Părerea criticului
Teenage Mutant Ninja Turtles, în format 2D, 3D şi IMAX 3D, activează emoţii şi nostalgii din copilăria generaţiei optzeciste.
Filmul este un remake al seriei care a început cu cărţi de benzi desenate şi care s-a transformat în seriale de televiziune şi filme, fiind omniprezentă pe scena culturii pop la sfârşitul anilor '80 şi începutul anilor '90.
Tratarea de acum a subiectului se face la scară mare, doar e o producţie semnată Michael Bay. Şi vine cu urmăriri de maşini (ceea ce îi va bucura pe fanii filmelor gen Fast&Furious), scene ingenios coregrafiate, pe o pantă înzăpezită (ce te fac să uiţi că producătorii filmului par să fi mutat Munţii Apalaşi la marginea New-Yorkului) sau pe turnul unei clădiri, şi nişte ţestoase de care e imposibil să nu te ataşezi, sau să realizezi că le-ai iubit dintotdeauna.
Ţestoasele, un soi de grup comic
Ţestoasele au replicile şi atitudinea credibilă a unor adolescenţi, şi alcătuiesc un soi de grup comic. Veselia lor debordantă, poantele, mai ales naive (doar sunt, totuşi, adolescenţi, nu?), dar distractive, te molipsesc de bună-dispoziţie. Realizarea ţestoaselor e impresionantă – de la textura reptiliană a pielii, la pulsaţiile musculare şi mimică. Nu mai arată ca nişte costume de cauciuc vorbitoare.
Splinter, pe de altă parte, nu mai este maestrul Hamato Yoshi, din păcate, ci un simplu şobolan de laborator care a suferit mutaţii. De unde, atunci, sensibilitatea şi subtilitatea umane? Însă, în rol negativ, Wiliam Fichtner joacă un personaj suficient de complex, a cărui duplicitate şi inteligenţă depăşesc universul broscuţelor-adolescenţi. Megan Fox, şi nu credeam că o voi spune, chiar joacă bine, este expresivă şi potrivită în rol.
Care e povestea în acest remake? O grupare mafiotă numită Clanul Piciorului terorizează New York-ul. April, o reporteriţă a cărei ambiţii merg mult mai departe decât reportajele de zi cu zi pe care le realizează de obicei, investighează pe cont propriu şi descoperă un misterios grup de luptători justiţiari: supriza este că aceşti luptători sunt ţestoase.
Iată ce scriu despre film doi critici de top citaţi de rottentomatoes.com: „Filmul este, în esenţă, un nou Transformers: o producţie tipică Michael Bay cu distrugeri în masă, panică generală, trăsnete, replici naive, promovări de mărci, explozii şi, evident, Megan Fox. Shredder (Tohoru Masamune) este un samurai care îşi pune pe el o armură, esenţializând toată gloria lui strălucitoare, metalică, agresivă, ce îl transformă practic într-un Megatron japonez. Urmează o bătălie în toată legea, în care mii de new-yorkezi sunt prinşi la mijloc. Într-una din secvenţe se răstoarnă un zgârie-nori, iar eroii sunt suspendaţi sus în aer, pe fundalul unui strălucitor cer albastru, exact ca în al treilea Transformers”. (Chrisylemire.com)
„Un film impresionant, cu multă acţiune şi cu umor, dar cu o acţiune naivă care, deopotrivă, îl avantajează şi îl dezavantajează. Noul film nu va convinge pe cei care nu sunt deja fani, însă, privind dincolo de modificările la nivel vizual, fanii vor găsi multe lucruri pe care le vor îndrăgi. Una dintre scenele remarcabile are loc pe o pantă înzăpezită a unui munte (deşi e discutabil dacă există aşa ceva lângă New York), atunci când ţestoasele şi adversarii lui alunecă la vale cu tot haosul de rigoare. Secvenţa este bine coregrafiată şi într-adevăr ţine publicul în priză, fiind una dintre scenele de acţiune remarcabile ale acestei veri”... (darkhorizons.com)
Filmul este un remake al seriei care a început cu cărţi de benzi desenate şi care s-a transformat în seriale de televiziune şi filme, fiind omniprezentă pe scena culturii pop la sfârşitul anilor '80 şi începutul anilor '90.
