trivialitati si isterie tipice lui daneliuc, fara autocenzura ante-decembrie, dar cu nelipsita si etern tavalita cecilica, tip de rol neacceptat vreodata de ante-sotia astuia!
Edddd
pe 25 Noiembrie 2020 01:21
A suta mizerie cinematografică românească post-revoluționară pe care o văd în ultimii ani...
Cred că e concurs între cineaștii români care face cel mai purulent film ....
Nimic nu va rămâne în istoria filmului din perioada asta .....
Scenariu infect, actori infecți .....
qp_andrei
pe 24 Decembrie 2015 11:50
As dorii si eu sa stiu cum se numeste piesa de la sfarsit a lui chelloo , soundtracku de final
xerses
pe 18 Iulie 2015 17:25
Nici acest film nu reuseste sa aduca emotie si traire reala; jocul actorilor este fals....
cosmin742000
pe 10 Iulie 2015 10:40
Un film romanesc foarte , foarte slab , avand cel putin 2 dintre subiectele care imi repugna in cel mai inalt grad : pedofilia si drogurile , un scenariu alambicat
mariana.mary_89
pe 24 August 2012 19:23
Va salut! Nu am reusit sa il vad in cinematograf... L-am cautat pe DVD dar nu l-am gasit, nu a aparut sau ce s-a intamplat?
nemotoujours
pe 08 Iunie 2011 10:30
CE BINE CA A APARUT,SA VAD SI EU DE CE ESTE BLAMAT.DE ABIA ASTEPT SA-MI CHELTUI BANII PE UN FILM CONSIDERAT PROST.DEOARECE SUNT MASOCHIST DECLARAT.SI PENTRU CA NU AM BAFTA ALTORA SA LE VAD GRATIS INTOTDEAUNA SI APOI SA LE FAC PRAF DUPE COCKTAIL=UL ULTERIOR.SUNT ASA DE TAMPIT CA LA PREMIERA PLOIESTEANA A 'UMILINTEI''I-AM REFUZAT LUI SABADOS SI PAHARUL DE SAMPANIE,FIIND STRESAT DE FAPTUL CA AM AVUT INVITATIE SI NU AM PLATIT NIMIC.DESIGUR,NEVRAND SA SE CREADA CA AM FOST CUMPARAT...
Pitbull
pe 13 Mai 2011 17:24
"Tanti" - Hai să delirăm puţin
Profan profanând trivialităţi
O făcurăm şi pe asta.
Dădurăm drumu' la "Tanti".
Doi ani s-au tot câcâit, ştiau ei ce ştiau - sau... mai bine zis, tocmai, că nu ştiau: era atâta de prost, încât nici nu ştiau ce-i ţinea să-l scoată pe ecrane - ruşinea sau frica. Sau şi una, şi alta...? Alte guri, şi mai rele, zic că alergau cu el în dinţi pe la distribuitori, iar ăia stucheau de trei ori în sân şi dădeau în ei cu pliciul de muşte: "Luaţi-l, luaţi-l de-aici...! Piei, drace!" Până la urmă, i-au păcălit pe unii pe care-i cheamă Cinemagix, şi-au strecurat pă şestache o proiecţie de gală aseară la Patria - noroc că tocmai treceam pe-acolo, cu Flash Mob-ul în memoria maidanezilor masacraţi la Botoşani, şi când am văzut afişul (deloc rău, ce-i drept!), nu mi-am venit să cred, aşa că ţup, în sală!
Scenariul îl citisem încă de prin vara lui 2009 - şi nu m-am crucit, fiindcă dreapta-mi amorţise şi aşa a stat vreo săptămână, până s-a îndurat inima să mă mai păsuiască o vreme cu infarctul ăla, că-s încă tânăr. În plus, când scrie "Daneliuc" pe ceva, cam ştii să te aştepţi. Că omul nu pricepe nici mort că s-a zis, s-a dus, a apus, mai are el treabă cu filmul cum am eu cu aerospaţialele, bun, ne-am lămurit, nu-i intrăn cap, şi pace; dacă el nu vrea şi nu vrea să-nţeleagă, ce poţi să-i faci? Da' ăia care-l cocoloşesc în continuare şi care-i dau fonduri pentru toate inepţiile, ăia ce scuză au? Acu' două luni, scrisesem despre un alt asemenea film-căpuşă, produs din start cu intenţia ca el să nu existe sub nici o formă reală - adică, să falimenteze liniştit şi neobservat, căci menirea şi-o va fi împlinit: supt bani de la C.N.C. pentru onorariile dezonorabililor, plus şpăgile aferente ale juraţilor. Ce să vezi, m-a sunat producătorul să-mi frece ridichea, că ce, că cum, că cine-s io să-mi permit...! (Numele nu contează, că finalmente am încheiat printr-un pact de neagresiune, adică să nu-l mai menţionez în scris - şi, oricum, nu e singurul; şi nici nu-i vorba despre el aici.)
