Părerea criticului
Ati avut cosmaruri pe note muzicale, in care gaturi erau sectionate si ramasite umane tocate?
Canibalism, un barbier punk rock, o placintareasa - cu un ingredient inimaginabil pentru bucatele sale si... atmosfera gotica: asta ne propune Tim Burton, in cel mai recent film al sau - muzicalul Sweeney Todd, barbierul diabolic din Fleet Street.
Langa un tocator urias de carne, din care atarna membre si alte parti ale corpului, un cuptor imens - in care se poate intra cu totul - arunca o lumina diabolica asupra lespezilor pe care zac cadavrele cu gatul taiat. Asa arata subsolul salonului de barbierit al lui Sweeney Todd.
Iar barbierul insusi, Todd ( Johnny Depp), cu fata contorsionata de furie, suferinta si nebunie, cu o suvita alba, e scaldat in sange. Totul intr-o atmosfera sumbra, apasatoare, noir. Iar cei doi – barbierul si placintareasa - poate nu s-ar fi cunoscut daca nu era... viciatul, insidiosul Judecator Turpin, care intemniteaza pe nedrept pe barbier pentru a-i lua nevasta si a-i face fiica - sclava. Dupa 15 ani de exil in Australia, barbierul se intoarce in orasul de care il leaga atatea suferinte si are sansa sa-l reintalneasca pe Judecatorul Turpin (Alan Rickman). Sa vezi atunci duet Johnny Depp - Alan Rickman in care primul urmeaza sa realizeze cu briciul "the closest shave", iar cel de-al doilea, pe scaunul din salonul rudimentar , fara nici o grija ori mustrare de constiinta, canta despre frumusetea femeii...
“Cel mai fin barbierit” - “ the closest shave you'll ever know” pe care il promite Sweeney - devine, daca ne gandim la sensul literal – macabru; totul pe fondul Londrei de secol XIX, neguroase, mai mult fictionale decat reale, in alb si negru, fara detalii, opera scenografului Dante Ferretti ( Gangs of New York).
Burton ne-a surprins prin alegerea genului, nefiind un fan al muzicalului, insa a agreat versiunea lui Sondheim pentru Sweeney Todd, inca de pe vremea cand era student, in timpul anilor ’80, si a vazut-o pe Broadway: “nu stiam nimic despre Stephen Sondheim”. Prima data pusa pe scena in 1979, cu Len Cariou in rolul lui Sweeney si Angela Lansbury ca Lovett, piesa lui Sondheim a castigat prestigioasele premii de teatru Tony, insa nu a avut succes comercial. Povestea unui barbier din Londra victoriana, ce-si taie clientii care stau linistiti pe scaun, cu o complice - doamna Lovett - care face din ei placinte cu carne , se pare ca a fost materialul perfect pentru Burton.“E ca un horror vechi”, spune regizorul, “ genul de horror mut; un film mut, dar cu muzica, asa il vad. Si a fost interesant sa vad sange pe scena. Am fost sa-l vad de doua ori, atat de mult mi-a placut”.
Insa cu alte musicaluri precum Chicago, Dreamgirls si Hairspray, care au reusit sa atraga multimile prin cu totul alte subiecte, Sweeney cu baile de sange, razbunare si canibalism nu este exact genul de film care sa inroseasca box office-ul... Burton insa a dorit adaptarea, aprobata de studiouri anul trecut.
Inspiratia din horror este evidenta, Depp si Burton fiind influentati de actori precum Lon Chaney Sr., Boris Karloff si Peter Lorre. “ Pentru ca intotdeauna vorbim despre staruri ale filmului horror, ar fi frumos sa ne legam de ceva specific acestui gen de film.”
Alegerea pentru rolul protagonistului era clara: Johnny Depp, la a cincea colaborare cu Tim Burton, de la Edward Scissorhands incoace; Depp s-a dovedit un maestru in interpretarea rolurilor de inadaptati. De data aceasta, e in cel mai intunecat rol al sau de pana acum: un ucigas in serie care jura razbunare impotriva judecatorului (Alan Rickman), pentru ca i-a distrus viata trimitandu-l in Australia - printr-o inscenare, cu scopul de a-i fura sotia si fiica.
