Părerea criticului
Buclucaşul ursuleţ de pluş Ted (voce Seth MacFarlane) nu se putea ascunde într-un sertar după fenomenalul succes al comediei omonime din 2012, prin urmare iată că de vineri avem parte de continuarea Ted 2. Eroul îşi compensează aspectul ultra-îmbrăţişabil cu cea mai spurcată gură pe care o s-o auzi anul acesta la cinema şi, secondat de aghiotantul său uman John Bennett (Mark Wahlberg, în mare vervă) porneşte într-o odisee care să-i ofere statutul de persoană.
Regizor şi scenarist, Seth MacFarlane are inspiraţia de a porni de la o premisă mai mult decât convingătoare: conform legilor americane, Ted este un obiect şi nu o fiinţă umană, iar acest lucru iese la iveală când ursul de pluş încearcă să înfieze un copil împreună cu noua sa soţie Tami-Lynn. Până acum nebăgat în seamă de autorităţile americane, Ted se va trezi discriminat, cu conturile bancare închise şi în imposibilitatea de a se angaja, prin urmare atacă statul în instanţă. Avocată îi este Samantha Jackson (Amanda Seyfried), care se va dovedi un ajutor de nădejde în aventura cu cea mai mare miză din viaţa lui Ted.
MacFarlane nu-şi dezminte faima de cea mai ireverenţioasă voce comică a Hollywood-ului şi face un slalom dement printre glume explicite, extrem de fizice şi adesea de o admirabilă incorectitudine politică. Din păcate Ted 2 cade la fel de adesea şi în abisuri umoristice, iar noi am rămas uimiţi cum gaguri atât de bune pot coexista cu glume atât de proaste. În ciuda acestei combinaţii şi în ciuda faptului că Ted 2 nu se ridică la înălţimea filmului original, continuarea este obligatorie pentru cei care gustă umorul regizorului. Firile mai sensibile ar face bine să se uite la trailerele premierei de vineri înainte de a merge la cinema, pentru că acest film nerecomandat celor sub 15 ani aruncă pe ecran o cantitate generoase de umor incomod.
Ce ratează (doar parţial) cu glumele nereuşite şi mici deraieri ale poveştii justificate doar de un gag spus cu jumătate de gură, Ted 2 compensează cu o frumoasă apologie a prieteniei, dar şi o discuţie pe seama reticenţei cu care îi acceptăm pe cei diferiţi de noi. Este sau nu Ted o persoană şi are el dreptul la o viaţă pe măsura celor din jur? MacFarlane are inspiraţia de a porni de la această întrebare foarte bună pentru a aduce pe ecran o hibrid interesant între comedie trăsnită şi dramă de tribunal.
Şi când Morgan Freeman îl interpretează pe avocatul pentru drepturilor omului Patrick Meighan ("aş vrea să dorm pe un pat făcut din vocea ta", îi spune Ted, într-una din glumele meta ale filmului), ştii deja că sequelul a tras o carte câştigătoare.
Ted 2 impresionează şi cu o distribuţie bine aleasă, punctată de câteva cameo-uri în care diverse staruri din showbiz şi sport (Liam Neeson, Jay Leno, Jimmy Kimmel, Bobby Moynihan şi mulţi alţii) se autoironizează cu aplomb. Aplauze pentru Amanda Seyfried, foarte potrivită în rolul dezgheţatei avocate Samantha, care va ajunge să împartă mai mult decât idei pentru o pledoarie cu John şi Ted.
Ce mai, într-o vară plină de comedii, Ted 2 îşi adjudecă fără ezitare titlul de cea mai excentrică încercare comică a acestor luni. Ai toate motivele să îi dai o şansă.
Regizor şi scenarist, Seth MacFarlane are inspiraţia de a porni de la o premisă mai mult decât convingătoare: conform legilor americane, Ted este un obiect şi nu o fiinţă umană, iar acest lucru iese la iveală când ursul de pluş încearcă să înfieze un copil împreună cu noua sa soţie Tami-Lynn. Până acum nebăgat în seamă de autorităţile americane, Ted se va trezi discriminat, cu conturile bancare închise şi în imposibilitatea de a se angaja, prin urmare atacă statul în instanţă. Avocată îi este Samantha Jackson (Amanda Seyfried), care se va dovedi un ajutor de nădejde în aventura cu cea mai mare miză din viaţa lui Ted.
MacFarlane nu-şi dezminte faima de cea mai ireverenţioasă voce comică a Hollywood-ului şi face un slalom dement printre glume explicite, extrem de fizice şi adesea de o admirabilă incorectitudine politică. Din păcate Ted 2 cade la fel de adesea şi în abisuri umoristice, iar noi am rămas uimiţi cum gaguri atât de bune pot coexista cu glume atât de proaste. În ciuda acestei combinaţii şi în ciuda faptului că Ted 2 nu se ridică la înălţimea filmului original, continuarea este obligatorie pentru cei care gustă umorul regizorului. Firile mai sensibile ar face bine să se uite la trailerele premierei de vineri înainte de a merge la cinema, pentru că acest film nerecomandat celor sub 15 ani aruncă pe ecran o cantitate generoase de umor incomod.
Ce ratează (doar parţial) cu glumele nereuşite şi mici deraieri ale poveştii justificate doar de un gag spus cu jumătate de gură, Ted 2 compensează cu o frumoasă apologie a prieteniei, dar şi o discuţie pe seama reticenţei cu care îi acceptăm pe cei diferiţi de noi. Este sau nu Ted o persoană şi are el dreptul la o viaţă pe măsura celor din jur? MacFarlane are inspiraţia de a porni de la această întrebare foarte bună pentru a aduce pe ecran o hibrid interesant între comedie trăsnită şi dramă de tribunal.
Şi când Morgan Freeman îl interpretează pe avocatul pentru drepturilor omului Patrick Meighan ("aş vrea să dorm pe un pat făcut din vocea ta", îi spune Ted, într-una din glumele meta ale filmului), ştii deja că sequelul a tras o carte câştigătoare.
Ted 2 impresionează şi cu o distribuţie bine aleasă, punctată de câteva cameo-uri în care diverse staruri din showbiz şi sport (Liam Neeson, Jay Leno, Jimmy Kimmel, Bobby Moynihan şi mulţi alţii) se autoironizează cu aplomb. Aplauze pentru Amanda Seyfried, foarte potrivită în rolul dezgheţatei avocate Samantha, care va ajunge să împartă mai mult decât idei pentru o pledoarie cu John şi Ted.
Ce mai, într-o vară plină de comedii, Ted 2 îşi adjudecă fără ezitare titlul de cea mai excentrică încercare comică a acestor luni. Ai toate motivele să îi dai o şansă.