Revenind la textul ăla de pornire (82 de pagini scrise amatoriceşte, mărunt, îngrămădit şi neatent - menţiune: e un exemplar rămas de la concursul C.N.C.! Adică nu ştie nici măcar să pagineze corect, şi ei îi dau banii să-i toace!): Daneliuc a rămas fixat în obsesia lui de a trânti arbitrar una peste alta câte două "aspecte" (că-s prea nesemnificative şi neofertante ca să le numeşti "teme" sau "subiecte") din realitatea cotidiană, închipuindu-şi bietul că aşa o să-i iasă şi lui figura aia cu "dacă / dar dacă". Aici, pe ce i-a căşunat? Pe toxicomani şi pe pedofili. Ce-are coada vacii cu ştampila primăriei, nu mai contează, că oricum tot aşa o ţine de la revoluţie-ncoace (combină sosii naziste cu no man's land-uri, avorturi cu studiouri porno, fantome gravide cu maşini care urcă la deal, Sălcudeni şi Hădăreni, urinoterapie şi babe amorezate de crainici TV, legiuni aviare şi gripe străine, şi care mai de care (un singur deziderat e important: haos să fie!). În orice caz, nici unul dintre fire nu e dezvoltat în vreun fel - nici nu le poţi zice "fire", că alea au o anumită lungime, puncte li s-ar potrivi mai bine, că-s staţionare, adimensionale, încremenite-n non-proiect. O situaţie e aia cu omuleţul de afaceri belgian însurat cu-o româncă, fiindcă aici cresc pe toate străzile copii cum îi plac lui. Cealaltă situaţie e c-un grupuleţ de tineri care se droghează. Converg forţat, şi se amestecă - nu "se combină", nu "interacţionează", pur şi simplu treburile din aia cu pedofilia şi cioacele din asta cu drogurile încep să se întâmple la grămadă. Nu se înţelege nimic, nu se poate urmări, se amestecă plictisul cu sila, exasperarea cu ultragiul, isteria cu platitudinea. În absenţa celei mai elementare schiţe de poveste, ar fi absurd să ne mai imaginăm structuri, creşteri, noduri dramatice - la "sensuri", la "idei" nici nu cutez să mă refer într-un asemenea context, ar fi o profanare şi mi-e de-ajuns, că şi-aşa toată pelicula nu-i decât o învălmăşeală de profanităţi tratate cu cel mai profan non-profesionalism. Îmi aminteşte de lent-colonelul ăla de poliţie din timpul Golaniei, care-a ieşit pe post să declare că manifestanţii din Piaţa Universităţii au "profanat trivialităţi". Exact asta se întâmplă şi aici: există, desigur, o estetică a urâtului, a realismului needulcorat, a naturalismului fără perdea, chiar şi cele mai obscene şi triviale subiecte se pot sublima în artă, când ai talent şi, mai ales, cunoşti meserie. Dar când primul ţi-a murit de mult, iar pe-a doua ai uitat-o tot de-atunci, ce faci? Păi faci ca Daneliuc profanul - profanezi trivialităţile.
Cât despre Şerban Marinescu, îmi pare rău de el şi mi se rupe inima după vremurile când îşi monta în cabinele din Rahova filmul de diplomă, un Marin Preda discret şi elegant, sau când l-am felicitat din suflet pentru incredibilul său "Moara lui Călifar" - dar băiatul ăsta s-a desprins de mult de pe orbitele periferice din jurul astrului cinematografic. Filmează brambura şi ezitant-agresiv, habar nu mai are să compună o secvenţă sau să încropească din ele un episod, ceva. Bunioară, spre final, se întâmplă o dandana: moare una de supradoză, şi ăia, panicaţi, o fragmentează, o bagă-n pungi şi-o ţâpă-n largu' mării dintr-o barcă pneumatică. N-o să vă vină să credeţi cât de expediat şi superficial e construit şi filmat acest episod cu un conţinut atât de atroce (să fie clar: nu e tratat "rece", "cinic", "cu detaşare", "cu un calm inuman" - e pur şi simplu fuşerit). În schimb, pe ici pe colo prin diverse părţi neesenţiale (nu-i doar o parafrază; chiar nu-i chip să pricepi de ce a ales tocmai momentele alea), survin nişte crâmpeie de decupaj galopante, cu fotografia virată spre alburi orbitoare şi montajul voit disjunct, ca şi cum şi-ar fi amintit că stai, aici e cu drogaţi, deci hai să mai şi delirăm puţin din când în când...
