Mie unul mi-a placut. Mia amintit de serialul la care ma uitam cand eram pici si doamne ce imi mai placea.
E un film bun atat pentru cei care cunosc povestea dar si pentru cei care nu au auzit de testoasele ninja.
Stefanzy
pe 16 Mai 2014 18:06
Mi-a placut ! Actiune cat cuprinde dar totusi are un mic defect si anume cei care sunt nou veniti in acest "univers" al testoaselor ninja nu vor intelege 100 % filmul ceea ce pot garanta si eu fiindca imi aduc aminte cum ma uitam la serial acum mult timp in urma...dar acum nu prea imi mai aduc aminte multe ( eu trebuind sa o reiau de la inceput ) .
Tiger_K1dutzzu
pe 25 Martie 2014 17:35
Am ramas uitmit de acest film,credeam ca e de nota 1,dar cand l-am vazut am ramas fara cuvinte :)
cosmin_kedii
pe 09 August 2013 11:55
Mi-a plăcut acest film mic animat care prezintă în cele din urmă tensiunea dintre Leonardo si Raphael. Animațiile sunt foarte bine facute
Tyson_Kyd
pe 06 August 2012 13:37
Filmul este bun, dar nu se compara cu serialul . Ori cum se vede ca tehnologia le-a evoluat mult pe testoase si pe maestrul lor sobolan Splinter, dintre toate testoasele preferatul meu este Michelangelo .
KarGo
pe 11 Iulie 2012 00:49
un desen animat cu un buget extraordinar si cu o grafica pe masura.cine a zis ca desenele sunt numai pentru copii s-a inselat.actiune e sacadata si triumful este de partea binelui
ZAHARIADANUT
pe 12 Februarie 2012 17:54
IMI POATE SPUNE SI MIE CINEVA CUM POT SA VAD UN FILM?
Labrinth
pe 31 Ianuarie 2012 17:23
Imi place filmul ... e super si jocul ... foarte bine!
alex_il_fenomeno
pe 15 Ianuarie 2012 14:18
a fost un serial unic la vremea lui , care a cucerit inca de la primul episod . imi amintesc cu placere cu cata ardoare asteptam ora 20:00 , cand difuza cate un episod seara de seara . aventurile testoaselor ninja erau atat de alerte , incat nu aveai cum sa te plictisesti deloc la niciun episod . chiar m-a intrigat mereu , si il consider unul dintre cele mai reusite seriale de animatie realizate in ultimii ani . il recomand cu placere , daca se mai poate urmari ...
BRUMA
pe 21 Iunie 2011 14:56
Continutul review-ului trebuie sa aiba minim 50 caractere
danymury
pe 10 Aprilie 2011 20:31
a fost fain dar nu se compara cu serialu ...a fost frumos asa da nu extraordinar..
Bagio
pe 28 Ianuarie 2011 17:45
nu credeam ca o sa-mi placa asa ceva,la astea ma uitam cand eram mic....dar surprinzator,mi-a placut,numai ca ma cam enerveaza stilul asta din ultimul timp,imagini intunecate si greu de distins ceva in ele!
Pitbull
pe 10 Decembrie 2010 13:30
Teenage Mutant Ninja Turtles: The Network - Din nou movie, dar mai onest...
Nu m-am omorât niciodată după cei patru adolescenţi cu carapace şi tehnici de arte marţiale, deşi am fost tot timpul conştient de valenţele poveştii lor. Încă din anii '90, când ca tânăr tată îi observam inevitabil la televizor, am remarcat complexitatea scenariului - îndeajuns de elaborat pentru a stimula creierele telespectatorilor preşcolari şi de clasele I-IV, dar nici atât de prolix încât să-i decupleze - inventivitatea narativă în registrul filmului de acţiune, calitatea graficii şi, evident, umorul. În contextul primei generaţii "Cartoon Network" (care, iată, tocmai păşeşte în maturitate), Ţestoasele Ninja era un serial de animaţie dintre cele mai bune.
Foarte rapid, eroii lui Peter Laird şi Kevin Eastman s-au transplantat şi în mediumul filmului cu actori - într-una dintre cele mai neizbutite adaptări ale tuturor timpurilor, care mai comitea şi păcatul trilogizării. Cu toată coregrafia unor maeştri ai artelor marţiale şi contribuţia celor mai state-of-the-art animatronics din ultimul deceniu al secolului trecut, filmele erau greoaie, dezlânate, forţate şi plicticoase - în special ultimul, cel cu întoarcerea în timp în Japonia warlorzilor feudali, friza insuportabilul. Se părea că Ninja Turtles erau condamnate să rămână la nivelul comicsurilor şi al desenelor animate dinainte.
Numai că marca T.M.N.T. s-a dovedit mai puternică şi decât timpul, şi decât impactul negativ al hibrizilor filmici de-acu£' zece ani şi mai bine. Ce-i drept, trilogia reuşise măcar săli pline să facă (ochiul critic al copiilor funcţionând după alţi parametri decât cel adult - nu neapărat în sens rău - iar părinţii rezistând cam greu la tentaţia week-end-ului familial cu popcorn şi cola), aşa că era firesc ca Thomas K. Gray, producătorul primului film din serie, să miroasă şansa ca ugerul cu dolari să se fi umplut la loc, acum, în epoca animaţiei 3-D pseudorealiste, generate pe computer.
