Părerea criticului
Dacă filme cu copii s-au mai văzut la noi, cele pentru copii sunt practic inexistente, această categorie de public fiind una dintre cele mai desconsiderate în cinema-ul nostru. Străjerii aduce o anumită reparaţie acestei situaţii ce nu face decât să sublinieze imaturitatea industriei de la noi. Cu toate neajunsurile sale şi scenariul rudimentar, filmul ar putea funcţiona pentru cei mici, iar părinţii ar putea decide, imediat după proiecţie, că este cât se poate de nimerit să-i trimită în tabără.
Străjerii este unul dintre acele filme departe de a fi perfecte, dar care trebuie încurajate pentru că promovează un gen rar abordat în producţiile româneşti. Ce făceau Bună! Ce faci? şi Domnişoara Christina pentru comedie romantică şi horror, iată că face acum Străjerii pentru filmul pentru copii: oferă o poveste simplă, dar sinceră, o intrigă extrem de uşor de înţeles de către cei mici, un mesaj ce promovează viaţa în mijlocul naturii. Nu e de neglijat nici o anumită promovare a incluziunii: să îi privim pe cei din jur cu încredere, măcar până la proba contrară.
În centrul atenţiei sunt mai mulţi copii aflaţi în tabără la munte. Ajutaţi de câţiva adulţi (Vasile Calofir, Florentina Ţilea, cel mai probabil în propriile roluri), copiii îşi montează corturile, fac focul, pregătesc şi aşază masa în mijlocul unei poieni. Îi vedem apoi făcând escaladă şi mai târziu vorbind, în jurul unui foc de tabără, despre această experienţă. Până acum nimic nu sugerează existenţa unui scenariu: camera pur şi simplu surprinde activităţiile copiilor. Te uiţi la ceas şi vezi că au trecut 40 de minute din cele 73 ale filmului şi începi să te întrebi dacă Străjerii are totuşi o intrigă. Are, căci unul dintre copii, Radu, se pierde la un moment dat de grup, în timp ce coloana sonoră supărător de omniprezentă ne sugerează că bărbatul (Elias Ferkin) îmbrăcat în haine ponosite care trece uneori prin cadru ar putea reprezenta o ameninţare pentru Radu.
Probabil că povestea funcţionează mult mai bine pentru cei mici decât pentru spectatorul adult. Experienţele personajelor-copii, provocările lor (avem parte şi de o micro-poveste de dragoste), reacţiile lor în faţa mediului nefamiliar i-ar putea fascina pe copiii din sala de cinema, mai ales dacă avem în vedere faptul că generaţiile foarte tinere au în prezent un contact mai firav cu natura sălbatică decât puştii de acum două-trei decenii. Entuziasmul personajelor (la final copiii povestesc cât de mult s-au distrat la filmări) i-ar putea determina pe micii spectatori să-şi bată la cap părinţii să-i trimită în tabără "chiar mâine".
Publicul adult ar putea recepţiona mai bine a doua jumătate a filmului, când micul Radu se pierde de restul grupului şi ajunge să petreacă noaptea în pădure. Căutat cu disperare de administratorii taberei, Radu va avea parte de o aventură de unul singur. Străjerii este categoric un film de văzut de părinţi alături de copii, pentru că povestea cu siguranţă o să provoace întrebări din partea copiilor, iar părinţii vor fi curioşi să vadă cum ar reacţiona ei în situaţii similare.
Străjerii este unul dintre acele filme departe de a fi perfecte, dar care trebuie încurajate pentru că promovează un gen rar abordat în producţiile româneşti. Ce făceau Bună! Ce faci? şi Domnişoara Christina pentru comedie romantică şi horror, iată că face acum Străjerii pentru filmul pentru copii: oferă o poveste simplă, dar sinceră, o intrigă extrem de uşor de înţeles de către cei mici, un mesaj ce promovează viaţa în mijlocul naturii. Nu e de neglijat nici o anumită promovare a incluziunii: să îi privim pe cei din jur cu încredere, măcar până la proba contrară.
În centrul atenţiei sunt mai mulţi copii aflaţi în tabără la munte. Ajutaţi de câţiva adulţi (Vasile Calofir, Florentina Ţilea, cel mai probabil în propriile roluri), copiii îşi montează corturile, fac focul, pregătesc şi aşază masa în mijlocul unei poieni. Îi vedem apoi făcând escaladă şi mai târziu vorbind, în jurul unui foc de tabără, despre această experienţă. Până acum nimic nu sugerează existenţa unui scenariu: camera pur şi simplu surprinde activităţiile copiilor. Te uiţi la ceas şi vezi că au trecut 40 de minute din cele 73 ale filmului şi începi să te întrebi dacă Străjerii are totuşi o intrigă. Are, căci unul dintre copii, Radu, se pierde la un moment dat de grup, în timp ce coloana sonoră supărător de omniprezentă ne sugerează că bărbatul (Elias Ferkin) îmbrăcat în haine ponosite care trece uneori prin cadru ar putea reprezenta o ameninţare pentru Radu.
Probabil că povestea funcţionează mult mai bine pentru cei mici decât pentru spectatorul adult. Experienţele personajelor-copii, provocările lor (avem parte şi de o micro-poveste de dragoste), reacţiile lor în faţa mediului nefamiliar i-ar putea fascina pe copiii din sala de cinema, mai ales dacă avem în vedere faptul că generaţiile foarte tinere au în prezent un contact mai firav cu natura sălbatică decât puştii de acum două-trei decenii. Entuziasmul personajelor (la final copiii povestesc cât de mult s-au distrat la filmări) i-ar putea determina pe micii spectatori să-şi bată la cap părinţii să-i trimită în tabără "chiar mâine".
Publicul adult ar putea recepţiona mai bine a doua jumătate a filmului, când micul Radu se pierde de restul grupului şi ajunge să petreacă noaptea în pădure. Căutat cu disperare de administratorii taberei, Radu va avea parte de o aventură de unul singur. Străjerii este categoric un film de văzut de părinţi alături de copii, pentru că povestea cu siguranţă o să provoace întrebări din partea copiilor, iar părinţii vor fi curioşi să vadă cum ar reacţiona ei în situaţii similare.