Finalul încă din scriitură era ca şi inexistent - nu spunea nimic, pur şi simplu se terminau nişte chestii, după care marea le făcea o surpriză aducând la mal pungile cu tocăniţa aia de tanti (nu tanti din titlu, altă tanti, tanti aia cu supradoza - deşi nici cu tanti din "Tanti" nu mi-e ruşine, puteau să-l intituleze şi "Pufi" sau "Bâzdâc cu perje" sau "Decebal cătră zuluşi", că tot aia era). Şerban Marinescu turteşte şi mai mult acest non-final, până nu mai rămâne decât un şirag de secvencioare diforme care nu spun nimic, da' creşte irezistibil peste ele muzica - eternul subterfugiu al diletanţilor: când îşi prind deştele şi nu mai ştiu cum să şi le scoată de-acolo, hai băgăm o muzică, măcar să sune a ceva...
În rest, abundă montajele alternative complet gratuite, fără alt pretext decât că lucrurile se petrec fortuit în acelaşi timp şi cu unicul rezultat de a fărâmiţa iremediabil nişte peripeţii şi-aşa incoerente; în loc să dinamizeze, anesteziază definitiv. Nita Chivulescu, o foarte bună profesionistă dealtminteri, nici n-a avut ce să facă, de unde şi cum să taie altfel decât rutinier - fiindcă, pornind de la peripeţiile amorfe din script şi mizanscenele bulibăşite de pe platou, de data asta chiar şi decupajul (domeniu în care Şerban se mai pricepea cât de cât, pe vremuri) e făcut din topor. Cum să montezi cursiv, dramatic şi cu impact nişte cadre trase fără cap şi fără coadă...? Noroc că mai salvează câte ceva şi operatorul Alex Sterian ("Fii cu ochii pe fericire", "Legături bolnăviciase", "Amintiri din Epoca de Aur"), care ştie să compună nişte imagini curate şi de bun-gust, ba chiar şi să filmeze cu camera din mână (o mână remarcabil de sigură!) zbânţuielile impuse sărmanilor interpreţi.
Mă rog, că Şerban n-a ştiut niciodată să lucreze cu actorii nu-i o noutate - ţin minte cum pe vremuri, îi lăsa întotdeauna în voia lor ("Nea Vali, aicea bagi aşa un... adică, să iasă aşa, mai... mai... hmrrrr... of, cum să-ţi zic... aaargh... e hai că te descurci tu, că eşti actor mare, ce mama dracu'!" - amintire first-hand de pe platoul de la "Domnişoara Aiurica"), cu rezultatul că filmele-i deveneau nişte conglomerate de ciosvârte actoriceşti sclipitoare dar disjuncte - aşa că nici acum nu se reţine mai mult decât un vestigiu de relicvă al fostului talent pe care-l vădea Cici Bîrboră în tinereţe (ca de obicei, disipat printre istericale), sau datele native certe ale Crinei Semciuc, care aici e măcar naturală (că la Dan Chişu, în "WebSiteStory", a dovedit că poate să fie şi mai mult decât atât). Nici Cosmina Păsărin n-ar fi rea, e frumoasă şi promite - da' pentru altă dată. Constantin Puşcaşu, în rolul lui Marcel, pedofilul belgian, e un necunoscut care necunoscut rămâne (e îndrumat şi filmat de parcă personajul lui nici n-ar exista). În fine, Mircea Silaghi şi Edgar Nistor nu fac nimic. Se vânzolesc claie peste grămadă prin cadru şi atât. Bine măcar că nu-s falşi - mai au o şansă de reabilitare, dacă la un moment dat vor primi şi ei vreun rol într-un film.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
13 mai, 2011
Bucureşti, România
jokers
pe 16 August 2010 16:49
cand apare filmul vreau sa-l vad imi place povestea
Chrisstina
pe 12 Iulie 2010 21:35
Pe mine ma cam dezgusta filmele astea de "transpunere a societatii romanesti si a ei lume interlopa". Vreun strainas daca vede cateva filme din-astea , le ia ca atare, incepe sa creada ca noi daca asa ne promovam, asa suntem cu adevarat: un popor de mafioti, dealeri de droguri, proxeneti&prostituate si violenti cu spirit 'balcanic" ce se iau la bataie de dragul alungarii plictiselii. Probabil ca asa suntem... ca si asa avem alti zmei peste mari si tari care au "grija" sa ne faca reclama.
