Părerea criticului
Sully: Miracolul de pe râul Hudson, unul dintre posibilii candidați la mai multe categorii ale Premiilor Oscar 2017 rulează în cinematografele noastre. Deși subiectul, cât se poate de veridic (episodul aterizării forțate pe râul Hudson a zborului US Airways 1549 este binecunoscut și a fost intens mediatizat), filmul este mai mult decât cronica unei catastrofe aeriene evitate la limită și cu un final fericit.
Dacă ar fi fost așa, primul lucru care apărea pe generic ar fi fost condițiile premergătoare zborului, aflate fie sub semnul lipsei oricărei bănuieli fie sub influențele sumbre ale unor semne rele. Însă nu este așa, întrucât filmul nu e doar despre aviație. Este în același timp o dramă procedurală, din categoria acelora cu avocați, cu dosare și cu sentințe la orizont, al căror punct culminant se petrece într-o sală de judecată.
Căpitanul, așa cum îl descoperim, nuanțat portretizat de către Tom Hanks, este un om chinuit de stress-ul post traumatic care are flashback-uri înspăimântătoare. Nu este singura lui problemă, pentru că - deși publicul îl vede ca pe un erou - este anchetat de către autoritatea pentru transporturi din Statele Unite, iar în urma anchetei riscă să își piardă licența de zbor. Momentele accidentului nu lipsesc din film, însă nu în prima parte așa cum ne-am putea aștepta: e vorba de o reconstituire în flashback-uri, în paralel cu reconstituirile în simulator făcute de către anchetatori.
Film psihologic mai mult decât film cu dezastre, Miracle on Hudson este altceva decât acel disaster movie cu care ne-a obișnuit Hollywood-ul. Ideea de erou este mereu pusă la îndoială, atât de către o parte a personajelor din film (căpitanul este acuzat de eroare de pilotaj) cât și de imaginea bonomă, umană și non-veleitaristă a personajului principal. Putem vorbi până la un punct de eroi negativi - aceștia sunt reprezentanții autorităților care încearcă să găsească vinovat un erou veritabil - și sunt cât pe ce să reușească.
Sully nu ar fi primul film despre dezastre în aer din categoria acelor cu dezastre evitate. Crash Landing din 1958, de asemenea inspirat liber dintr-un alt caz real (aterizarea forțată pe apă în film a unui avion de pasageri, după ce în realitate cu doi ani înainte un avion similar aterizase cu bine în Oceanul Pacific) urmărea același tipic, deși beneficiind din plin de clișeele hollywoodiene, și are aceeași încheiere: toți pasagerii și membrii echipajului scapă cu viață.
Dacă ar fi fost așa, primul lucru care apărea pe generic ar fi fost condițiile premergătoare zborului, aflate fie sub semnul lipsei oricărei bănuieli fie sub influențele sumbre ale unor semne rele. Însă nu este așa, întrucât filmul nu e doar despre aviație. Este în același timp o dramă procedurală, din categoria acelora cu avocați, cu dosare și cu sentințe la orizont, al căror punct culminant se petrece într-o sală de judecată.
Căpitanul, așa cum îl descoperim, nuanțat portretizat de către Tom Hanks, este un om chinuit de stress-ul post traumatic care are flashback-uri înspăimântătoare. Nu este singura lui problemă, pentru că - deși publicul îl vede ca pe un erou - este anchetat de către autoritatea pentru transporturi din Statele Unite, iar în urma anchetei riscă să își piardă licența de zbor. Momentele accidentului nu lipsesc din film, însă nu în prima parte așa cum ne-am putea aștepta: e vorba de o reconstituire în flashback-uri, în paralel cu reconstituirile în simulator făcute de către anchetatori.
Film psihologic mai mult decât film cu dezastre, Miracle on Hudson este altceva decât acel disaster movie cu care ne-a obișnuit Hollywood-ul. Ideea de erou este mereu pusă la îndoială, atât de către o parte a personajelor din film (căpitanul este acuzat de eroare de pilotaj) cât și de imaginea bonomă, umană și non-veleitaristă a personajului principal. Putem vorbi până la un punct de eroi negativi - aceștia sunt reprezentanții autorităților care încearcă să găsească vinovat un erou veritabil - și sunt cât pe ce să reușească.
Sully nu ar fi primul film despre dezastre în aer din categoria acelor cu dezastre evitate. Crash Landing din 1958, de asemenea inspirat liber dintr-un alt caz real (aterizarea forțată pe apă în film a unui avion de pasageri, după ce în realitate cu doi ani înainte un avion similar aterizase cu bine în Oceanul Pacific) urmărea același tipic, deși beneficiind din plin de clișeele hollywoodiene, și are aceeași încheiere: toți pasagerii și membrii echipajului scapă cu viață.
