Surcos (1951)

Familia Pérez, formată dintr-un cuplu la 60 de ani și cei trei fii ai lor, visând la o idealizată viață mai bună în Capitală, vrea să lase în urmă traiul dur de la țară într-o epocă deosebit de grea a istoriei Spaniei. Cu resurse limitate, familia reușește să se mute la Madrid cu ajutorul lui Poli (o veche prietenă a fiului cel mare), care-i găzduiește la ea acasă în schimbul unor bani. Fiecare zi petrecută la Madrid se transformă într-o tentativă frustrantă de supraviețuire, care dă naștere în personaje unei lupte interne ce va contribui la disoluția ideii de bunăstare și abundență asociată, fără motiv, cu viața în marele oraș, idee pe care și-o făcuseră luând de bune zvonurile din sat. Încercarea de a prospera cinstit rămâne la stadiul de proiect neîmplinit care distruge psihologia personajelor și va sfârși, într-o oarecare măsură, prin a-i corupe. Realitatea madrilenă a anilor ’50 era alta: cartiere în care muncitorii se înghesuiau cu mijloace nici măcar suficiente, unde micul trafic și delincvența s-au transformat în elemente comune ale vieții de zi cu zi, în majoritatea cazurilor, inevitabile supraviețuirii.