Părerea criticului
Thrillerul Vânătoarea de arici, regizat de Mihály Schwechtje, a avut premiera în România la TIFF.24. Filmul urmărește consecințele neputinței de asumare și ale minciunilor din familie.
Bogi (Mari Dorottya) este studentă la Academia de Muzică, cu o voce fermecătoare, dar o prezență scenică în completă antiteză. Pentru a câștiga bani, lucrează ca dădacă și are grijă de cei doi copii ai vărului său (Csaba Polgár), a cărui căsnicie pare să se îndrepte spre divorț. Zita (Juli Jakab – Son of Saul), soția lui, locuiește deja în altă casă.
Construcția de personaj se realizează cu atenție în producția lui Schwechtje. Încă de la început primim detalii legate de timiditatea protagonistei, închiderea ei față de lume și incapacitatea de a-și asuma decizii care ar putea schimba în bine cursul vieții celor din jur. Atunci când o fată își scapă încărcătorul în autobuz, Bogi ezită să îi atragă atenția înainte să coboare – un moment ce anticipează întreaga intrigă a narațiunii. Împreună cu modul bizar de a coborî scările, primplanurile sufocante și zoom in-urile bruște, indiciile presărate trimit la o femeie captivă în propria „soartă crudă”, așa cum cântă ea în debutul filmului.
Chiar înainte de examenul important de canto, protagonista suspectează că nepotul ei a înghițit doi magneți de frigider și riscă să moară dacă nu este dus cât mai repede la spital, așa că face tot ce îi stă în putință pentru a-l ajuta. Totul, mai puțin să spună adevărul. Provenind dintr-o familie de artiști, Bogi a învățat de mică să mintă, să ascundă și să joace un rol, iar acest model de creștere amenință să pună în pericol tot ce contează mai mult pentru ea. Dar nu este singura responsabilă de o eventuală tragedie. Cu atât mai responsabili sunt părinții, care nu au niciodată timp pentru copiii lor din cauza profesiei de actor (el) și curator (ea). Din acest motiv, cei mici preferă să se aventureze în lumi alternative, să evadeze la Vânătoarea de arici.
Tăcerea lui Bogi va conduce la o degenerare a situației, până în punctul în care își pierde vocea la propriu, o oglindire a faptului că nu o folosește oricum. Însă, deși tensiunea plutește în aer, iar tragedia pare iminentă, thrillerului nu-i lipsește umorul negru specific, nelipsit din niciunul dintre filmele maghiare văzute anul acesta. Replicile comice și absurdul anumitor situații oferă un contrabalans necesar tonurilor mai întunecate.
Interpretările firești ale micuților – actori fiind chair copiii regizorului – sunt de lăudat, iar echipa a făcut tot posibilul pentru a le facilita: au filmat în casa lui Schwechtje, iar mama lor se îmbrăca adesea în hainele lui Bogi pentru a-i face mai receptivi în anumite scene. Directorul de imagine Csaba Bántó asemuiește modul de filmare al copiilor cu cel al unui documentar despre animale (poate arici?) observate în habitatul lor.
Filmat cu camera de mână în culori naturale, Vânătoarea de arici arată unde poate duce lipsa de sinceritate, cu ajutorul unui lanț de întâmplări nefericite care ar fi putut fi evitate printr-o scurtă și asumată confesiune.
Bogi (Mari Dorottya) este studentă la Academia de Muzică, cu o voce fermecătoare, dar o prezență scenică în completă antiteză. Pentru a câștiga bani, lucrează ca dădacă și are grijă de cei doi copii ai vărului său (Csaba Polgár), a cărui căsnicie pare să se îndrepte spre divorț. Zita (Juli Jakab – Son of Saul), soția lui, locuiește deja în altă casă.
Construcția de personaj se realizează cu atenție în producția lui Schwechtje. Încă de la început primim detalii legate de timiditatea protagonistei, închiderea ei față de lume și incapacitatea de a-și asuma decizii care ar putea schimba în bine cursul vieții celor din jur. Atunci când o fată își scapă încărcătorul în autobuz, Bogi ezită să îi atragă atenția înainte să coboare – un moment ce anticipează întreaga intrigă a narațiunii. Împreună cu modul bizar de a coborî scările, primplanurile sufocante și zoom in-urile bruște, indiciile presărate trimit la o femeie captivă în propria „soartă crudă”, așa cum cântă ea în debutul filmului.
Chiar înainte de examenul important de canto, protagonista suspectează că nepotul ei a înghițit doi magneți de frigider și riscă să moară dacă nu este dus cât mai repede la spital, așa că face tot ce îi stă în putință pentru a-l ajuta. Totul, mai puțin să spună adevărul. Provenind dintr-o familie de artiști, Bogi a învățat de mică să mintă, să ascundă și să joace un rol, iar acest model de creștere amenință să pună în pericol tot ce contează mai mult pentru ea. Dar nu este singura responsabilă de o eventuală tragedie. Cu atât mai responsabili sunt părinții, care nu au niciodată timp pentru copiii lor din cauza profesiei de actor (el) și curator (ea). Din acest motiv, cei mici preferă să se aventureze în lumi alternative, să evadeze la Vânătoarea de arici.
Tăcerea lui Bogi va conduce la o degenerare a situației, până în punctul în care își pierde vocea la propriu, o oglindire a faptului că nu o folosește oricum. Însă, deși tensiunea plutește în aer, iar tragedia pare iminentă, thrillerului nu-i lipsește umorul negru specific, nelipsit din niciunul dintre filmele maghiare văzute anul acesta. Replicile comice și absurdul anumitor situații oferă un contrabalans necesar tonurilor mai întunecate.
Interpretările firești ale micuților – actori fiind chair copiii regizorului – sunt de lăudat, iar echipa a făcut tot posibilul pentru a le facilita: au filmat în casa lui Schwechtje, iar mama lor se îmbrăca adesea în hainele lui Bogi pentru a-i face mai receptivi în anumite scene. Directorul de imagine Csaba Bántó asemuiește modul de filmare al copiilor cu cel al unui documentar despre animale (poate arici?) observate în habitatul lor.
Filmat cu camera de mână în culori naturale, Vânătoarea de arici arată unde poate duce lipsa de sinceritate, cu ajutorul unui lanț de întâmplări nefericite care ar fi putut fi evitate printr-o scurtă și asumată confesiune.