Dar ce-as prefera de la ai nostri regizori sunt niste filme care sa ne mai scoata si pe noi din problemele noastre cotidiene, ca suntem obositi sa le vedem si pe ale altora.
TAMARAINSA
pe 06 Aprilie 2009 07:54
De ce am impresia ca este o 'tradare' a la Mitza Baston?
De ce rolul de profesoara este asa de 'falsificat' de unii care nu au predat in viata lor?
Sunt in proces de mostenire cu fiica vitrega a lui Marinescu...
Oare filmul vietii colegului sau tot ...serban este acum marfa pentru filmele lor?
E usor a face filme cand nimic nu ai a spune?
Insirand la scene 'goale' ce din 'coada' de pornografie au sa-ti sune...?
pe 04 Februarie 2009 16:29
Va rog spuneti cand este premiera filmului Tanti,intelesesem ca la sfarsitul anului 2008.
pe 29 Octombrie 2008 21:51
De-abia astept sa-l vad. Serban Marinescu spune in mod normal ce gandeste. Eu l-am vazut dand din cap in semn c-a fost bine la filmari :D De-abia astept :D
pe 16 Septembrie 2008 01:40
Abea astept sa imi vad fata acolo!!in ''sectia de politie'' la cat am inghetat pt cele nici 5 secunde cat cred k o sa ma arate acolo........makr sper sa dau bine:))pe ecran:)))
pe 22 Martie 2008 16:13
De-abia astept sa vad premiera .Cred ca va fi un film interesant.
pe 22 Martie 2008 16:13
De-abia astept sa vad premiera .Cred ca va fi un film interesant.
Cred că e concurs între cineaștii români care face cel mai purulent film ....
Nimic nu va rămâne în istoria filmului din perioada asta .....
Scenariu infect, actori infecți .....
Profan profanând trivialităţi
O făcurăm şi pe asta.
Dădurăm drumu' la "Tanti".
Doi ani s-au tot câcâit, ştiau ei ce ştiau - sau... mai bine zis, tocmai, că nu ştiau: era atâta de prost, încât nici nu ştiau ce-i ţinea să-l scoată pe ecrane - ruşinea sau frica. Sau şi una, şi alta...? Alte guri, şi mai rele, zic că alergau cu el în dinţi pe la distribuitori, iar ăia stucheau de trei ori în sân şi dădeau în ei cu pliciul de muşte: "Luaţi-l, luaţi-l de-aici...! Piei, drace!" Până la urmă, i-au păcălit pe unii pe care-i cheamă Cinemagix, şi-au strecurat pă şestache o proiecţie de gală aseară la Patria - noroc că tocmai treceam pe-acolo, cu Flash Mob-ul în memoria maidanezilor masacraţi la Botoşani, şi când am văzut afişul (deloc rău, ce-i drept!), nu mi-am venit să cred, aşa că ţup, în sală!
Scenariul îl citisem încă de prin vara lui 2009 - şi nu m-am crucit, fiindcă dreapta-mi amorţise şi aşa a stat vreo săptămână, până s-a îndurat inima să mă mai păsuiască o vreme cu infarctul ăla, că-s încă tânăr. În plus, când scrie "Daneliuc" pe ceva, cam ştii să te aştepţi. Că omul nu pricepe nici mort că s-a zis, s-a dus, a apus, mai are el treabă cu filmul cum am eu cu aerospaţialele, bun, ne-am lămurit, nu-i intrăn cap, şi pace; dacă el nu vrea şi nu vrea să-nţeleagă, ce poţi să-i faci? Da' ăia care-l cocoloşesc în continuare şi care-i dau fonduri pentru toate inepţiile, ăia ce scuză au? Acu' două luni, scrisesem despre un alt asemenea film-căpuşă, produs din start cu intenţia ca el să nu existe sub nici o formă reală - adică, să falimenteze liniştit şi neobservat, căci menirea şi-o va fi împlinit: supt bani de la C.N.C. pentru onorariile dezonorabililor, plus şpăgile aferente ale juraţilor. Ce să vezi, m-a sunat producătorul să-mi frece ridichea, că ce, că cum, că cine-s io să-mi permit...! (Numele nu contează, că finalmente am încheiat printr-un pact de neagresiune, adică să nu-l mai menţionez în scris - şi, oricum, nu e singurul; şi nici nu-i vorba despre el aici.)
