Rolurile principale au fost interpretate de actorii Antoaneta Glodeanu-Doina Dobre, tânără ilegalistă comunistă, Silviu Stănculescu-Ilieș, iubitul Doinei, muncitor la Rafinăria Vega, ilegalist comunist și Constantin Dinulescu....filmul este pe YouTube
cezarika21
pe 01 Octombrie 2017 17:52
Trecem de multe ori străini pe străzi, atenți la prezentul banal și lipsit de satisfacții, fără a ne gândi niciun moment la momentele dramatice petrecute acolo într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Unele străzi, mai vechi, păstrează încă rănile bombelor, pașii soldaților din perioadele de război, ale luptătorilor pentru libertate, ale ocupanților turci, ruși, germani sau unguri ale evreilor goniți către moarte. Dramele care s-au petrecut acolo mai sunt încă păstrate în memoria celor care au asistat la ele, continuând să influențeze destine și să servească urmașilor ca exemple.
Filmul ”Străzile au amintiri” surprinde o frântură de viața petrecută în anii celui de-al doilea război mondial pe o stradă din orașul Ploiești, cunoscut atât de bine de scenaristul Ioan Grigorescu. Este povestea a doi ilegaliști comuniști, ce-și dau întâlnire sub fereastra unui tânăr scriitor, pregătind o acțiune conspirativă antigermană. Povestea, ce împletește adevărul cu ficțiunea, îi impresionează pe privitori prin reconstituirea credibilă a momentelor tragice ale războiului, prin conflictul puternic care-i opune pe o activistă comunistă și pe un inspector de Siguranță și mai ales prin interpretările excepționale ale actorilor Antoaneta Glodeanu şi Constantin Dinulescu.
Acceptând că acțiunea conspirativă a comuniștilor și ancheta Siguranței este doar ficțiune cu scop propagandistic, filmul reconstituie credibil mediul muncitoresc al orașului de provincie și aduce pe ecran o parte din teroarea produsă de război. Are loc o întărire a conștiințelor puternice, în timp ce răutatea ieșită din matcă tinde să zdrobească spiritele pașnice și să instaureze domnia terorii. Totul trece, iar fiecare moment, bun sau rău, va deveni în cele din urmă doar o amintire care va dăinui atâta timp cât va mai rămâne o singură piatră martoră a trecutului.
cosmin742000
pe 27 August 2016 19:52
Un film romanesc de razboi excelent , despre lupta unor tineri impotriva nazistilor.
ciprian34
pe 27 Decembrie 2013 21:09
Film de rezistență. Într-un orășel petrolier de provincie, tinerii comuniști ilegaliști organizează sabotaje și împrăștie manifeste confruntându-se într-o luptă inegală cu Siguranța care îi reprimă sălbatic.
Mel
pe 24 Martie 2013 17:38
Cum să'mi spun părerea dacă filmul ăsta pare că ar fi fost băgat în pământ?! Şi singura scenă pe care mi'o amintesc de la vârsta de nici 10 ani, este una care face cât zece mii de filme: cea în care oamenii Siguranţei îi incendiază tânărului ilegalist mâinile înfăşurate în pansamente groase.
victgont
pe 12 Aprilie 2010 11:24
Mi-a placut. Are o aroma aparte, creata in special de imaginea Targovistei de odinioara
Filmul ”Străzile au amintiri” surprinde o frântură de viața petrecută în anii celui de-al doilea război mondial pe o stradă din orașul Ploiești, cunoscut atât de bine de scenaristul Ioan Grigorescu. Este povestea a doi ilegaliști comuniști, ce-și dau întâlnire sub fereastra unui tânăr scriitor, pregătind o acțiune conspirativă antigermană. Povestea, ce împletește adevărul cu ficțiunea, îi impresionează pe privitori prin reconstituirea credibilă a momentelor tragice ale războiului, prin conflictul puternic care-i opune pe o activistă comunistă și pe un inspector de Siguranță și mai ales prin interpretările excepționale ale actorilor Antoaneta Glodeanu şi Constantin Dinulescu.
Acceptând că acțiunea conspirativă a comuniștilor și ancheta Siguranței este doar ficțiune cu scop propagandistic, filmul reconstituie credibil mediul muncitoresc al orașului de provincie și aduce pe ecran o parte din teroarea produsă de război. Are loc o întărire a conștiințelor puternice, în timp ce răutatea ieșită din matcă tinde să zdrobească spiritele pașnice și să instaureze domnia terorii. Totul trece, iar fiecare moment, bun sau rău, va deveni în cele din urmă doar o amintire care va dăinui atâta timp cât va mai rămâne o singură piatră martoră a trecutului.