este pe un teren necunoscut de ea..In alte circumstante alte fete n-ar intampina nicio problema, ar fi dezinvolte si s-ar manifesta in voie, s-ar distra pur si simplu.Dar ca sa vorbim in termeni mai simpli, nu este trecuta prin viata. si cu toate astea nu este deloc naiva in privinta barbatilor , este inteligenta..Face parte din acea categorie a oamenilor care nu-si pot permite luxul de a se lasa constienti dusi de val, de a-si pierde controlul, fiind orgoliosi, fragili,curati, idealisti..Dar cat de obositor este acest autocontrol, cat de searbad , plicticos, monoton si trist , pentru o fiinta ca ea atat de visatoare, plina de sentimente curate, nerabdatoare si parca dornica de-o iubire ca in romane..De aici si declicul… Mai cu toate fetele idealiste care asteapta “printul pe cal alb” se intampla cam la fel. Desi sunt caracterizate de un puternic autocontrol, si-ar da si viatasa si-l poata pierde macar pentru un moment de fericire, culea ironiei, dar este adevarat. Sunt ca un vapor,care odata ce se sparge si se inunda , nu-si mai poate continua drumul, dar numai scufundandu-se poate cunoaste fundul oceanului.De aceea multe raman fete batrane.Si apoi mai este ceva, de ce decade ea, umlinidu-se, injosindu-se? Nu pt ca a constientizat ca a gresit, asta stia deja (dupa cum se observa n-a surpins-o cu nimic vedera pozelor) ci pentru ca simte ca asa se autopedepseste, se razbuna pe ea..Sinuciderea si moartea ei, vine ca urmare a faptului ca ea considera ca nu mai este demna de viata dupa ce s-a degradat de buna voie in fata lui.Mihail Drumes surprinde un pasaj asemanator in “Invitatie la Vals” , la un moment dat el afirma ceva foarte adevarat si anume: “Femeile invinse de viata au o sete nebuna de a cadea tot mai jos, chiar simt o voluptate de a-si distruge ce au mai curat din ele” – parca ar fi Mihaela, personajul central al romanului . cand ajunge sa se tavaleasca pe jos.
Tim22
pe 30 Iulie 2015 18:06
O poveste de dragoste banala si un film foarte prost jucat.
alex43497
pe 08 Mai 2015 23:31
cel mai prost scenariu posibil pentru un film.acting teribil....
GabrielaSirbu
pe 16 Februarie 2015 12:17
Foarte artistica scena liftului din acest film in cate este vorba despre cat esti dispus sa faci pentru a castiga o aventura de o noapte cu cineva si cat esti de naiv(a) sa crezi ca dupa o asemenea experienta va mai urma ceva...cercetatorii britanici zic ca NU in 80% din cazuri...eu zic ca filmul merita vazut, e la cinema Studio-Bucuresti.
simpleminds
pe 17 Iulie 2014 10:38
Mi se pare destul de curios sa pui denumirea unui sindrom psihic ca titlu al unei creatii artistice.Eventual diagnosticul il pune critica dar mai ales spectatorul. Pentru inceput am crezut ca filmul incearca sa ocupe spatiul detinut de Before Sunrise...Sunset...Midnight.
A fost altceva..un tulburator Before Midnight,Night,Morning in care doua personaje EL si EA, cum bine s-a spus,coplesite de incertitudini,tristeti,egoism,singuratate si chiar grave tulburari de comportament si personalitate,imping lucrurile spre un final tragic,previzibil.Ma intreb daca dragostea si-a gasit loc intre cei doi.
Cred ca da,sub una din multiplele ei fatete.
wildinthecountry
pe 07 Iunie 2014 09:44
Un film excelent vazut la TIFF din sectiunea Competitie si pana acum filmul meu preferat din aceasta sectiune (recunosc insa ca nu am vazut decat 2 filme din competitie in afara de acesta).
Pelicula este una atipica in sensul ca foloseste doar 2 personaje (un El si o EA) si este asemuita unei piese de teatru.
Cea mai mare parte a actiunii are loc in apartamentul protagonistului, unde dupa o noapte de amor apar tot felul de conflicte intre cei 2 si este interesant sa le urmarim si noi ca spectatori.
Finalul filmului este unul destul de previzibil pentru mine(mi-am dat seama cam pe la jumatea peliculei cum se va termina) insa acest lucru nu-i stirbeste filmului din farmec.
Titlul acestei drame spaniole nu se refera la capitala Suediei, ci metaforic la sindromul cu acelasi nume, in care persoana rapita se indragosteste de rapitor sau are sentimente de empatie/intelegere fata de acesta putandu-se identifica cu acesta sau cu cauza pentru care acesta lupta.
Actiunea peliculei este impartita in 2 parti distincte.
In prima parte a filmului ne sunt prezentate ambele personaje,modul in care acestea ajung sa se cunoasca si seductia/cucerirea personajului feminin de catre cel masculin.Aceasta parte este aceea exuberanta, in care totul pare posibil si in care iti doresti ca cele 2 personaje sa se cupleze si sa fie impreuna in cadrul unei relatii de durata nascuta din atractie/iubire
Apoi urmeaza faza cu un lift in care el o ademeneste pe fata pentru a o aduce la el acasa , acompaniata de muzica clasica,faza care separa cele 2 parti distincte.
