Nordicii au alta mentalitate.Cat ar fi durerea de mare au puterea sa o ia de la capat in orice conditii.Tot e mai bine decat sa iti consumi existenta cu nervi si istericale.
bitter_moon
pe 11 Mai 2014 12:34
Când o vede prima dată pe Anna, Johan nu trăiește revelaţia dragostei, ci a nevoii de-a o salva. Ȋn final, Anna ȋl salvează pe Johan de la moarte aproape sigură. De fapt, cei doi s-au salvat reciproc, ajutându-se să depășească acel teribil moment, cel ȋn care el ucide accidental ȋn trafic o fetiţă: fetiţa ei!
Este greu să te conectezi la trăirile personajelor, cand acestea sunt marcate de asemenea suferinţe. Ȋncerc să ȋmi imaginez ce simte un bărbat cand sub roţile mașinii lui zace strivită o fetiţă. Apoi, mă gândesc la ce poate simţi o mamă când ȋși pierde ȋntr-un asemenea mod copilul. Pentru că nu reușesc ȋn totalitate, merg mai departe și fac un nou exerciţiu de imaginaţie, gândind cum ar fi fost vieţile lor, ȋn lipsa acestui trist eveniment…
Ȋnceputul filmului ne ajută ȋn acest sens, căci ȋl vedem pe Johan exprimându-și pofta de viaţă printr-un dans energic, ȋn care o atrage și pe partenera lui de viaţă. Doi oameni care și-ar fi unit singurătăţile ȋntr-una mai puţin simţită, trăind până la urmă egoist, ȋntr-o iubire insuficient de puternică ȋncât să ȋl determine pe el să ȋși dorească un copil.
Același ȋnceput de film ne-o arată pe Anna preocupată de fiica ei, ocupaţie care nu i-ar fi lăsat prea mult timp să se ȋntrebe dacă ceea ce simte pentru soţul ei este maximum de sentiment pe care ȋl poate oferi unui bărbat.
Accidente cumplite se ȋntâmplă ȋn fiecare zi, acestea testând volens, nolens tăria sufletească a celor implicaţi ȋn ele. Odată răul produs, ce mai pot face? Nu le rămâne decât să caute refugii, să ȋncerce să iasă din starea de traumată sufletească ce ȋi condamnă la pseudo-existenţă, departe de normalitate sau de plenitudine a vieţii.
Ȋn prezenţa lui Johan, Anna se poate minţi că nimic nu s-a ȋntâmplat și că fiica ei trăiește, minţindu-l totodată și pe el. Johan se simte dator să o sprijine, să ȋi aline durerea pe care tot el i-a adus-o ȋn viaţă, păstrând tăcerea ȋn această privinţă. Pe terenul celor două suferinţe ȋntrepătrunse ȋncolţește iubirea, ca soluţie salvatoare. Iar alta mai bună nici că se putea…
Sunt multe scene tulburătoare ȋn film, dar pentru că am vorbit despre acel dans, voi mai menţiona una: cea a dansului ȋn care se prind Johan și Anna, pe aceeași melodie de la ȋnceput, ce se aude acum la restaurantul Stockholm Östra, unde și-au dat ȋntâlnire cei doi iubiţi. Un dans al tandreţii, al secretelor teribile, al durerii sfâșietoare, al iubirii interzise…un dans al celor mai intense sentimente.
Dar mai bine vedeţi filmul! Vi-l recomand cu căldură.
Vizionare placută!
a_anywhere
pe 11 Mai 2014 00:22
"(...) Noi credem ca alegem sau ne imaginam ca o facem, pentru ca asta e singurul lucru ce ne apropie de viata, care este la o distanta considerabila. (...)"
wildinthecountry
pe 10 Mai 2014 20:09
Exista filme de calitate frantuzesti, italiene, spaniole,( americane mai putin ) etc si exista filmele...nordice.Scandinavii au un feeling aparte, au un simt fantastic al calitatii si scot tot timpul filme deosebite, de o inalta incarcatura spirituala si emotionala, care nu au cum sa nu te impresioneze.
La fel e si in cazul peliculei de fata, un film profund,ce atinge un subiect mai delicat.
