Sinopsis
O vestica este nevoita sa se supuna ordinelor cu tenta sado-masochista, date de sefii unei corporatii orientale.

Domnul Haneda era superiorul d-lui Omochi, care era superiorul d-lui Saito, care era superiorul domnisoarei Mori, care e superioara lui Amelie. Ea nu e superioara nimanui. Sau s-ar mai putea spune asa: Amelie e la ordinele domnisoarei Mori care e la ordinele dl. Saito si, tot asa, ordinele urca in aval, urmand esalonul ierarhic. Asa ca, in compania Yumimoto, Amelie se afla la ordinele tuturor.

Mai bine decat adaptare, cuvantul transpunere ar fi mai nimerit pentru a caracteriza filmul lui Alain Corneau, cat se poate de fidel cartii lui Amelie Nothomb. Iata-ne in plin clash cultural: orient contra occident, Japonia si Belgia se infrunta cu priviri si replici asasine. Filmul e rafinat, de o cruzime fina si reveleaza delicios un umor decalat. Si desi totul ne pare a face sa credem ca personajul principal traieste iadul pe Pamant, jocul de-a soarecele si pisica care se stabileste intre membrii acestei societati japoneze si Amelie nu se duce chiar in maniera in care am fi banuit-o.

Interpretarea lui Sylvie Testud e remarcabila. Ea reuseste sa gliseze in pielea unui personaj extrem de intelligent, cu o mecanica interioara complexa. Referintele la Goodbye Mr. Lawrence sunt evidente. Nu e complet clar cine castiga: aroganta estica sau supunerea vestica. Dar asta e si intrigant.