Depp a citit informatiile despre legenda barbierului asasin, care a circulat pentru prima data in Londra inceputului de secol XIX ( unde a si fost pusa pe scena si prezentata ca inspirata dintr-un fapt real, desi studiul arhivelor nu confirma nimic), devenita apoi legenda urbana si, mai tarziu, piese de teatru si subiect de film. Depp a indragit rolul, iar Burton a apreciat capacitatea de exprimare fara prea mult dialog – similar unui film mut. Iar povestea, pe cat de fantezista, era ancorata intr-o realitate: o poveste de dragoste tragica. “Sweeney a fost de fapt mort, pentru ca viata ii fusese deja luata” concluzioneaza Johnny Depp. “Au avut incredere oarba in mine, sau poate erau siguri ca daca voi canta un milion de note false, o sa le repare electronic” recunoaste Depp. Insa actorul chiar poate canta, ceea ce-i da o nota de punk rock barbierului asasin.
Unii regizori ar fi evitat distribuirea unui actor care nu a mai cantat in muzicaluri pana acum, in schimb Burton a imbratisat ideea, si a extins-o asupra intregii distributii: Alan Rickman in rolul judecatorului Turpin, Timothy Spall ca Beadle Bamford, Sacha Baron Cohen ca Signor Adolfo Pirelli, si Bonham Carter in rolul doamnei Lovett. Daca Sweeney e protagonistul, doamna Lovett are de cantat cele mai complexe si mai dificile melodii. Iar Helena Bonham Carter se intampla sa fie, in afara ecranului, partenera de viata a lui Burton...; regizorul isi facea probleme despre cum o sa cante actrita – nefiind, totusi, cantareata. Insa interpreta din Planet of The Apes a tinut la rol (si din dorinta de a lucra cu Sondheim), asa ca autorul muzicii a fost cel care a luat decizia finala pentru distribuirea actritei.
Actorii ne-au placut, horrorul e dat de scenele de eviscerare si suspans, Depp are voce, iar faptul ca se canta in timp ce se taie gaturi si se fac placinte din carne de om, da o nota duioasa, usor melodramatica povestii de razbunare. Tindem sa credem ca Sweeney Todd, barbierul diabolic... va ramane in memoria cinefila ca un clasic Tim Burton. Deci, de vazut!
Gloria-Mona Sauciuc
De retinut: - duetul Johnny Depp - Alan Rickman cantand frumusetea femeii
- scena subpamanteana a cuptorului doamnei Lovett - care arata
ca un cosmar suprarealist, pictat de Hieronymus Bosch.
- visul color al dnei Lovett, la gandul unei vieti alaturi de Sweeney, in momentul cand ii marturiseste acestuia dragostea.
- Sweeney Todd spunand: “How about a shave?”
Verdict: Sweeney Todd - povestea despre o iubire furata, canibalism pe note muzicale si razbunare, cu Johnny Depp in cea mai sumbra postura de pana acum si o Helena Bonham Carter careia, sa recunoastem, rolul ii vine ca o manusa (well, hm... de asasin) - trebuie bifat in agenda de cinefil, ca un must see marca Tim Burton.
Chestii din filme, numai bune pentru ucis:
1.Javier Bardem (alias Anton Chigurh) joaca rolul unui asasin in No Country for Old Men, a carui arma e un pistol pneumatic de ucis vitele, capabila sa loveasca mortal, asadar un dispozitiv destul de inspaimantator. Arma sa preferata e facuta sa dea cosmaruri...
2. E indoielnic daca barele de otel din caroserie, oricat de multe, ar putea face o masina obisnuita - indestructibila, asa cum da de inteles Chevroletul Nova folosit de asasinul din Grindhouse (regia: Tarantino), ca sa puna la pamant tinere atragatoare sau sa le provoace leziuni mortale, odata asezate in partea copilotului. Ar putea fi cea mai ridicola si cea mai nerealista unealta de ucis. Totusi, este impresionanta.
3. Cand e vorba de violenta, mitralierele enorme sunt la ordinea zilei. In partea lui din proiectul comun cu Tarantino: Grindhouse/ Death Proof, Robert Rodriguez leaga asa ceva de piciorul amputat al fostei dansatoare Cherry Darling ( Rose McGowan). Trage cand vrea ea si se pare ca are mereu munitie...
4. Oamenii obisnuiti se sterg sau fac inhalatii cu prosopul, dar pentru superspionul Jason Bourne, prosopul de baie e o arma mortala, atentie! Cu asa ceva dezarmeaza, imobilizeaza si lichideaza un asasin CIA.
