Părerea criticului
Reîntoarcerea în lumea popularelor poveşti ale fraţilor Grimm este de bun augur pentru Disney: O poveste încâlcită/Tangled este în acelaşi timp amuzant, emoţionant şi spectaculos, aşa că, dacă ai acasă câţiva copii sau ţi-e dor de vremea când făceai ochii mari la graţiosul dans din somptuoasa sală de bal din Frumoasa şi bestia, acesta e filmul cu care ar trebui să începi 2011.
Bineînţeles, nu te aştepta să găseşti în film toate elementele din Rapunzel, sursa literară: O poveste încâlcită păstrează turnul, prinţesa şi vrăjitoarea, dar schimbă aproape tot restul, ceea ce face experienţa vizionării interesantă şi pentru cei foarte familiarizaţi cu povestea. Prinţul salvator nu mai e prinţ, ci un bandit (Flynn Rider), care urcă în turnul lui Rapunzel pentru a ascunde o nepreţuită coroană furată de la chiar părinţii prinţesei.
Aceasta, disperată să descopere misterul din spatele apariţiei a mii de lumini colorate pe cer într-o anumită zi a anului, îi propune un târg (după ce-l scoate din circuit de câteva ori cu o simplă tigaie): Rider îşi va primi diadema înapoi dacă o duce să vadă luminile de aproape şi o aduce înapoi în trei zile, înainte ca "mama" ei să-i descopere absenţa. Faptul că mama este vrăjitoarea Gothel şi că lungul (dar niciodată încâlcitul) păr al lui Rapunzel are darul să o întinerească este şi cauza unor dramatice evenimente ulterioare.
Dar nu dramatismul este punctul forte al acestei animaţii, promovată drept cea mai scumpă realizată vreodată şi, surpriză, drept al doilea cel mai scump film al tuturor timpurilor: bugetul de 260 de milioane de dolari a fost investit în decoruri spectaculoase, efecte speciale 3D realizate la marele fix (mai e ceva până filmele live action vor ajunge la acelaşi nivel), dar şi o poveste curată care te ţine în priză pe toată durata celor 90 de minute.
Cei mici (dar nu numai ei) îl vor adora pe Pascal, micul cameleon intransigent al lui Rapunzel, dar şi pe Maximus, armăsarul cu apucături de ogar cu care prinţesa şi banditul vor face echipă pentru a transforma turnul-închisoare în istorie. Împreună, cele două personaje nevorbitoare îţi smulg atâtea râsete, încât Cinemagia le-a catalogat deja drept echivalentul lui Scrat, veveriţoiul disperat după ghinde din seria Epoca de gheaţă.
Dar marele merit al celor de la Disney nu sunt Pascal şi Maximus, ci Flynn Rider şi Rapunzel, doi eroi care (separat) îi vor face pe adolescenţi să viseze. Ce tânără spectatoare să nu se identifice cu sărmana Rapunzel, căreia i se refuză orişice mică aventură a vieţii pe motiv că "mama ştie mai bine"? Ce tânăr să nu aibă ceva de luat din Flynn Rider, banditul prea sigur pe el ca trecutu-i să nu ascundă ceva detalii de măturat sub covor? Ce părinte să nu aibă ceva de învăţat din reacţiile categorice ale mamei Gothel şi din certitudinea ei că "lumea de afară e plină de pericole"?
Dacă separat sunt două persoane foarte convingătoare, Rapunzel şi Flynn Rider nu prea au greutate în cuplu. Cei doi nu se apropie de chimia din Frumoasa şi bestia sau Mica sirenă, ca să amintim doar două dintre cele mai celebre titluri cât de cât recente ale celor de la Disney. Scenariştii au preferat să le ritmeze replicile cu prea multe glume, iar periplul cu prea multă acţiune ca Flynn şi Rider să se dezvolte într-un cuplu în toată puterea cuvântului, chiar dacă nu lipsesc nici scenele romantice. Dar O poveste încâlcită nu este decât rezultatul unor lungi ani în care filmele de dragoste (oare mai există genul?) a fost înlocuit cu o lungă serie de comedii romantice: ca şi în cazul lor, Rapunzel şi Flynn o iau mai încet cu dragostea şi mai repede cu comedia, iar acest detaliu le refuză accesul în galeria cuplurilor celebre din lumea Disney.
