In 1974, regizorul german Werner Herzog facea “Enigma lui Kaspar Hauser”, un film bazat pe cazul real, din secolul at XIX-lea, al unui om care fusese azvarlit brusc in lume dupa ce traise ani de zile intr-o celula. Protagonistul era interpretat de Bruno S., un muzicant de pe strada, un adevarat marginalizat in viata reala, care — cu bizarele sale ticuri si vorbirea ciudat de teatrala - se dovedea o alegere inspirata. Daca “Enigma lui Kaspar Hauser” era un portret indirect al lui Bruno S., afirmatia se aplica si mai bine filmului Stroszek, in care actorul joaca rolul unui muzicant al strazii, betiv, recent eliberat din inchisoare. Gasind ca viata in Germania este imposibil de indurat, eroul se intovaraseste cu o prostituata (Eva Mattes) si un batranel protector, usor nebun (Clemens Scheitz) si impreuna cei trei o pornesc spre America, dar sfarsesc intr-un trai searbad, lipsit de sens. Ramanand inevitabil singur si fara alternativa, Bruno insceneaza un gest sofisticat de disperare. Secventa de sfarsit a filmului — care include un ski lift, o camioneta si un numar acrobatic cu o trupa de animale - este unul dintre cele mai salbatice si de neuitat finaluri din istoria filmului.
Ceea ce face filmul acesta absolut formidabil este interpretarea plina de farmec si de verva a lui Bruno S. In ciuda rolului de sarac cu duhul, el creaza un personaj de o inteligenta cu totul aparte in cinematografia moderna. Din pricina stilului minimalist si a subiectului in cheie minora,Stroszek este mai putin elogiat decat marile explozii vizionare ale lui Herzog din anii 1970, dar este unul dintre filmele sale cele mai bune si una din dramale cele mai nemiloase facute vreodata despre felul in care Europa isi imagineaza America.
Creatiile lui Herzog din anii 1970 sunt adesea lirice, scaldate in romantismul mistic german: “Stroszek” este o exceptie stridenta, o viziune brutala si lucida a visului de libertate al personajelor. America, complet demistificata, este prezentata ca un desert spiritual si o capcana pentru cei naivi. lar imaginea finala a puilor de gaina, care danseaza maniacal pe o combinatie cacofonica de armonica si racnete primitive, este de o incredibila cruzime a conditiei umane — paranoice si iesite de sub control.