Actiunea are loc in Stockholm si ne sunt prezentate cele 2 personaje principale ,
un EL si o EA, 2 straini pe care ii leaga o adevarata tragedie (anumite secvente cu cei 2 in tren mi-au adus aminte de cum s-au cunoscut personajele lui Meryl Streep si De Niro in minunatul Falling in Love ) . Este o poveste de dragoste atipica,putand parea usor necredibila,nascuta dintr-un amestec de atractie reciproca si durere comuna (de etiologie diferita la fiecare din cei 2) impartasita pe acelasi plan emotional, care uneste 2 suflete dezorientate, pierdute care se vor regasi pana la finalul filmului.In acelasi timp este si un film trist, dureros, melancolic ajutat de peisaje si de coloana sonora.
Personajul principal masculin este interpretat de Mikael Persbrandt ( pe care il stim din fabulosul film al lui Susanne Bier, In a Better World ).El il joaca pe Johan, un tip cu un fizic placut, carismatic, fiind in esenta un om bun pe interior, care fara voia lui este implicat intr-un accident auto soldat cu moartea unei fetite de 10 ani. Din acest moment pana spre final el va fi urmarit tot timpul de sentimentul vinovatiei, culpabilitatii si stie ca trebuie sa faca ceva pentru sufletul sau chinuit de remuscari. Oare daca o va cunoaste cumva mai aproape pe mama victimei se va simti mai bine cu SINE ?O va putea cumva ajuta pe planul spiritual? Ce se intampla daca se indragosteste de ea?
Poata sa-i ascunda la nesfarsit ca el este faptasul?
Personajul principal feminin este interpretat de Iben Hjejle(pe care o stim din High Fidelity), care o joaca pe Anna, o mama cu puternice instincte materne, vizibil afectata de moartea unicului copil, care o va afecta si transforma pe durata intregii pelicule.Uneori durerea este atat de mare incat refuzi sa crezi ca fetita ta nu mai exista,amintirile legate de existenta ei te napadesc si nu poti face fata situatiei actuale,caci lumea merge inainte fara tine...
Este adevarul mai bun decat minciuna ...oricat de dureros ar fi el...? Aceasta este intrebarea esentiala pe care mi-o pun urmarind acest film.
Interactiunea dintre cele 2 personaje principale ii confera filmului coloana sa vertebrala si face toti banii, alaturi de cateva momente emotionante intalnite pe parcursul actiunii (in special faza cu fetitza in biserica) si evident momentul de final.
Este incredibil cat de natural joaca cei 2 actori principali si uneori e suficient sa te uiti la expresiile de pe fetzele lor , la mimica, la gesticulari, ca sa iti dai seama ce simt si ce gandesc...Uneori cuvintele sunt de prisos...
Nota finala: 10/10.
Momiji
pe 23 Martie 2012 17:38
Un film interesant, profund, mai putin dinamic cu o muzica foarte placuta si un final...ciclic, vazut dintr-o alta perspectiva.Evident, un film european !
Interesanta viziunea renasterii si a unei noi sanse.
Recomandat !
Este greu să te conectezi la trăirile personajelor, cand acestea sunt marcate de asemenea suferinţe. Ȋncerc să ȋmi imaginez ce simte un bărbat cand sub roţile mașinii lui zace strivită o fetiţă. Apoi, mă gândesc la ce poate simţi o mamă când ȋși pierde ȋntr-un asemenea mod copilul. Pentru că nu reușesc ȋn totalitate, merg mai departe și fac un nou exerciţiu de imaginaţie, gândind cum ar fi fost vieţile lor, ȋn lipsa acestui trist eveniment…
Ȋnceputul filmului ne ajută ȋn acest sens, căci ȋl vedem pe Johan exprimându-și pofta de viaţă printr-un dans energic, ȋn care o atrage și pe partenera lui de viaţă. Doi oameni care și-ar fi unit singurătăţile ȋntr-una mai puţin simţită, trăind până la urmă egoist, ȋntr-o iubire insuficient de puternică ȋncât să ȋl determine pe el să ȋși dorească un copil.
Același ȋnceput de film ne-o arată pe Anna preocupată de fiica ei, ocupaţie care nu i-ar fi lăsat prea mult timp să se ȋntrebe dacă ceea ce simte pentru soţul ei este maximum de sentiment pe care ȋl poate oferi unui bărbat.
