Părerea criticului
Intr-o buna zi, Harold Crick (Will Ferrell), un plictisit/plictisitor inspector al Fiscului, isi da seama ca este creatia unei romanciere. Razvratindu-se impotriva ideii unui destin predeterminat si incontrolabil, Harold porneste in cautarea "creatoarei" sale pentru a o implora sa-l elibereze in loc sa-l ucida, asa cum aceasta are de gand. Aceasta cautare, in care este ajutat de profesorul de liberatura Jules Hilbert (Dustin Hoffman), il face sa descopere placerea de a trai si sa se indragosteasca de o frumoasa patiserita, Ana (Maggie Gyllenhaal). Si sa moara. Sau nu.
Acest amestec de realitate si fictiune (foarte potrivit titlul romanesc, Mai mult decat fictiune), transforma filmul lui Marc Forster (Finding Neverland) intr-un film condamnat la comparatia cu creatiile scenaristului Charlie Kaufman ("Being John Malkovich", "Adaptation"), mare specialist in combinatii trasnite si amestecuri naucitoare ale celor doua ingrediente. De unde si acuzatia criticilor de peste ocean care s-au grabit sa dea un verdict usturator: "Stranger..." este "un film a la Charlie Kaufman pentru oameni prea prosti ca sa inteleaga filmele lui Charlie Kaufman". Ceea ce este destul de adevarat.
Acesta e probabil si primul lucru care te deranjeaza la "Stranger Than Fiction": in ciuda subiectului generos, ai incontinuu senzatia ca vezi ceva ce s-a mai facut, dar care tocmai a fost scos din frigider, aruncat intr-o oala cu cateva scene comice, totul reincalzit si prezentat cu o distributie faimoasa pe post de apetizer. Si acest nou amestec al lui Forster este oarecum frustrant si suparator: insuficienta comedie/fictiune si insuficienta realitate/drama, cu mici falsitati si momente neverosimile, plus un final reusit ca idee, dar neconvingator in realizare.
Pana la urma, rezultatul eforturilor lui Forster nu este neaparat rau, mai ales daca ai grija sa-ti refuzi orice referinta la scenariile lui Kaufman. Forster face un slalom destul de elegant printre evenimentele filmului si a avut inspiratia (comerciala) de a-l folosi pe Will Ferrell in rolul principal, un actor din ce in ce mai apreciat mai ales de catre publicul american. Astfel, "Mai mult decat fictiune" se inscrie in seria aceea de comedii care ii ofera sansa unui actor-bufon ca Will Ferrell sa iasa putin din stilul care l-a facut celebru (de ce oare?), pentru a aborda un stil mai sensibil, de actor si-atat.
Din pacate Ferrell se simte mult mai bine in comedii galagioase ca Bewitched sau Anchorman si nu prea intuieste nota de folosit in "Stranger...", asa ca e cam "strange" si aminteste de interpretarea lenes-catatonica a lui Bill Murray in Broken Flowers, de exemplu. Nici macar povestea de dragoste dintre banalul Crick si focoasa Ana nu-l scoate pe Ferrell din "fire", desi tocmai acesta ar trebui sa fie si unul dintre mesajele de baza ale scenariului: un om cu o existenta absolut comuna care ajunge sa-si dea seama ca viata merita traita.
Si pentru ca o asemenea idee ar fi condamnat "Stranger Than Fiction" la eticheta de comedie extrem de lejera, scenaristul Zach Helm o pune pe romanciera Kay Eiffel (Emma Thompson, inexplicabil de exagerata) sa-i taie elanurile romantice sarmanului Harold anutandu-i o moarte prematura, ceea ce da un "kick" extrem de necesar actiunii si o arunca in genul strutocamila de comedie filozofica. Pentru ca, dupa ce scriitoarea si personajul se intalnesc, fiecare trebuie sa ia o decizie pe cont propriu: va accepta ea sa-si sacrifice capodopera pentru a-l salva pe Harold-omul? Sau Harold-omul va accepta sa se sacrifice pentru o capodopera care va schimba viata oamenilor, devenind astfel "stronger than fiction"? E o intrebare care merita pusa si care capata raspuns, dar nu transforma "Mai mult decat fictiune" intr-o capodopera...