Partea a doua a filmului este cea in care starea personajelor de schimba la 180 de grade si apar conflictele, care vor duce la finalul (dupa unii previzibil ) peliculei.
Aceasta ultima parte este cea intunecata a filmului,in care cei 2 isi arata adevarata lor fata si adevarate lor sentimente/trairi personale.
Cei 2 actori tineri au jucat fabulos in rolurile lor si ii admir pentru asta. Au reusit sa ne transmita si noua cate ceva din trairile lor interioare.
Javier Pereira este tipul cuceritor, atragator,sigur pe sarmul/carisma/forta sa de seductie ,superficial, care pare genul ce se joaca cu femeile dupa bunul lui plac.
Aura Garrida interpreteaza o fata sensibila, aparent timida,introvertita,despre care ne dam seama din primele cadre ca are undeva o trauma din trecut ce o urmareste.Este un suflet fragil si chinuit iar EL nu vrea decat sa o cucereasca fara sa o cunoasca,fara sa stie ce structura interioara are si cat de labila emotional este EA
.Daca i-as pune Ei un diagnostic ar fi acela de tulburare anxios-depresiva.
Daca i-as pune lui un diagnostic ar fi acela de Tulburare de personalitate.
Interactiunea dintre cei 2 si in special spre final este baza pe care filmul se axeaza.
Nota finala-9/10.
PS:In sala de cinema au fost prezenti regizorul Rodrigo Sorogoyen si actorul Javier Pereira , care au raspuns intrebarilor publicului.
Atunci cand fugi in asemenea mod e o mare greseala sa te intorci.
A fost altceva..un tulburator Before Midnight,Night,Morning in care doua personaje EL si EA, cum bine s-a spus,coplesite de incertitudini,tristeti,egoism,singuratate si chiar grave tulburari de comportament si personalitate,imping lucrurile spre un final tragic,previzibil.Ma intreb daca dragostea si-a gasit loc intre cei doi.
Cred ca da,sub una din multiplele ei fatete.
Pelicula este una atipica in sensul ca foloseste doar 2 personaje (un El si o EA) si este asemuita unei piese de teatru.
Cea mai mare parte a actiunii are loc in apartamentul protagonistului, unde dupa o noapte de amor apar tot felul de conflicte intre cei 2 si este interesant sa le urmarim si noi ca spectatori.
Finalul filmului este unul destul de previzibil pentru mine(mi-am dat seama cam pe la jumatea peliculei cum se va termina) insa acest lucru nu-i stirbeste filmului din farmec.
Titlul acestei drame spaniole nu se refera la capitala Suediei, ci metaforic la sindromul cu acelasi nume, in care persoana rapita se indragosteste de rapitor sau are sentimente de empatie/intelegere fata de acesta putandu-se identifica cu acesta sau cu cauza pentru care acesta lupta.
Actiunea peliculei este impartita in 2 parti distincte.
In prima parte a filmului ne sunt prezentate ambele personaje,modul in care acestea ajung sa se cunoasca si seductia/cucerirea personajului feminin de catre cel masculin.Aceasta parte este aceea exuberanta, in care totul pare posibil si in care iti doresti ca cele 2 personaje sa se cupleze si sa fie impreuna in cadrul unei relatii de durata nascuta din atractie/iubire
Apoi urmeaza faza cu un lift in care el o ademeneste pe fata pentru a o aduce la el acasa , acompaniata de muzica clasica,faza care separa cele 2 parti distincte.
Partea a doua a filmului este cea in care starea personajelor de schimba la 180 de grade si apar conflictele, care vor duce la finalul (dupa unii previzibil ) peliculei.
Aceasta ultima parte este cea intunecata a filmului,in care cei 2 isi arata adevarata lor fata si adevarate lor sentimente/trairi personale.
Cei 2 actori tineri au jucat fabulos in rolurile lor si ii admir pentru asta. Au reusit sa ne transmita si noua cate ceva din trairile lor interioare.
Javier Pereira este tipul cuceritor, atragator,sigur pe sarmul/carisma/forta sa de seductie ,superficial, care pare genul ce se joaca cu femeile dupa bunul lui plac.
Aura Garrida interpreteaza o fata sensibila, aparent timida,introvertita,despre care ne dam seama din primele cadre ca are undeva o trauma din trecut ce o urmareste.Este un suflet fragil si chinuit iar EL nu vrea decat sa o cucereasca fara sa o cunoasca,fara sa stie ce structura interioara are si cat de labila emotional este EA
.Daca i-as pune Ei un diagnostic ar fi acela de tulburare anxios-depresiva.
Daca i-as pune lui un diagnostic ar fi acela de Tulburare de personalitate.
Interactiunea dintre cei 2 si in special spre final este baza pe care filmul se axeaza.
Nota finala-9/10.
PS:In sala de cinema au fost prezenti regizorul Rodrigo Sorogoyen si actorul Javier Pereira , care au raspuns intrebarilor publicului.