Canibalism, un barbier punk rock, o placintareasa - cu un ingredient inimaginabil pentru bucatele sale si... atmosfera gotica: asta ne propune Tim Burton, in cel mai recent film al sau - muzicalul Sweeney Todd, barbierul diabolic din Fleet Street.
Langa un tocator urias de carne, din care atarna membre si alte parti ale corpului, un cuptor imens - in care se poate intra cu totul - arunca o lumina diabolica asupra lespezilor pe care zac cadavrele cu gatul taiat. Asa arata subsolul salonului de barbierit al lui Sweeney Todd.
Iar barbierul insusi, Todd ( Johnny Depp), cu fata contorsionata de furie, suferinta si nebunie, cu o suvita alba, e scaldat in sange. Totul intr-o atmosfera sumbra, apasatoare, noir. Iar cei doi – barbierul si placintareasa - poate nu s-ar fi cunoscut daca nu era... viciatul, insidiosul Judecator Turpin, care intemniteaza pe nedrept pe barbier pentru a-i lua nevasta si a-i face fiica - sclava. Dupa 15 ani de exil in Australia, barbierul se intoarce in orasul de care il leaga atatea suferinte si are sansa sa-l reintalneasca pe Judecatorul Turpin (Alan Rickman). Sa vezi atunci duet Johnny Depp - Alan Rickman in care primul urmeaza sa realizeze cu briciul "the closest shave", iar cel de-al doilea, pe scaunul din salonul rudimentar , fara nici o grija ori mustrare de constiinta, canta despre frumusetea femeii...
“Cel mai fin barbierit” - “ the closest shave you'll ever know” pe care il promite Sweeney - devine, daca ne gandim la sensul literal – macabru; totul pe fondul Londrei de secol XIX, neguroase, mai mult fictionale decat reale, in alb si negru, fara detalii, opera scenografului Dante Ferretti ( Gangs of New York).
Burton ne-a surprins prin alegerea genului, nefiind un fan al muzicalului, insa a agreat versiunea lui Sondheim pentru Sweeney Todd, inca de pe vremea cand era student, in timpul anilor ’80, si a vazut-o pe Broadway: “nu stiam nimic despre Stephen Sondheim”. Prima data pusa pe scena in 1979, cu Len Cariou in rolul lui Sweeney si Angela Lansbury ca Lovett, piesa lui Sondheim a castigat prestigioasele premii de teatru Tony, insa nu a avut succes comercial. Povestea unui barbier din Londra victoriana, ce-si taie clientii care stau linistiti pe scaun, cu o complice - doamna Lovett - care face din ei placinte cu carne , se pare ca a fost materialul perfect pentru Burton.“E ca un horror vechi”, spune regizorul, “ genul de horror mut; un film mut, dar cu muzica, asa il vad. Si a fost interesant sa vad sange pe scena. Am fost sa-l vad de doua ori, atat de mult mi-a placut”.
Insa cu alte musicaluri precum Chicago, Dreamgirls si Hairspray, care au reusit sa atraga multimile prin cu totul alte subiecte, Sweeney cu baile de sange, razbunare si canibalism nu este exact genul de film care sa inroseasca box office-ul... Burton insa a dorit adaptarea, aprobata de studiouri anul trecut.
Inspiratia din horror este evidenta, Depp si Burton fiind influentati de actori precum Lon Chaney Sr., Boris Karloff si Peter Lorre. “ Pentru ca intotdeauna vorbim despre staruri ale filmului horror, ar fi frumos sa ne legam de ceva specific acestui gen de film.”
Alegerea pentru rolul protagonistului era clara: Johnny Depp, la a cincea colaborare cu Tim Burton, de la Edward Scissorhands incoace; Depp s-a dovedit un maestru in interpretarea rolurilor de inadaptati. De data aceasta, e in cel mai intunecat rol al sau de pana acum: un ucigas in serie care jura razbunare impotriva judecatorului (Alan Rickman), pentru ca i-a distrus viata trimitandu-l in Australia - printr-o inscenare, cu scopul de a-i fura sotia si fiica.