Acest amestec de realitate si fictiune (foarte potrivit titlul romanesc, Mai mult decat fictiune), transforma filmul lui Marc Forster (Finding Neverland) intr-un film condamnat la comparatia cu creatiile scenaristului Charlie Kaufman ("Being John Malkovich", "Adaptation"), mare specialist in combinatii trasnite si amestecuri naucitoare ale celor doua ingrediente. De unde si acuzatia criticilor de peste ocean care s-au grabit sa dea un verdict usturator: "Stranger..." este "un film a la Charlie Kaufman pentru oameni prea prosti ca sa inteleaga filmele lui Charlie Kaufman". Ceea ce este destul de adevarat.
Acesta e probabil si primul lucru care te deranjeaza la "Stranger Than Fiction": in ciuda subiectului generos, ai incontinuu senzatia ca vezi ceva ce s-a mai facut, dar care tocmai a fost scos din frigider, aruncat intr-o oala cu cateva scene comice, totul reincalzit si prezentat cu o distributie faimoasa pe post de apetizer. Si acest nou amestec al lui Forster este oarecum frustrant si suparator: insuficienta comedie/fictiune si insuficienta realitate/drama, cu mici falsitati si momente neverosimile, plus un final reusit ca idee, dar neconvingator in realizare.
Pana la urma, rezultatul eforturilor lui Forster nu este neaparat rau, mai ales daca ai grija sa-ti refuzi orice referinta la scenariile lui Kaufman. Forster face un slalom destul de elegant printre evenimentele filmului si a avut inspiratia (comerciala) de a-l folosi pe Will Ferrell in rolul principal, un actor din ce in ce mai apreciat mai ales de catre publicul american. Astfel, "Mai mult decat fictiune" se inscrie in seria aceea de comedii care ii ofera sansa unui actor-bufon ca Will Ferrell sa iasa putin din stilul care l-a facut celebru (de ce oare?), pentru a aborda un stil mai sensibil, de actor si-atat.
Din pacate Ferrell se simte mult mai bine in comedii galagioase ca Bewitched sau Anchorman si nu prea intuieste nota de folosit in "Stranger...", asa ca e cam "strange" si aminteste de interpretarea lenes-catatonica a lui Bill Murray in Broken Flowers, de exemplu. Nici macar povestea de dragoste dintre banalul Crick si focoasa Ana nu-l scoate pe Ferrell din "fire", desi tocmai acesta ar trebui sa fie si unul dintre mesajele de baza ale scenariului: un om cu o existenta absolut comuna care ajunge sa-si dea seama ca viata merita traita.
Si pentru ca o asemenea idee ar fi condamnat "Stranger Than Fiction" la eticheta de comedie extrem de lejera, scenaristul Zach Helm o pune pe romanciera Kay Eiffel (Emma Thompson, inexplicabil de exagerata) sa-i taie elanurile romantice sarmanului Harold anutandu-i o moarte prematura, ceea ce da un "kick" extrem de necesar actiunii si o arunca in genul strutocamila de comedie filozofica. Pentru ca, dupa ce scriitoarea si personajul se intalnesc, fiecare trebuie sa ia o decizie pe cont propriu: va accepta ea sa-si sacrifice capodopera pentru a-l salva pe Harold-omul? Sau Harold-omul va accepta sa se sacrifice pentru o capodopera care va schimba viata oamenilor, devenind astfel "stronger than fiction"? E o intrebare care merita pusa si care capata raspuns, dar nu transforma "Mai mult decat fictiune" intr-o capodopera...
