Un film albnegru foarte trist si foarte rafinat.Pentru cinefili, ca nu e pentru oricine.
Stephen2D
pe 28 Noiembrie 2016 20:55
sigalia
pe 20 August 2015 23:10
Ingenios si rafinat – “Tabu” este pentru spectatorul cu fler,caruia primele 15 minute de vizionare nu vor reusi sa-i erodeze atentia si interesul.Compus din doua parti diferite,carora abia la final le descoperi si le gusti semnificatia de ansamblu, filmul se dezvaluie treptat,reusind - calitate importanta ! - sa surprinda prin schimbarile de registru.
Mi s-a parut de efect caracterul cumva retrovers al expunerii,de la margine spre miez.
Prima parte vorbeste despre batranete,singuratate,decrepitudine si, asemenea lor, este terna,apasatoare,intentionat putin incoerenta.In partea a doua, avem o poveste de iubire exotica, in rezonanta cu cadrul in care se desfasoara,o iubire imposibila,nebuna si devastatoare, iubirea pentru care fie mori,fie faci moarte de om.Istorisita prin flashback,de o voce evocatoare din off,aceasta parte intitulata “Paradisul”, are la randul ei - vitalitatea si tensiunea unice tineretii.
Dar frumusetea filmului vine abia din corolarul acestor parti complementare, care se intregesc precum un puzzle: ducem cu noi pana in ultima clipa si chiar dincolo de ea, inefabilul misterelor noastre, toate intamplarile marunte sau marete cu care ne-am scris istoria personala, acea parte intunecata a fiintei care ,paradoxal, iradiaza lumina si ne explica destinele.
Inserturile muzicale inspirat alese, contribuie si ele, impreuna cu filmarea in alb-negru, la ambianta patinata si atat de plina de nostalgie.
Atmosfera,povestea si ideea din subsidiar sunt argumente ca “Tabu” sa nu dezamageasca cinefilul connaisseur.
stalex
pe 18 Aprilie 2013 13:14
Mai ales in prima parte, m-a dus cu gandul la atmosfera romanelor lui Antunes, cu o Lisabona melancolica, o colonie africana luxurianta, si cu invocarea permanenta a divinitatii, in paralel cu credinta in spirite si vraji.
Un film foarte bun, dupa parerea mea cel mai bun dintre cele vazute din 2012; acum sunt curios sa vad Cesare deve morire, sa inteleg cum a putut sa-i "sufle" Ursul de Aur la Berlin.
Mi s-a parut de efect caracterul cumva retrovers al expunerii,de la margine spre miez.
Prima parte vorbeste despre batranete,singuratate,decrepitudine si, asemenea lor, este terna,apasatoare,intentionat putin incoerenta.In partea a doua, avem o poveste de iubire exotica, in rezonanta cu cadrul in care se desfasoara,o iubire imposibila,nebuna si devastatoare, iubirea pentru care fie mori,fie faci moarte de om.Istorisita prin flashback,de o voce evocatoare din off,aceasta parte intitulata “Paradisul”, are la randul ei - vitalitatea si tensiunea unice tineretii.
Dar frumusetea filmului vine abia din corolarul acestor parti complementare, care se intregesc precum un puzzle: ducem cu noi pana in ultima clipa si chiar dincolo de ea, inefabilul misterelor noastre, toate intamplarile marunte sau marete cu care ne-am scris istoria personala, acea parte intunecata a fiintei care ,paradoxal, iradiaza lumina si ne explica destinele.
Inserturile muzicale inspirat alese, contribuie si ele, impreuna cu filmarea in alb-negru, la ambianta patinata si atat de plina de nostalgie.
Atmosfera,povestea si ideea din subsidiar sunt argumente ca “Tabu” sa nu dezamageasca cinefilul connaisseur.
Un film foarte bun, dupa parerea mea cel mai bun dintre cele vazute din 2012; acum sunt curios sa vad Cesare deve morire, sa inteleg cum a putut sa-i "sufle" Ursul de Aur la Berlin.