Părerea criticului
László Nemes, câștigător al premiului Oscar pentru film străin cu Fiul lui Saul/Saul fia (2015), aduce pe marile noastre ecrane Apusul/Sunset (2018), în care Vlad Ivanov joacă un personaj ambiguu moral, Oszkár Brill, în Ungaria perioadei Belle Epoque.
Acțiunea e plasată, așadar, în Budapesta anului 1913. Tânăra Irisz Leiter (Juli Jakab) ajunge în capitala Ungariei sperând să se angajeze în calitate de creatoare de pălării în legendarul magazin care a aparținut răposaților ei părinți, decedați în condiții misterioase, în timpul unui incendiu. László Nemes arată fața decrepită a unei perioade pe care mulți unguri o privesc cu nostagie, anume Ungaria din perioadă Belle Epoque, cea de dinainte de 1918, parcă fără teama de a fi etichetat ca antipatriot. Nemes arată o Budapestă sordidă, deprimantă, sumbră, așa cum o prezintă celebra melodie Gloomy Sunday (compusă de ungurii Laszlo Javor și Rezso Seress, supranumită „Hungarian Suicide Song”), o Budapesta cu ruine, cu locuințe sordide, cutreierată de bande de huligani, opusul budapestei turistice pe care o vedem astăzi.
Irisz Leiter nu este angajată de Oszkár Brill, noul proprietar. Cât magazinul se pregătește de vizita unor oaspeți extrem de importanți, un domn o abordează pe Irisz căutând un anumit bărbat, pe nume Kálmán Leiter. Tânăra refuză să plece din oraș și alege să meargă pe urmele lui Kálmán, se pare fratele ei, unica legătură cu un trecut pierdut. Căutarea o poartă pe străzile întunecate ale Budapestei, care fierbe pe muchia unui război iminent. Însuși magazinul de pălării Leiter ascunde în spate o „afacere” murdară, iar Oszkár Brill e mai pătat decât se pare la prima vedere.
Regizorul László Nemes pare să tragă un semnal de alarmă asupra situației actuale a Europei prin acest film. Există voci care aseamănă perioada actuală cu perioada care a precedat Primului Război Mondial - o epocă de liniște și pace, în care se acutizaseră pornirile violente și conflictele interetinice ce au dus la Primul Război Mondial. Filmul se încheie chiar cu o scenă din Primul Război Mondial. Prin comparație, la ora actuală Europa e amenințată de rivalitatea dintre națiuni (Marea Britanie e pe cale să iasă din Uniune, iar Ungaria manifestă atitudine anti-europeană, prin lansarea ideii de a construi un zid care ar urmă să protejeze Ungaria de imigranți, nemaivorbind de luările de poziției pro-Putin).
Atmosfera filmului este de continuă amenințare, ceea ce anticipează scenele de violență de la final. Filmul pare că vrea să aducă o explicație pentru Primul Război Mondial. Scenele de crepuscul sunt preponderente în Apusul, ceea ce dă un aer pictural întregului (un cadru cu contesa Rédey întinsă pe canapea ne-a dus cu gândul la Caravaggio).
Ca în filmul anterior al lui Nemes, Fiul lui Saul, lumea portretizată în Apusul/Sunset nu prea are nicio șansă de a se salva. Regizorul László Nemes e preocupat și în această producție de condiția umană, personajele sale sunt preponderent victime, este creionată din nou o lume fără ieșire.
Eroii din Apusul/Sunset trăiesc consecințele unor evenimente care s-au întâmplat în afară ecranului: moartea într-un accident suspect a părinților feței. Oscar (Vlad Ivanov) e o victimă pentru că e forțat, sub aparență unei afaceri legitime cu pălării, să facă trafic de carne vie, fratele protagonistei - o victimă și el (i-a fost mutilată iubită iar asta l-a făcut să devină un nelegiuit), tânăra Írisz Leiter e o victimă și ea, pentru că e o orfană, și a rămas fără nimic, în pofida afacerii înfloritoare a familiei. Pe măsură ce înaintează, filmul lansează noi enigme iar publicul face presupuneri - despre toate motivele pentru care presupusul frate al lui Irisz Leiter ajunge un nelegiuit, de exemplu; primim un puzzle din care lipsesc piese.