Accidente cumplite se ȋntâmplă ȋn fiecare zi, acestea testând volens, nolens tăria sufletească a celor implicaţi ȋn ele. Odată răul produs, ce mai pot face? Nu le rămâne decât să caute refugii, să ȋncerce să iasă din starea de traumată sufletească ce ȋi condamnă la pseudo-existenţă, departe de normalitate sau de plenitudine a vieţii.
Ȋn prezenţa lui Johan, Anna se poate minţi că nimic nu s-a ȋntâmplat și că fiica ei trăiește, minţindu-l totodată și pe el. Johan se simte dator să o sprijine, să ȋi aline durerea pe care tot el i-a adus-o ȋn viaţă, păstrând tăcerea ȋn această privinţă. Pe terenul celor două suferinţe ȋntrepătrunse ȋncolţește iubirea, ca soluţie salvatoare. Iar alta mai bună nici că se putea…
Sunt multe scene tulburătoare ȋn film, dar pentru că am vorbit despre acel dans, voi mai menţiona una: cea a dansului ȋn care se prind Johan și Anna, pe aceeași melodie de la ȋnceput, ce se aude acum la restaurantul Stockholm Östra, unde și-au dat ȋntâlnire cei doi iubiţi. Un dans al tandreţii, al secretelor teribile, al durerii sfâșietoare, al iubirii interzise…un dans al celor mai intense sentimente.
Dar mai bine vedeţi filmul! Vi-l recomand cu căldură.
Vizionare placută!
La fel e si in cazul peliculei de fata, un film profund,ce atinge un subiect mai delicat.
Actiunea are loc in Stockholm si ne sunt prezentate cele 2 personaje principale ,
un EL si o EA, 2 straini pe care ii leaga o adevarata tragedie (anumite secvente cu cei 2 in tren mi-au adus aminte de cum s-au cunoscut personajele lui Meryl Streep si De Niro in minunatul Falling in Love ) . Este o poveste de dragoste atipica,putand parea usor necredibila,nascuta dintr-un amestec de atractie reciproca si durere comuna (de etiologie diferita la fiecare din cei 2) impartasita pe acelasi plan emotional, care uneste 2 suflete dezorientate, pierdute care se vor regasi pana la finalul filmului.In acelasi timp este si un film trist, dureros, melancolic ajutat de peisaje si de coloana sonora.
Personajul principal masculin este interpretat de Mikael Persbrandt ( pe care il stim din fabulosul film al lui Susanne Bier, In a Better World ).El il joaca pe Johan, un tip cu un fizic placut, carismatic, fiind in esenta un om bun pe interior, care fara voia lui este implicat intr-un accident auto soldat cu moartea unei fetite de 10 ani. Din acest moment pana spre final el va fi urmarit tot timpul de sentimentul vinovatiei, culpabilitatii si stie ca trebuie sa faca ceva pentru sufletul sau chinuit de remuscari. Oare daca o va cunoaste cumva mai aproape pe mama victimei se va simti mai bine cu SINE ?O va putea cumva ajuta pe planul spiritual? Ce se intampla daca se indragosteste de ea?
Poata sa-i ascunda la nesfarsit ca el este faptasul?
Personajul principal feminin este interpretat de Iben Hjejle(pe care o stim din High Fidelity), care o joaca pe Anna, o mama cu puternice instincte materne, vizibil afectata de moartea unicului copil, care o va afecta si transforma pe durata intregii pelicule.Uneori durerea este atat de mare incat refuzi sa crezi ca fetita ta nu mai exista,amintirile legate de existenta ei te napadesc si nu poti face fata situatiei actuale,caci lumea merge inainte fara tine...
Este adevarul mai bun decat minciuna ...oricat de dureros ar fi el...? Aceasta este intrebarea esentiala pe care mi-o pun urmarind acest film.
Interactiunea dintre cele 2 personaje principale ii confera filmului coloana sa vertebrala si face toti banii, alaturi de cateva momente emotionante intalnite pe parcursul actiunii (in special faza cu fetitza in biserica) si evident momentul de final.
Este incredibil cat de natural joaca cei 2 actori principali si uneori e suficient sa te uiti la expresiile de pe fetzele lor , la mimica, la gesticulari, ca sa iti dai seama ce simt si ce gandesc...Uneori cuvintele sunt de prisos...
Nota finala: 10/10.
Interesanta viziunea renasterii si a unei noi sanse.
Recomandat !