Sylvia (2003)

Tristetea este preludiul depresiei,care este preludiul sinuciderii. Gwineth,intr-un rol memorabil,poate cea mai buna prestatie a carierei ei. Din pacate scenariul ciuntit si inclinatia regizoarei pentru plumburiu-morbid reduce valoarea filmului.

Un film biografic reusit , Pentru cei care nu stiu ( sunt convins ca foarte multi) Sylvia Plath a fost o poeta din america , una din singurele scriitoare americane adevarate .Din pacate a scris doar un roman publicat post-mortem : Clopotul de sticla. Imi place Gwyneth Palthrow ce fel isi alege rolurile , rareori filme slabe..

chimia dintre cele două personaje principale a fost uimitoare , iar filmul a fost făcut strălucit. De asemenea, văzând-o pe Paltrow intr-un rol ca acesta a fost fenomenal, si foarte surprinzător

Sensibilitatea si frumusetea patrunzatoare a acestui film, in contrast cu umbra intunecata a disperarii care il insoteste, te opreste din mersul de banda rulanta al vietii si te invita insistent la a reflecta asupra unei serii de lucruri importante, incepand cu dragostea. De la dragoste in cuplu, la familie, apoi la viata, fericire, copii, responsabilitate, echilibru,... Dumnezeu. Impreuna cu laturile opuse ale tuturor acestora...
Daca lipsa de speranta si dependenta de fericire nu ar distruge echilibrul fiintei umane... indiferent de calitatile sau genialitatea cuiva...
Jocul actorilor, in special Gwyneth, si muzica filmului, scrisa de Gabriel Yared (care este pur si simplu deasupra oricarui calificativ), mi-a atras atentia in mod tulburator asupra acestei realizari cinematografice aparte, iesita in evidenta - pentru putini - din suvoiul peliculelor industriei de profil.

E pentru toate acele persoane care asemenea mie au citit si recitit "Clopotul de sticla". Apoi am vazut si revazut filmul. Frumos.