Pălăria e un simbol al unei lumi desuete, iar plasarea poveștii în lumea pălărierilor subliniază caracterul acelei Belle Epoque.
Acțiunea e plasată, așadar, în Budapesta anului 1913. Tânăra Irisz Leiter (Juli Jakab) ajunge în capitala Ungariei sperând să se angajeze în calitate de creatoare de pălării în legendarul magazin care a aparținut răposaților ei părinți, decedați în condiții misterioase, în timpul unui incendiu. László Nemes arată fața decrepită a unei perioade pe care mulți unguri o privesc cu nostagie, anume Ungaria din perioadă Belle Epoque, cea de dinainte de 1918, parcă fără teama de a fi etichetat ca antipatriot. Nemes arată o Budapestă sordidă, deprimantă, sumbră, așa cum o prezintă celebra melodie Gloomy Sunday (compusă de ungurii Laszlo Javor și Rezso Seress, supranumită „Hungarian Suicide Song”), o Budapesta cu ruine, cu locuințe sordide, cutreierată de bande de huligani, opusul budapestei turistice pe care o vedem astăzi.
Irisz Leiter nu este angajată de Oszkár Brill, noul proprietar. Cât magazinul se pregătește de vizita unor oaspeți extrem de importanți, un domn o abordează pe Irisz căutând un anumit bărbat, pe nume Kálmán Leiter. Tânăra refuză să plece din oraș și alege să meargă pe urmele lui Kálmán, se pare fratele ei, unica legătură cu un trecut pierdut. Căutarea o poartă pe străzile întunecate ale Budapestei, care fierbe pe muchia unui război iminent. Însuși magazinul de pălării Leiter ascunde în spate o „afacere” murdară, iar Oszkár Brill e mai pătat decât se pare la prima vedere.
Regizorul László Nemes pare să tragă un semnal de alarmă asupra situației actuale a Europei prin acest film. Există voci care aseamănă perioada actuală cu perioada care a precedat Primului Război Mondial - o epocă de liniște și pace, în care se acutizaseră pornirile violente și conflictele interetinice ce au dus la Primul Război Mondial. Filmul se încheie chiar cu o scenă din Primul Război Mondial. Prin comparație, la ora actuală Europa e amenințată de rivalitatea dintre națiuni (Marea Britanie e pe cale să iasă din Uniune, iar Ungaria manifestă atitudine anti-europeană, prin lansarea ideii de a construi un zid care ar urmă să protejeze Ungaria de imigranți, nemaivorbind de luările de poziției pro-Putin).
Atmosfera filmului este de continuă amenințare, ceea ce anticipează scenele de violență de la final. Filmul pare că vrea să aducă o explicație pentru Primul Război Mondial. Scenele de crepuscul sunt preponderente în Apusul, ceea ce dă un aer pictural întregului (un cadru cu contesa Rédey întinsă pe canapea ne-a dus cu gândul la Caravaggio).
Ca în filmul anterior al lui Nemes, Fiul lui Saul, lumea portretizată în Apusul/Sunset nu prea are nicio șansă de a se salva. Regizorul László Nemes e preocupat și în această producție de condiția umană, personajele sale sunt preponderent victime, este creionată din nou o lume fără ieșire.
Eroii din Apusul/Sunset trăiesc consecințele unor evenimente care s-au întâmplat în afară ecranului: moartea într-un accident suspect a părinților feței. Oscar (Vlad Ivanov) e o victimă pentru că e forțat, sub aparență unei afaceri legitime cu pălării, să facă trafic de carne vie, fratele protagonistei - o victimă și el (i-a fost mutilată iubită iar asta l-a făcut să devină un nelegiuit), tânăra Írisz Leiter e o victimă și ea, pentru că e o orfană, și a rămas fără nimic, în pofida afacerii înfloritoare a familiei. Pe măsură ce înaintează, filmul lansează noi enigme iar publicul face presupuneri - despre toate motivele pentru care presupusul frate al lui Irisz Leiter ajunge un nelegiuit, de exemplu; primim un puzzle din care lipsesc piese.
Pălăria e un simbol al unei lumi desuete, iar plasarea poveștii în lumea pălărierilor subliniază caracterul acelei Belle Epoque.