Tratarea de acum a subiectului se face la scară mare, doar e o producţie semnată Michael Bay. Şi vine cu urmăriri de maşini (ceea ce îi va bucura pe fanii filmelor gen Fast&Furious), scene ingenios coregrafiate, pe o pantă înzăpezită (ce te fac să uiţi că producătorii filmului par să fi mutat Munţii Apalaşi la marginea New-Yorkului) sau pe turnul unei clădiri, şi nişte ţestoase de care e imposibil să nu te ataşezi, sau să realizezi că le-ai iubit dintotdeauna.
Ţestoasele, un soi de grup comic
Ţestoasele au replicile şi atitudinea credibilă a unor adolescenţi, şi alcătuiesc un soi de grup comic. Veselia lor debordantă, poantele, mai ales naive (doar sunt, totuşi, adolescenţi, nu?), dar distractive, te molipsesc de bună-dispoziţie. Realizarea ţestoaselor e impresionantă – de la textura reptiliană a pielii, la pulsaţiile musculare şi mimică. Nu mai arată ca nişte costume de cauciuc vorbitoare.
Splinter, pe de altă parte, nu mai este maestrul Hamato Yoshi, din păcate, ci un simplu şobolan de laborator care a suferit mutaţii. De unde, atunci, sensibilitatea şi subtilitatea umane? Însă, în rol negativ, Wiliam Fichtner joacă un personaj suficient de complex, a cărui duplicitate şi inteligenţă depăşesc universul broscuţelor-adolescenţi. Megan Fox, şi nu credeam că o voi spune, chiar joacă bine, este expresivă şi potrivită în rol.
Care e povestea în acest remake? O grupare mafiotă numită Clanul Piciorului terorizează New York-ul. April, o reporteriţă a cărei ambiţii merg mult mai departe decât reportajele de zi cu zi pe care le realizează de obicei, investighează pe cont propriu şi descoperă un misterios grup de luptători justiţiari: supriza este că aceşti luptători sunt ţestoase.
Iată ce scriu despre film doi critici de top citaţi de rottentomatoes.com: „Filmul este, în esenţă, un nou Transformers: o producţie tipică Michael Bay cu distrugeri în masă, panică generală, trăsnete, replici naive, promovări de mărci, explozii şi, evident, Megan Fox. Shredder (Tohoru Masamune) este un samurai care îşi pune pe el o armură, esenţializând toată gloria lui strălucitoare, metalică, agresivă, ce îl transformă practic într-un Megatron japonez. Urmează o bătălie în toată legea, în care mii de new-yorkezi sunt prinşi la mijloc. Într-una din secvenţe se răstoarnă un zgârie-nori, iar eroii sunt suspendaţi sus în aer, pe fundalul unui strălucitor cer albastru, exact ca în al treilea Transformers”. (Chrisylemire.com)
„Un film impresionant, cu multă acţiune şi cu umor, dar cu o acţiune naivă care, deopotrivă, îl avantajează şi îl dezavantajează. Noul film nu va convinge pe cei care nu sunt deja fani, însă, privind dincolo de modificările la nivel vizual, fanii vor găsi multe lucruri pe care le vor îndrăgi. Una dintre scenele remarcabile are loc pe o pantă înzăpezită a unui munte (deşi e discutabil dacă există aşa ceva lângă New York), atunci când ţestoasele şi adversarii lui alunecă la vale cu tot haosul de rigoare. Secvenţa este bine coregrafiată şi într-adevăr ţine publicul în priză, fiind una dintre scenele de acţiune remarcabile ale acestei veri”... (darkhorizons.com)
