Comentarii Comentează
  • lili22
    pe 06 Iunie 2018 12:37
    Trei tineri umbla din oras in oras nici ei nu stiu dupa ce..........
  • borisvultur
    pe 27 Noiembrie 2016 21:53
    Revăd adesea filmul, ca să-mi verific senzațiile cinefile. Nu mă dezamăgește niciodată, e mereu actual. Alienarea tinerilor, utopiile, căutarea obstinată a paradisului, care nu poate exista fără un echilibru interior - mai ales starea ce mi se transmite, în ciuda lipsei de acțiune. E o tensiune enigmatică, viscerală, bizară. Vrei să rămâi în acel trio fără să știi precis de ce...zăpadă, tăceri, capăt de lume...
  • alali
    pe 04 August 2015 18:44
    Prima impresie, aceea ca am asistat la probabil cel mai interesant experiment cinematografic independent mi-a fost reconfirmata si chiar "imbunatatita" daca e sa fiu sincer pana la capat.
    Interesant e ca la acea prima vizionare, fluiditatea ciudata a acestei povesti, spun ciudata pentru ca filmul poate fi acuzat de orice doar de cursivitate nu, mi-a ascuns practic toata tehnica de filmare, inclusiv acele cadre negre ce apar la trecerea dintre scene.
    Acum insa, la o privire mai atenta, aceasta tehnica este sesizabila; dar doar sesizabila. Nu constituie in niciun moment o bariera sau o fracrura in senzatia de continuum care te acompaniaza pe toata durata vizionarii. Mai ales ca toate scenele sunt filmate dintr-o singura bucata, fara intreruperi si majoritatea cu camera fixa. In total 67 de astfel de scene ce variaza ca durata.
    Asadar, in pofida faptului ca este declarata una dintre cele mai fractionate pelicule realizate vreodata, efectul de liniaritate si de spontaneitate de care este invadat filmul reprezinta o realizare remarcabila. Bine! Mai putin acele subcapitole, 3 la numar, care insa nu sunt ceva neobisnuit si deci le putem considera ca parte a povestii fara sa atraga prea mult atentia asupra lor.
    La toata aceasta senzatie de prospetime si fluenta contribuie cu siguranta si felul in care protagonistii isi interpreteaza personajele. Cu o tinerete si cu o spontenaitate molipsitoare, cele 3 personaje manifesteaza o forta de atractie si o autenticitate unica. Situatii normale de stanjeneala urmate de izbucniri dezinvolte si oarescum emotionante, au rolul de a implica publicul si a crea o senzatie de legatura cu "persoanele" carora proiectia le da viata. Totul este minunat si trist sau vesel, melancolic sau asa cum spuneam stanjenitor. Intr-un cuvant cred ca este unul din putinele filme unde nu pot sa spun ca mi s-a creat o senzatie anume ci doar ca m-a transformat de la o scena la alta. Am fost pe rand exuberant pentru ca dupa doar cateva cadre sa fi devenit trist, deprimat, apoi iarasi sa fi devint pozitiv si tot asa. Cu toate acestea pot spune ca nici macar la revizionare nu am constientizat vreuna din aceste stari prin care am trecut ci pur si simplu le-am trait intru-un mod cuidat si involuntar.
    Iar toate astea se realizeaza fara a apela la binecunoscutul efect empatic folosit in mai toate filmele bune si anume acea transpunere a privitorului in personaj. Nu! Aici poti ramane in afara scenei si totusi sa simpatizezi cu “oamenii” filmului.
    Ca film per ansamblu? Pot spune ca impartasesc senzatia tuturor celor ce l-au caracterizat drept tineresc si reprezentativ pentru anii pe care ii zugraveste in cadrul naratiunii sale. Este un film cult al cinematografiei mondiale si cu siguranta o mica capodopera. Probabil unul dintre cele mai bune filme despre tineri si despre modul lor de viata.
    Prin tematicile atinse este atat de universal incat nu exista public caruia sa nu i se adreseze. Poate fi vazut si ca road movie sau ca film ce trateaza imigrantii si de ce nu, ca film ce intruchipeaza visul american, etc.
    Un superb deliciu vizual si nu numai. 8,13! Superb!
    Ps. si ca sa multumim si pe cei care cauta detalii tehnice, mai mult decat cauta produsul finit, cum aici aceste detalii sunt atat de clare si de bine utilizate, sa mentionez si eu macar in treacat aceasta incercare, reusita spun eu, de a se exemplifica atat de clar si de sincer teoriile artei cinematografice asa cum fusesera ele trasate de Bazin cu peste 4 decenii in urma. Acea plasare a spectatorului in exterior, el neidentificandu-se cu nicunul dintre personaje, desi imersia lui in film este asigurata inca de la inceput, apoi importanta exteriorului cadrului surprins de camera, adica a lumii ce nu se vede dar este permanent constientizata si totul pentru a crea o lume cat mai autentica,... minunata realizare!
  • cosmin742000
    pe 09 Septembrie 2012 09:58
    Un film de arta excelent , fara nicio legatura cu ce se zice in plot .In primul rand verisorul e verisoara si nu are deloc 16 ani. Filmul este in tot cazul imposibil de povestit , trebuie vazut.A si ca sa nu uit , o coloana sonora splendida.
  • mvpsebi
    pe 20 Aprilie 2012 20:27
    Umorul fin, naturaletea actorilor, coloana sonora (…spell on you), care isi face loc exact cand trebuie in mijlocul oceanului minimalist, ii dau filmului o nota aproape poetica, romantica. Si cinematografia pictoreasca are contributia ei, este fantastica, minutioasa, surprinde perfect ideile regizorului, mai ales prin acele calatorii in care urbanismul si industrializarea se observa atat de bine, si mai ales prin acea iarna rece, crunta si seaca. Totul intr'un decor alb'negru ce imprima un puternic sentiment de alienare. Actiunea si dialogurile extrem de simple confera o doza aproape existentiala de umanitate, iar trairile ieftine, sentimentele siropoase sunt sterse pe jos. Chiar si asa, exista o anumita compasiune nu foarte directa intre personaje, interactioneaza intr'un mod placut, e un scurt fir de optimism, dovada ca oamenii pot sa se inteleaga si in medii mai putin prielnice. Insa eu as caracteriza filmul in primul rand prin sublimea si nonsalanta in care sunt dezvoltate ideile. Tineretea si incertitudinea ei, lipsa de maturitate, absenta scopurilor in viata atat specifica acestei varste este elocventa datorita derivei in care se afla cei 3. Isi neaga provenienta, fug de ea, vedem in schimb micile detalii, aparentele specifice "lumii noi" pe care se preteaza. Chesterfields, televiziune, cutii de bere, baseball, baschet, poker, ochelari de soare, Miami… ironia cu care sunt integrate toate aceste clisee e semn de pricepere la debutul acestui regizor. Defapt aceasta ironie sta la baza ideii principale… pamantul unde totul este posibil, speranta juvenila a visului american, cautarea senzationalului, pt a vedea insa in final ca paradisul crezut nu exista, viata pur si simplu poate fi la fel de grea si dezamagitoare sau "meaningless" peste tot.
  • MrJuVe
    pe 07 August 2011 17:00
    Ce sinopsis de tot rahatul. Nu are nicio legatura cu filmul.
  • edinaa
    pe 07 Decembrie 2010 06:40
    Un film bun dar care nu surprinde sau nu atrage atentia noastra a spectatorilor.