În urma unui accident, inginerul Okuyama rămâne desfigurat. Depresia și dorința de a se reintegra în societate, îl fac să accepte un experiment propus de medicul său psihiatru: un chip nou. Okuyama este avertizat că această mască îl poate transforma, că există un anumit pericol de înstrăinare față de propria persoană. Trebuie doar să nu se lase condus de mască. Într-adevăr, plăcerea de a avea o nouă identitate, fără ca prietenii și familia să-l recunoască, îi dă senzația de libertate totală. Noul chip va trezi o nouă personalitate, ruptă din străfundurile iresponsabilității. Okuyama va alege calea dublă: își minte soția că pleacă într-o călătorie de afaceri, în timp ce închiriază o casă nouă. Între timp hotărăște să-și seducă soția, pentru a-i testa fidelitatea.
În paralel, este prezentată povestea unei femei frumoase, cu o cicatrice pe ochiul drept. Semnul pare a fi o consecință a bombei atomice care a afectat Hiroshima și Nagasaki în 1945. Fata își continuă viața, marcată pe veci de acel incident ce-i fură plăcerile tinereții. Totuși, acceptarea acestui drum este o povară.
Filmul dezbate tipologia și necesitatea măștilor, de la banalul machiaj al femeilor până la diversele metode de ascundere a realității: părul pe ochi poate ascunde o cicatrice, ochelarii de soare pot ascunde privirea, vopsitul părului poate ascunde firele albe, etc. Inspirat din nuvela cu același nume a lui Kobo Abe, filmul pendulează între moralitate, libertatea spiritului și descoperirea identității. Dacă am fi cu toții necunoscuți, ar mai exista nelegiuiri? Ce ne oprește de fapt din a fi așa cum vrem să fim: societatea, educația sau chipul pe care-l afișăm?
