Părerea criticului
Producţia este ecranizarea romanului grafic cu titlu omonim, scris de Posy Simmonds, iar Frears nu a avut prea multe bătăi de cap cu acest proiect, întrucât materialul în sine de la care a plecat a fost complet din punct de vedere vizual, un adevărat story-board.
Iar filmul îţi creează bună-dispoziţie, pentru că este o comedie lejeră, şi pentru că descoperi o Gemma Arterton cu adevărat talentată. Dacă în Clash of the Titans recita ca o şcolăriţă la serbare, în Tamara Drewe este perfectă. Iar partitura ei a însemnat susţinerea practic a două personaje - cea care era în adolescenţă (secvenţe în flashback), o fată amatoare de aventuri, dar complexată, ţinta ironiilor tuturor. Cauza era un nas uriaş cu care a înzestrat-o Mama Natură. Şi a două partitură - cea a unei femei extrem de sexy şi de sigure pe ea. Cu un nas operat, picioare până în gât, un job de invidiat - jurnalistă, aspirând la celebritate, şi cu un talent nativ de cuceritoare, "Tamara Drewe e un fel de amazoană a Londrei secolului XXI", e de părere Frears. Aşa că întoarcerea ei în satucul unde locuieşte mama ei e un şoc pentru mica comunitate, care trăieşte acolo în pace.
Acolo, bărbaţi şi femei, sunt fie scriitori de succes retraşi pentru a găsi inspiraţie şi a lucra în linişte, profesori universitari frustraţi, foste staruri rock sau băieţi de la ţară. Toţi sunt atraşi de frumuseţea incendiară a Tamarei, care le trezeşte pasiuni obscure, care vor provoca o serie de situaţii absurde.
Tamara Drewe e inspirat liber după romanul Departe de lumea dezlănţuită, al lui Thomas Hardy. Diferenţa e că Tamara e foarte modernă, dar trăieşte într-un spaţiu rural ieşit din cu totul altă epocă.
"Scenariul m-a făcut să râd", declară Frears. "Mi s-a părut amuzant, sexy şi contemporan. Îţi dă o senzaţie de eliberare, să adaptezi un roman grafic. Îţi poţi lăsa imaginaţia să zburde, ceea ce te eliberează într-un mod cu totul ieşit din comun. De obicei, benzile desenate sunt cu Superman, cu supereroi. Aici, avem o bandă desenată fină, inteligentă, care vorbeşte despre lucruri sigure. Niciodată n-am mai făcut un film precum Tamara Drewe, a trebuit să inventez totul. Sunt mulţumit de rezultatul comic, deşi sunt şi lucruri oribile în film... Şi pun pariu că sunt singurul om din lume care a pus pe fugă o turmă de vaci în Dorset! Iar scenariul propune ceva rar: de regulă, englezii nu fac filme despre burghezie. E mai degrabă o tradiţie franceză, uitaţi-vă la filmele lui Chabrol despre burghezie... Şi, în acelaşi timp, e şi o comedie pastorală!"
Iar filmul îţi creează bună-dispoziţie, pentru că este o comedie lejeră, şi pentru că descoperi o Gemma Arterton cu adevărat talentată. Dacă în Clash of the Titans recita ca o şcolăriţă la serbare, în Tamara Drewe este perfectă. Iar partitura ei a însemnat susţinerea practic a două personaje - cea care era în adolescenţă (secvenţe în flashback), o fată amatoare de aventuri, dar complexată, ţinta ironiilor tuturor. Cauza era un nas uriaş cu care a înzestrat-o Mama Natură. Şi a două partitură - cea a unei femei extrem de sexy şi de sigure pe ea. Cu un nas operat, picioare până în gât, un job de invidiat - jurnalistă, aspirând la celebritate, şi cu un talent nativ de cuceritoare, "Tamara Drewe e un fel de amazoană a Londrei secolului XXI", e de părere Frears. Aşa că întoarcerea ei în satucul unde locuieşte mama ei e un şoc pentru mica comunitate, care trăieşte acolo în pace.
Acolo, bărbaţi şi femei, sunt fie scriitori de succes retraşi pentru a găsi inspiraţie şi a lucra în linişte, profesori universitari frustraţi, foste staruri rock sau băieţi de la ţară. Toţi sunt atraşi de frumuseţea incendiară a Tamarei, care le trezeşte pasiuni obscure, care vor provoca o serie de situaţii absurde.
Tamara Drewe e inspirat liber după romanul Departe de lumea dezlănţuită, al lui Thomas Hardy. Diferenţa e că Tamara e foarte modernă, dar trăieşte într-un spaţiu rural ieşit din cu totul altă epocă.
"Scenariul m-a făcut să râd", declară Frears. "Mi s-a părut amuzant, sexy şi contemporan. Îţi dă o senzaţie de eliberare, să adaptezi un roman grafic. Îţi poţi lăsa imaginaţia să zburde, ceea ce te eliberează într-un mod cu totul ieşit din comun. De obicei, benzile desenate sunt cu Superman, cu supereroi. Aici, avem o bandă desenată fină, inteligentă, care vorbeşte despre lucruri sigure. Niciodată n-am mai făcut un film precum Tamara Drewe, a trebuit să inventez totul. Sunt mulţumit de rezultatul comic, deşi sunt şi lucruri oribile în film... Şi pun pariu că sunt singurul om din lume care a pus pe fugă o turmă de vaci în Dorset! Iar scenariul propune ceva rar: de regulă, englezii nu fac filme despre burghezie. E mai degrabă o tradiţie franceză, uitaţi-vă la filmele lui Chabrol despre burghezie... Şi, în acelaşi timp, e şi o comedie pastorală!"