Revenind la textul ăla de pornire (82 de pagini scrise amatoriceşte, mărunt, îngrămădit şi neatent - menţiune: e un exemplar rămas de la concursul C.N.C.! Adică nu ştie nici măcar să pagineze corect, şi ei îi dau banii să-i toace!): Daneliuc a rămas fixat în obsesia lui de a trânti arbitrar una peste alta câte două "aspecte" (că-s prea nesemnificative şi neofertante ca să le numeşti "teme" sau "subiecte") din realitatea cotidiană, închipuindu-şi bietul că aşa o să-i iasă şi lui figura aia cu "dacă / dar dacă". Aici, pe ce i-a căşunat? Pe toxicomani şi pe pedofili. Ce-are coada vacii cu ştampila primăriei, nu mai contează, că oricum tot aşa o ţine de la revoluţie-ncoace (combină sosii naziste cu no man's land-uri, avorturi cu studiouri porno, fantome gravide cu maşini care urcă la deal, Sălcudeni şi Hădăreni, urinoterapie şi babe amorezate de crainici TV, legiuni aviare şi gripe străine, şi care mai de care (un singur deziderat e important: haos să fie!). În orice caz, nici unul dintre fire nu e dezvoltat în vreun fel - nici nu le poţi zice "fire", că alea au o anumită lungime, puncte li s-ar potrivi mai bine, că-s staţionare, adimensionale, încremenite-n non-proiect. O situaţie e aia cu omuleţul de afaceri belgian însurat cu-o româncă, fiindcă aici cresc pe toate străzile copii cum îi plac lui. Cealaltă situaţie e c-un grupuleţ de tineri care se droghează. Converg forţat, şi se amestecă - nu "se combină", nu "interacţionează", pur şi simplu treburile din aia cu pedofilia şi cioacele din asta cu drogurile încep să se întâmple la grămadă. Nu se înţelege nimic, nu se poate urmări, se amestecă plictisul cu sila, exasperarea cu ultragiul, isteria cu platitudinea. În absenţa celei mai elementare schiţe de poveste, ar fi absurd să ne mai imaginăm structuri, creşteri, noduri dramatice - la "sensuri", la "idei" nici nu cutez să mă refer într-un asemenea context, ar fi o profanare şi mi-e de-ajuns, că şi-aşa toată pelicula nu-i decât o învălmăşeală de profanităţi tratate cu cel mai profan non-profesionalism. Îmi aminteşte de lent-colonelul ăla de poliţie din timpul Golaniei, care-a ieşit pe post să declare că manifestanţii din Piaţa Universităţii au "profanat trivialităţi". Exact asta se întâmplă şi aici: există, desigur, o estetică a urâtului, a realismului needulcorat, a naturalismului fără perdea, chiar şi cele mai obscene şi triviale subiecte se pot sublima în artă, când ai talent şi, mai ales, cunoşti meserie. Dar când primul ţi-a murit de mult, iar pe-a doua ai uitat-o tot de-atunci, ce faci? Păi faci ca Daneliuc profanul - profanezi trivialităţile.
Cât despre Şerban Marinescu, îmi pare rău de el şi mi se rupe inima după vremurile când îşi monta în cabinele din Rahova filmul de diplomă, un Marin Preda discret şi elegant, sau când l-am felicitat din suflet pentru incredibilul său "Moara lui Călifar" - dar băiatul ăsta s-a desprins de mult de pe orbitele periferice din jurul astrului cinematografic. Filmează brambura şi ezitant-agresiv, habar nu mai are să compună o secvenţă sau să încropească din ele un episod, ceva. Bunioară, spre final, se întâmplă o dandana: moare una de supradoză, şi ăia, panicaţi, o fragmentează, o bagă-n pungi şi-o ţâpă-n largu' mării dintr-o barcă pneumatică. N-o să vă vină să credeţi cât de expediat şi superficial e construit şi filmat acest episod cu un conţinut atât de atroce (să fie clar: nu e tratat "rece", "cinic", "cu detaşare", "cu un calm inuman" - e pur şi simplu fuşerit). În schimb, pe ici pe colo prin diverse părţi neesenţiale (nu-i doar o parafrază; chiar nu-i chip să pricepi de ce a ales tocmai momentele alea), survin nişte crâmpeie de decupaj galopante, cu fotografia virată spre alburi orbitoare şi montajul voit disjunct, ca şi cum şi-ar fi amintit că stai, aici e cu drogaţi, deci hai să mai şi delirăm puţin din când în când...
