Comentarii Comentează
  • alali
    pe 02 Aprilie 2015 14:32
    Daca e sa facem abstractie de la incadrare si sa analizam aceasta realizare ca pe toate celelalte ce au rulat in acei ani in cinematografe, fara doar si poate asistam la un film atat de prost incat poate trece cu usurinta ca si un film cult, dar timpul in care apare, conjunctura socio-culturala, modul de realizare, ideea din spate, toate astea pastreaza acest caracter de film experiment, de film de autor.
    Peebles construieste acest film in jurul unui singur deziderat al sau si anume acela de a emancipa negri si de a-i pune in drepturi egale cu albii. "...film was going to be about a brother gettind the Man's foot out of his ass..." marturisea chiar Peebles.
    Reprezentativa este acea scena in care pantofarul, un cetatean de culoare, pentru a-si amuza clientul, un "domn" alb, se freaca cu fundul de pantoful acestuia in intentia de a-l lustrui. Aceasta scena este practic o ecranizare a integii idei a acestui experiment cinematografic. Restul este umplutura.
    Toate acele scene de sexualitate explicita, toate acele cadre cu un puternic impact vizual dar nu numai, sunt puse doar pentru a da o si mai mare stralucire culorii centrale care este NEGRUL in cazul de fata.
    Chiar Stephen Holder intr-un review al sau declara constructia filmului, modul in care s-a realizat montajul, ca este practic o piesa de jazz in imagini.
    Creditele de deschidere vin si ele cu un element destul de explicit, acel "starring THE BLACK COMMUNITY" este reprezentativ pentru tot ceea ce urmeaza.
    Experimentul este atat de salbatic si aparent haotic in aceasta constructie cinematografica si in afara unor artificii tehnice in premiera introduse si a ideii centrale, totul este folosit pentru a epata. Cea mai puternica dintre imagini fiind fara indoiala cea din deschidere cand intr-un act sexual explicit e implicat un copil. Este inimaginabil cum s-a realizat asa ceva si mai ales raportat la perioada.
    Spuneam ca filmul are si artificii regizorale in premiera. E vorba de acele suprapuneri de lumini de fundal, suprapuneri care sunt marca inregistrata Peebles. In ciuda refuzului tehnicianului care a lucrat la acest proiect, tehnician care nu intelegea rostul acestor combinari de culori si care credea ca acest procedeu va strica efectiv scena, creand un sentiment de confuzie optica, Peebles apeleaza la acest efect tocmai pentru a realiza ceea ce am si spus mai sus. Un contrast care sa focalizeze atentia spre idee si nu spre aparenta. Efectul este unul colosal si revolutionar.
    In rest filmul abunda de cadre suprapuse, de cadre inghetate, de cadre cu nuditate, totul pus in slujba ideii supreme. Iar rezultatul este cel scontat de regizor.
    Avand o lansare doar in 2 cinematografe, filmul a devenit o lovitura atat de imagine cat si financiara, reusind performanta sa stranga din bilete 4,1 milioane $.
    Putem spune despre Sweet Sweetback's Baadasssss Song ca este cel ce a creat practic un fenomen in cinematografie, dand nastere la un nou gen de filme ce poarta numele de BLAXPLOATATION, desi filmul nu duce cu nimic spre acest fenomen social, el fiind mai degraba unul militant. Iar incurajarea productiilor independente, ca efect incurajator avut de acest film este fara putere de comparatie.
    Concluzionand, sa spunem despre Sweet Sweetback's Baadasssss Song ca este un exemplu pur de cinematografie experimentala, cu un efect pe care foarte putine filme de gen l-au avut, si care, asa cum se spune si pe coloana sonora este ne face spectatori la asa numitul "White Games".
    Fara nota pentu ca e imposibil de notat ca film o astfel de realizare. Obligatoriu de vizionat pentru o intelegere mai buna a evolutiei acestei arte.