Takaisin pintaa (2016)

O echipa finlandeza de scufundatori incearca sa recupereze cadavrele a doi dintre colegii lor, care au pierit in apele Norvegiei, incercand sa strabata pestera Pluragrotta. Mai putin un documentar tehnic si mai mult o meditatie filosofica; doi oameni au murit facand ceea ce iubeau, astfel ca cei ramasi in urma se intreaba, firesc, daca pasiunea lor merita sacrificiul suprem, daca familiile lor merita sa traisca cu teama in suflet ca intr-o zi, va fi randul unuia dintre ei. La un moment dat, ajungi sa pui in balanta lucrurile pentru care merita sa traiesti, mai ales cand ai un hobby sau chiar o meserie care implica un grad de risc. Scufundarea nu e doar despre lucrurile pe care majoritatea dintre noi nu ajungem sa le vedem niciodata, e si despre solidaritate, incredere, prietenie, despre oameni care impartasesc aceleasi interese. E despre un cerc inchis, inaccesibil altora. Un fel de secta, minus aspectul religios. E despre pasiune absoluta, despre ceea ce iti ridica adrenalina, despre dependenta. Asadar, putem vorbi despre optiunea de a renunta, de a trai o viata normala ?