Părerea criticului
Super 8 trezeşte în noi starea de bine pe care am simţit-o când eram mai mici privind filmul E.T. Extraterestrul. Atmosfera filmului, faptul că personajele principale sunt copii, care ajung la un moment dat să comunice cu o creatura extraterestră (ce face ravagii în orăşelul lor), apropie Super 8 de clasicul lui Spielberg.
În plus, există - pentru fanii filmelor cu dezastre - efecte speciale din plin, spectaculoase, tensiune de la un capăt al filmului al celuilalt, acţiunea curge pe principiul bulgărelui de zăpadă, cu acumulări de noi informaţii pe măsură ce dorim să aflăm ce provoacă tot haosul. Filmul din film, adică cel realizat de grupul de copii cu camera lor Super 8 e surpriza plăcută şi amuzantă de la final, fapt pentru care trebuie neapărat să urmăriţi genericul de încheiere. Copiii sunt simpatici şi joacă bine, în frunte cu Elle Fanning, cum altfel.
Sunt câteva lucruri care deranjează, însă, la Super 8. Schematismul şi elementele neplauzibile din scenariu. Ele coboară nivelul de vârstă al adresabilităţii filmului. Premisa e greu de înghiţit. Cum să transporţi cu un marfar nepăzit un extraterestru atât de valoros şi periculos? Mă rog, în România s-ar putea. Să luăm exemplul focoaselor de rachetă de la Giurgiu. Ai noştri ar fura şi extraterestrul. Apoi, cum e posibil ca o camionetă (se vede scena şi în trailer) să deraieze un tren şi să provoace aşa o explozie? Iar şoferul camionetei să aibă doar câteva tăieturi pe faţă, ba chiar să şi vorbească la 5 minute după ce explozia spulberă vagoanele în toate direcţiile? Scena, cum spuneam, e valoroasă doar ca spectacol, unul inclusiv sonor, probabil designerii de sunet vor fi nominalizaţi la Oscar.
Pe de altă parte, este frustrant pentru iubitorii de SF că motivaţia de factură science e lăsată în faşă, realizatorii concentrându-se doar pe a crea acţiune şi tensiune.
JJ. Abrams a ştiut măcar să creeze o aşteptare foarte mare pentru acest proiect, fiind foarte secretos legat de Super 8.
Cu totul, filmul va trezi cinefililor stări melancolice amintindu-le vremurile când îl urmăreau pe drăguţul extraterestru al lui Spielberg spunând "E.T. phone home!".
În plus, există - pentru fanii filmelor cu dezastre - efecte speciale din plin, spectaculoase, tensiune de la un capăt al filmului al celuilalt, acţiunea curge pe principiul bulgărelui de zăpadă, cu acumulări de noi informaţii pe măsură ce dorim să aflăm ce provoacă tot haosul. Filmul din film, adică cel realizat de grupul de copii cu camera lor Super 8 e surpriza plăcută şi amuzantă de la final, fapt pentru care trebuie neapărat să urmăriţi genericul de încheiere. Copiii sunt simpatici şi joacă bine, în frunte cu Elle Fanning, cum altfel.
Sunt câteva lucruri care deranjează, însă, la Super 8. Schematismul şi elementele neplauzibile din scenariu. Ele coboară nivelul de vârstă al adresabilităţii filmului. Premisa e greu de înghiţit. Cum să transporţi cu un marfar nepăzit un extraterestru atât de valoros şi periculos? Mă rog, în România s-ar putea. Să luăm exemplul focoaselor de rachetă de la Giurgiu. Ai noştri ar fura şi extraterestrul. Apoi, cum e posibil ca o camionetă (se vede scena şi în trailer) să deraieze un tren şi să provoace aşa o explozie? Iar şoferul camionetei să aibă doar câteva tăieturi pe faţă, ba chiar să şi vorbească la 5 minute după ce explozia spulberă vagoanele în toate direcţiile? Scena, cum spuneam, e valoroasă doar ca spectacol, unul inclusiv sonor, probabil designerii de sunet vor fi nominalizaţi la Oscar.
Pe de altă parte, este frustrant pentru iubitorii de SF că motivaţia de factură science e lăsată în faşă, realizatorii concentrându-se doar pe a crea acţiune şi tensiune.
JJ. Abrams a ştiut măcar să creeze o aşteptare foarte mare pentru acest proiect, fiind foarte secretos legat de Super 8.
Cu totul, filmul va trezi cinefililor stări melancolice amintindu-le vremurile când îl urmăreau pe drăguţul extraterestru al lui Spielberg spunând "E.T. phone home!".
