Părerea criticului
Stuber este o comedie de ațiune care își sprijină umorul pe contraste – Vic (Bautista) este un munte de om, un munte de forță și agilitate, dar redus la stadiul de persoană neajutortă din cauza unei intervenții la ochi, care îl face să depinde de ajutorul lui Stu, un șofer de taxi plângăcios, acum pus în situații de viață și de moarte.
Hollywood-ul a exploatat timp de decenii întregi variațiuni pe această temă, de la 48 Hrs și până la Midnight Run sau Rush Hour, la Men in Black, Ride Along sau filme precum Central Intelligence și The Heat. Stuber , de săptămâna aceasta, e un buddy movie care nu inovează genul, presărat însă cu mai multă violență.
Cu un umor cam tâmpițel, Stuber reușește să creeze chimie între Nanjiani și Bautista, secvențele de acțiune fiind bine filmate și amuzante, iar violența ducând ratingul la „Nerecmandat sub 15 ani”.
Deși Stuber este plasat la ora actuală, regizorul Michael Dowse conferă filmului un aer retro, în stilul filmelor cu polițiști din anii 80-90, demarând în forță, chiar de la prima scenă, cu un raid al poliției care duce la o serie de împușcături și o scenă de cascadorii a la Lethal Weapon. Acțiunea principală demarează la șase luni după: Bautista este Vic, un bărbat ursuz și introvertit, detectiv la LAPD, obsedat de ideea că Oka Teijo (jucat de Iko Uwais, actor și sportiv indonezian) este încă în libertate după ce i-a omorât partenerul.
Vic îi cere lui Stu să îl ducă dintr-un loc în altul - trecând prin tot felul de pățănii primejdioase în timp ce se tachinează unul pe celălalt. Vic îi reproșează lui Stu că e un laș care nu are curajul să îi spună celei mai bune prietene (Betty Gilpin) că s-a îndrăgostit de ea. Stu îl descrie pe Vic ca pe un munte de ostilitate și de emoții suprimate care nu știe cum să se apropie de fiica sa. Ambii au dreptate - și tensiunile care fierb între cei doi vor ajunge să dea în clocot, dând naștere la scene de luptă și mai amuzante și mai ridicole.
Hollywood-ul a exploatat timp de decenii întregi variațiuni pe această temă, de la 48 Hrs și până la Midnight Run sau Rush Hour, la Men in Black, Ride Along sau filme precum Central Intelligence și The Heat. Stuber , de săptămâna aceasta, e un buddy movie care nu inovează genul, presărat însă cu mai multă violență.
Cu un umor cam tâmpițel, Stuber reușește să creeze chimie între Nanjiani și Bautista, secvențele de acțiune fiind bine filmate și amuzante, iar violența ducând ratingul la „Nerecmandat sub 15 ani”.
Deși Stuber este plasat la ora actuală, regizorul Michael Dowse conferă filmului un aer retro, în stilul filmelor cu polițiști din anii 80-90, demarând în forță, chiar de la prima scenă, cu un raid al poliției care duce la o serie de împușcături și o scenă de cascadorii a la Lethal Weapon. Acțiunea principală demarează la șase luni după: Bautista este Vic, un bărbat ursuz și introvertit, detectiv la LAPD, obsedat de ideea că Oka Teijo (jucat de Iko Uwais, actor și sportiv indonezian) este încă în libertate după ce i-a omorât partenerul.
Vic îi cere lui Stu să îl ducă dintr-un loc în altul - trecând prin tot felul de pățănii primejdioase în timp ce se tachinează unul pe celălalt. Vic îi reproșează lui Stu că e un laș care nu are curajul să îi spună celei mai bune prietene (Betty Gilpin) că s-a îndrăgostit de ea. Stu îl descrie pe Vic ca pe un munte de ostilitate și de emoții suprimate care nu știe cum să se apropie de fiica sa. Ambii au dreptate - și tensiunile care fierb între cei doi vor ajunge să dea în clocot, dând naștere la scene de luptă și mai amuzante și mai ridicole.