Finalul încă din scriitură era ca şi inexistent - nu spunea nimic, pur şi simplu se terminau nişte chestii, după care marea le făcea o surpriză aducând la mal pungile cu tocăniţa aia de tanti (nu tanti din titlu, altă tanti, tanti aia cu supradoza - deşi nici cu tanti din "Tanti" nu mi-e ruşine, puteau să-l intituleze şi "Pufi" sau "Bâzdâc cu perje" sau "Decebal cătră zuluşi", că tot aia era). Şerban Marinescu turteşte şi mai mult acest non-final, până nu mai rămâne decât un şirag de secvencioare diforme care nu spun nimic, da' creşte irezistibil peste ele muzica - eternul subterfugiu al diletanţilor: când îşi prind deştele şi nu mai ştiu cum să şi le scoată de-acolo, hai băgăm o muzică, măcar să sune a ceva...
În rest, abundă montajele alternative complet gratuite, fără alt pretext decât că lucrurile se petrec fortuit în acelaşi timp şi cu unicul rezultat de a fărâmiţa iremediabil nişte peripeţii şi-aşa incoerente; în loc să dinamizeze, anesteziază definitiv. Nita Chivulescu, o foarte bună profesionistă dealtminteri, nici n-a avut ce să facă, de unde şi cum să taie altfel decât rutinier - fiindcă, pornind de la peripeţiile amorfe din script şi mizanscenele bulibăşite de pe platou, de data asta chiar şi decupajul (domeniu în care Şerban se mai pricepea cât de cât, pe vremuri) e făcut din topor. Cum să montezi cursiv, dramatic şi cu impact nişte cadre trase fără cap şi fără coadă...? Noroc că mai salvează câte ceva şi operatorul Alex Sterian ("Fii cu ochii pe fericire", "Legături bolnăviciase", "Amintiri din Epoca de Aur"), care ştie să compună nişte imagini curate şi de bun-gust, ba chiar şi să filmeze cu camera din mână (o mână remarcabil de sigură!) zbânţuielile impuse sărmanilor interpreţi.
Mă rog, că Şerban n-a ştiut niciodată să lucreze cu actorii nu-i o noutate - ţin minte cum pe vremuri, îi lăsa întotdeauna în voia lor ("Nea Vali, aicea bagi aşa un... adică, să iasă aşa, mai... mai... hmrrrr... of, cum să-ţi zic... aaargh... e hai că te descurci tu, că eşti actor mare, ce mama dracu'!" - amintire first-hand de pe platoul de la "Domnişoara Aiurica"), cu rezultatul că filmele-i deveneau nişte conglomerate de ciosvârte actoriceşti sclipitoare dar disjuncte - aşa că nici acum nu se reţine mai mult decât un vestigiu de relicvă al fostului talent pe care-l vădea Cici Bîrboră în tinereţe (ca de obicei, disipat printre istericale), sau datele native certe ale Crinei Semciuc, care aici e măcar naturală (că la Dan Chişu, în "WebSiteStory", a dovedit că poate să fie şi mai mult decât atât). Nici Cosmina Păsărin n-ar fi rea, e frumoasă şi promite - da' pentru altă dată. Constantin Puşcaşu, în rolul lui Marcel, pedofilul belgian, e un necunoscut care necunoscut rămâne (e îndrumat şi filmat de parcă personajul lui nici n-ar exista). În fine, Mircea Silaghi şi Edgar Nistor nu fac nimic. Se vânzolesc claie peste grămadă prin cadru şi atât. Bine măcar că nu-s falşi - mai au o şansă de reabilitare, dacă la un moment dat vor primi şi ei vreun rol într-un film.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
13 mai, 2011
Bucureşti, România
Dar ce-as prefera de la ai nostri regizori sunt niste filme care sa ne mai scoata si pe noi din problemele noastre cotidiene, ca suntem obositi sa le vedem si pe ale altora.
De ce rolul de profesoara este asa de 'falsificat' de unii care nu au predat in viata lor?
Sunt in proces de mostenire cu fiica vitrega a lui Marinescu...
Oare filmul vietii colegului sau tot ...serban este acum marfa pentru filmele lor?
E usor a face filme cand nimic nu ai a spune?
Insirand la scene 'goale' ce din 'coada' de pornografie au sa-ti sune...?