Sugar Orange (2004)

Asta-i un film mai special, mai ales ca e cu un neamt tinerel care mi s-a lipit mie de suflet in ultimii ani, Kai Michael Muller, un film pretentios, care "vorbeste" prin imagini si prin lipsa dialogului explicit. Emotiile si sentimentele personajelor tin loc de dialoguri, la fel imaginile, iar la final esti surprins sa constati ca ai vrea sa-l revezi intr-o zi. Actorii fac o treaba excelenta, de la introvertism la exuberanta, spontaneitate, iubire, angoase, amaraciune, dor, speranta, frica, printr-o paleta de emotii m-au trecut ca printr-un carusel Leo, Clemens si Lena, oameni care au nevoie sa-si uite trecutul, sa incheie capitole pentru a incepe altele, care fug de iubire ca sa nu mai fie raniti si pentru care notiunea de "incredere" e un fel de sperietoare. Dar daca-ti tii inima sub lacat de teama sa nu fie ranita, asa cum un om isi tine cea mai buna pereche de ghete in dulap de teama sa nu le uzeze, intr-o zi ar putea constata ca i-au ramas mici sau ca s-au deteriorat din cauza umezelii. Daca nu iubesti, ce frumusete mai are viata, tineretea ? E un film care trebuie savurat pe indelete, ca inghetata, ca sa-i prinzi gustul.