Depp a citit informatiile despre legenda barbierului asasin, care a circulat pentru prima data in Londra inceputului de secol XIX ( unde a si fost pusa pe scena si prezentata ca inspirata dintr-un fapt real, desi studiul arhivelor nu confirma nimic), devenita apoi legenda urbana si, mai tarziu, piese de teatru si subiect de film. Depp a indragit rolul, iar Burton a apreciat capacitatea de exprimare fara prea mult dialog – similar unui film mut. Iar povestea, pe cat de fantezista, era ancorata intr-o realitate: o poveste de dragoste tragica. “Sweeney a fost de fapt mort, pentru ca viata ii fusese deja luata” concluzioneaza Johnny Depp. “Au avut incredere oarba in mine, sau poate erau siguri ca daca voi canta un milion de note false, o sa le repare electronic” recunoaste Depp. Insa actorul chiar poate canta, ceea ce-i da o nota de punk rock barbierului asasin.
Unii regizori ar fi evitat distribuirea unui actor care nu a mai cantat in muzicaluri pana acum, in schimb Burton a imbratisat ideea, si a extins-o asupra intregii distributii: Alan Rickman in rolul judecatorului Turpin, Timothy Spall ca Beadle Bamford, Sacha Baron Cohen ca Signor Adolfo Pirelli, si Bonham Carter in rolul doamnei Lovett. Daca Sweeney e protagonistul, doamna Lovett are de cantat cele mai complexe si mai dificile melodii. Iar Helena Bonham Carter se intampla sa fie, in afara ecranului, partenera de viata a lui Burton...; regizorul isi facea probleme despre cum o sa cante actrita – nefiind, totusi, cantareata. Insa interpreta din Planet of The Apes a tinut la rol (si din dorinta de a lucra cu Sondheim), asa ca autorul muzicii a fost cel care a luat decizia finala pentru distribuirea actritei.
Actorii ne-au placut, horrorul e dat de scenele de eviscerare si suspans, Depp are voce, iar faptul ca se canta in timp ce se taie gaturi si se fac placinte din carne de om, da o nota duioasa, usor melodramatica povestii de razbunare. Tindem sa credem ca Sweeney Todd, barbierul diabolic... va ramane in memoria cinefila ca un clasic Tim Burton. Deci, de vazut!
Gloria-Mona Sauciuc
De retinut: - duetul Johnny Depp - Alan Rickman cantand frumusetea femeii
- scena subpamanteana a cuptorului doamnei Lovett - care arata
ca un cosmar suprarealist, pictat de Hieronymus Bosch.
- visul color al dnei Lovett, la gandul unei vieti alaturi de Sweeney, in momentul cand ii marturiseste acestuia dragostea.
- Sweeney Todd spunand: “How about a shave?”
Verdict: Sweeney Todd - povestea despre o iubire furata, canibalism pe note muzicale si razbunare, cu Johnny Depp in cea mai sumbra postura de pana acum si o Helena Bonham Carter careia, sa recunoastem, rolul ii vine ca o manusa (well, hm... de asasin) - trebuie bifat in agenda de cinefil, ca un must see marca Tim Burton.
Chestii din filme, numai bune pentru ucis:
1.Javier Bardem (alias Anton Chigurh) joaca rolul unui asasin in No Country for Old Men, a carui arma e un pistol pneumatic de ucis vitele, capabila sa loveasca mortal, asadar un dispozitiv destul de inspaimantator. Arma sa preferata e facuta sa dea cosmaruri...
2. E indoielnic daca barele de otel din caroserie, oricat de multe, ar putea face o masina obisnuita - indestructibila, asa cum da de inteles Chevroletul Nova folosit de asasinul din Grindhouse (regia: Tarantino), ca sa puna la pamant tinere atragatoare sau sa le provoace leziuni mortale, odata asezate in partea copilotului. Ar putea fi cea mai ridicola si cea mai nerealista unealta de ucis. Totusi, este impresionanta.
3. Cand e vorba de violenta, mitralierele enorme sunt la ordinea zilei. In partea lui din proiectul comun cu Tarantino: Grindhouse/ Death Proof, Robert Rodriguez leaga asa ceva de piciorul amputat al fostei dansatoare Cherry Darling ( Rose McGowan). Trage cand vrea ea si se pare ca are mereu munitie...
4. Oamenii obisnuiti se sterg sau fac inhalatii cu prosopul, dar pentru superspionul Jason Bourne, prosopul de baie e o arma mortala, atentie! Cu asa ceva dezarmeaza, imobilizeaza si lichideaza un asasin CIA.
