Părerea criticului
Pe ecrane, "Taking Sides" & "Taking Lives". In afara titlurilor (pe care distribuitorii nostri, in marea lor milostenie, le-au rebotezat "Cazul Furtwangler", respectiv "Identitati furate"), nu au nimic in comun... Da' chiar nimica!
"Cazul Furtwangler" e regizat de ungurul european Istvan Szabo ("Mephisto") pe scenariul internationalului Ronald Harwood ("Pianistul") si povesteste confruntarea - de dupa sfarsitul razboiului - dintre marele dirijor german Wilhelm F. si maruntul maior american Steve Arnold: F., banuit de colaborare cu nazistii, trebuie sa dea socoteala, iar A. este cel care-l ia, tare, la-ntrebari...
Filmul seamana cu teatrul filmat, dar - macar o data - chestia asta nu strica, ci ii face bine: genialul F., jucat de Stellan Skarsgard, si semidoctul A., jucat de Harvey Keitel, par sa mature oricum orice accesoriu din calea lor. Filmul se tine in forta dialogurilor si in interpretarile incandescente: Furtwanglerul lui Skarsgard - complex, elevat, la-nceput sigur pe sine, apoi tot mai ezitant, pana la prabusirea completa - si Arnoldul lui Keitel - simplu, complexat, smecher ros de invidii si dorind sa-l infunde cu orice chip pe neamtul asta european degenerat, pentru care Beethoven e mai presus de soarta unui Om... De partea cui e adevarul? Filmul nu o spune, si-n asta sta o alta calitate a sa.
"Cazul Furtwangler" e regizat de ungurul european Istvan Szabo ("Mephisto") pe scenariul internationalului Ronald Harwood ("Pianistul") si povesteste confruntarea - de dupa sfarsitul razboiului - dintre marele dirijor german Wilhelm F. si maruntul maior american Steve Arnold: F., banuit de colaborare cu nazistii, trebuie sa dea socoteala, iar A. este cel care-l ia, tare, la-ntrebari...
Filmul seamana cu teatrul filmat, dar - macar o data - chestia asta nu strica, ci ii face bine: genialul F., jucat de Stellan Skarsgard, si semidoctul A., jucat de Harvey Keitel, par sa mature oricum orice accesoriu din calea lor. Filmul se tine in forta dialogurilor si in interpretarile incandescente: Furtwanglerul lui Skarsgard - complex, elevat, la-nceput sigur pe sine, apoi tot mai ezitant, pana la prabusirea completa - si Arnoldul lui Keitel - simplu, complexat, smecher ros de invidii si dorind sa-l infunde cu orice chip pe neamtul asta european degenerat, pentru care Beethoven e mai presus de soarta unui Om... De partea cui e adevarul? Filmul nu o spune, si-n asta sta o alta calitate a sa.
