Părerea criticului
Dacă astăzi avem filme de acţiune cu eroi ce posedă mai multe faţete, cu anumite comentarii de subsol sociale, cu mistere inserate între crime violente, George Clooney, din fotoliul de regizor, nu doar spune o poveste de crimă şi răzbunare plasată cândva la începutul anilor 1960 în Statele Unite al Americii, dar o spune exact ca o producţie de Hollywood de epocă, cu patos şi cu convingerea imperturbabilă că binele învinge.

Era o vreme când, în filme, cei buni erau sută la sută buni, cei răi erau răi până în măduva oaselor şi - fără excepţie - răii primeau la sfârşit o pedeapsă exemplară pentru tensiunea pe care o creau pe parcursul filmului. Suburbiconul lui George Clooney nu face exepție: o crimă oribilă (dar şi cu o notă de ridicol) într-o suburbie înstărită, care trăia visul american, declanşează o investigaţie în care principalul detectiv este băieţelul (Noah Jupe) victimei. Un film care atinge tangențial și problema segregării rasiale, o pată peste o perioadă de altfel prosperă din istoria Americii.

Pe lângă o poveste poliţistă de modă veche, filmul încearcă - cu un succes moderat - să surprindă mentalitatea epocii în Statele Unite: o mulţime furioasă manifestă violent în fața casei singurilor locuitori de culoare ai suburbiei înstărite. Acest lucru constituie un fundal pentru fapte mult mai grave care ţin spectatorul cu sufletul la gură, arătând cu degetul, dacă mai era nevoie, că răul nu vine din sânul minorităților rasiale.

Filmul este un portret al unei epoci, de altfel momentul de maxim al nivelului de trai în Statele Unite, şi îl portretizează în culori primare, fără prea multe nuanţe: bărbaţi la sacou şi cu ochelari cu rame metalice, maşini de epocă, tonomate - însă în spatele acestui confort bănuim că bântuie lucruri sinistre.

Ne aşteptam la final la un flash-forward, cu băieţelul (talentatul Noah Jupe) din 1960 ajuns, cincizeci de ani mai târziu, în pragul pensiei (poate după o carieră de jurnalist sau de om al legii). Nu a fost să fie aşa. Însă filmul este o incursiune dramatică - în poate cele mai glorificate momente ale istoriei americane din ultimul secol.

Așa cum era de așteptat, avem interpretări memorabile din partea numelor de pe afiș care au adus și aduc spectatorii în sală - Julianne Moore, în dublu rol, Matt Damon, Gary Basaraba, Oscar Isaac.