Chiar şi aşa, Tangled rămâne unul dintre cele mai iubite filme de anul trecut şi justifică perfect o vizită la cinema.
Bineînţeles, nu te aştepta să găseşti în film toate elementele din Rapunzel, sursa literară: O poveste încâlcită păstrează turnul, prinţesa şi vrăjitoarea, dar schimbă aproape tot restul, ceea ce face experienţa vizionării interesantă şi pentru cei foarte familiarizaţi cu povestea. Prinţul salvator nu mai e prinţ, ci un bandit (Flynn Rider), care urcă în turnul lui Rapunzel pentru a ascunde o nepreţuită coroană furată de la chiar părinţii prinţesei.
Aceasta, disperată să descopere misterul din spatele apariţiei a mii de lumini colorate pe cer într-o anumită zi a anului, îi propune un târg (după ce-l scoate din circuit de câteva ori cu o simplă tigaie): Rider îşi va primi diadema înapoi dacă o duce să vadă luminile de aproape şi o aduce înapoi în trei zile, înainte ca "mama" ei să-i descopere absenţa. Faptul că mama este vrăjitoarea Gothel şi că lungul (dar niciodată încâlcitul) păr al lui Rapunzel are darul să o întinerească este şi cauza unor dramatice evenimente ulterioare.
Dar nu dramatismul este punctul forte al acestei animaţii, promovată drept cea mai scumpă realizată vreodată şi, surpriză, drept al doilea cel mai scump film al tuturor timpurilor: bugetul de 260 de milioane de dolari a fost investit în decoruri spectaculoase, efecte speciale 3D realizate la marele fix (mai e ceva până filmele live action vor ajunge la acelaşi nivel), dar şi o poveste curată care te ţine în priză pe toată durata celor 90 de minute.
Cei mici (dar nu numai ei) îl vor adora pe Pascal, micul cameleon intransigent al lui Rapunzel, dar şi pe Maximus, armăsarul cu apucături de ogar cu care prinţesa şi banditul vor face echipă pentru a transforma turnul-închisoare în istorie. Împreună, cele două personaje nevorbitoare îţi smulg atâtea râsete, încât Cinemagia le-a catalogat deja drept echivalentul lui Scrat, veveriţoiul disperat după ghinde din seria Epoca de gheaţă.
Dar marele merit al celor de la Disney nu sunt Pascal şi Maximus, ci Flynn Rider şi Rapunzel, doi eroi care (separat) îi vor face pe adolescenţi să viseze. Ce tânără spectatoare să nu se identifice cu sărmana Rapunzel, căreia i se refuză orişice mică aventură a vieţii pe motiv că "mama ştie mai bine"? Ce tânăr să nu aibă ceva de luat din Flynn Rider, banditul prea sigur pe el ca trecutu-i să nu ascundă ceva detalii de măturat sub covor? Ce părinte să nu aibă ceva de învăţat din reacţiile categorice ale mamei Gothel şi din certitudinea ei că "lumea de afară e plină de pericole"?
Dacă separat sunt două persoane foarte convingătoare, Rapunzel şi Flynn Rider nu prea au greutate în cuplu. Cei doi nu se apropie de chimia din Frumoasa şi bestia sau Mica sirenă, ca să amintim doar două dintre cele mai celebre titluri cât de cât recente ale celor de la Disney. Scenariştii au preferat să le ritmeze replicile cu prea multe glume, iar periplul cu prea multă acţiune ca Flynn şi Rider să se dezvolte într-un cuplu în toată puterea cuvântului, chiar dacă nu lipsesc nici scenele romantice. Dar O poveste încâlcită nu este decât rezultatul unor lungi ani în care filmele de dragoste (oare mai există genul?) a fost înlocuit cu o lungă serie de comedii romantice: ca şi în cazul lor, Rapunzel şi Flynn o iau mai încet cu dragostea şi mai repede cu comedia, iar acest detaliu le refuză accesul în galeria cuplurilor celebre din lumea Disney.
Chiar şi aşa, Tangled rămâne unul dintre cele mai iubite filme de anul trecut şi justifică perfect o vizită la cinema.