Şi, din fericire, se dovedeşte că e mai mult decât atât. În viziunea acestei concepţii (cinemato)grafice, Ţestoasele Ninja şi-au găsit cel puţin un format mult mai în ton cu contemporanitatea decât The Movies-urile din 1990-1993, dacă nu chiar ideal în sine. Plastica lui Simon Murton are acel tip de substanţă şi stil propriu acestui gen de povestiri, marcate de moştenirea imageriei bidimensionale şi dezvoltate la amplitudinea unei iluzii complexe a realului. New York-ul paralel şi aproape mereu nocturn are mister şi atmosferă, amintind de crâncena melancolie schizoidă a Gotham-ului batmanian. Culorile se deschid dintr-o paletă bogată care ştie să evite abil kitschul, iar "efectele de lumină", atât de tentante pentru vanitatea posibilităţilor nelimitate a sintezei de imagine, reuşesc să-şi păstreze dezinvoltura de la farurile maşinilor şi reflexele vitrinelor, până la cele mai năstruşnice avânturi ale imaginaţiei în decor galactic.
Personajele care populează acest univers sunt în general corect construite, pe primul loc situându-se detaşat "negativii" (cele câteva "statui" însufleţite - mă rog, mai mult decât atât, dar asta ţine de scenariu), urmaţi de membrii Foot Clan-ului, şi de imaginativii monştri buclucaşi pe care respectivii îi capturează rând pe rând. April, Casey şi restul "oamenilor normali" sunt trataţi în stil cvasi-anime, adecvat concepţiei generale, dar puţin cam prea stilizat - i-aş fi simţit cu un pas mai spre realism. La fel de semi-inspirată e masca lui Winters, prea banal-caricatural pentru un personaj cu importanţa şi complexitatea lui, în schimb rămâne destul de convingător Splinter, într-o viziune de asemenea elaborată spre grotescul non-credibil, dar în cheie sobră.
Din păcate, la fel ca în cele trei filme cu actori, cvartetul eroilor titulari se prezintă cel mai prost. Se repetă şi aici aceeaşi greşeală: simplitatea liniară a chipurilor era proprie eminamente animaţiei bidimensionale, unde-şi putea găsi echilibrul perfect între mobilitate şi simplitate, între expresivitate şi stilizare. Măştile de cauciuc din trilogia anilor nouăzeci erau rigide şi, prin tridimensionalizare, complet neconvingătoare, iar aceleaşi lacune se găsesc şi aici - amplificate de faptul că posibilităţile CG sunt nelimitate, iar cele patru chipuri ar fi putut arăta (în principiu), oricum. Donatello, Leonardo, Michelangelo şi Rafaello continuă să se deosebească, vizual, numai prin culorile măştilor (ale măştilor propriu-zise - precizare necesară căci, din păcate, şi fizionomiile lor tot ca nişte măşti arată, oricât ar fi ele de digitalizate).
Ca un exemplu al convenţiei de animaţie care, dimpotrivă, poate funcţiona şi bine, se poate cita mobilitatea tuturor personajelor, dar mai ales a eroilor - o coregrafie complet neveridică, sfidând cele mai elementare legi ale cinematicii şi dinamicii, dar atât de graţios şi elegant compusă încât reuşeşte să-şi atingă pe deplin scopul integrării în estetica basmului - ca pentru a spune: dacă acceptaţi ţestoase ninja mutante şi alinieri de stele care deschid portaluri în New York, înţelegeţi şi că într-o asemenea lume mişcarea e mai mult balet aerian decât realism fizic.
Şi din nou, în planul gafelor - incredibilă ratare a celor treisprezece monştri: expediaţi schematic, rezumativ, în antiteză deplină cu semnificaţia lor monumentală (mă-nţelegi, "răul" care bântuie prin lume de trei mii de ani - da' pân-acum unde-au fost, că noi nu i-am văzut? Şi nu-i vede nimeni, nici de data asta, numai cei ce-i vânează), complet inofensivi, capturaţi uşor ca nişte fluturi, şi rămânând mulţumitori doar la nivelul invenţiei caricatural-fantastice.
Lucru cu atât mai dezamăgitor, cu cât scenariul, în ansamblul lui, articulează bine elementele de heroic-fantasy modern, la limita dintre infantil şi divertisment matur uşor. Chiar dacă fură cam pe faţă din Lord of the Rings, The Dark Crystal şi alte surse, cel puţin rămâne onest în planul intenţiilor finale: acelea de a oferi o distracţie fără pretenţii, pentru fanii francizei Ninja Turtles - şi ai animaţiei în general. După cum reiese din rândurile de mai sus, nu fac parte din nici una dintre categorii - dar am urmărit filmuleţul cu destulă plăcere.
18 aprilie, 2007
Bucureşti, România
Alexx
pe 14 Noiembrie 2010 01:47
Si l-au facut animatie :(. Si inca una destul de ieftina salvata doar de poveste, pe alocuri destul de buna, prin alte locuri plictisitoare. Copilul din mine ar fi vrut sa vada o versiune ceva mai costisitoare a seriei cu testoaje ninja si nu o versiune ce pare a folosi motorul grafic de prin jocuri. nerecomandat celor peste 12 ani :)
Mihai2508
pe 10 Septembrie 2010 09:36
Asteptam de mult sa mai apara un desene cu broastele testoase, iar ceea ce a iesit este minunat, grafica e bunicica, povestea e frmoasa, coloana sonora e minunata, merita vizionat.
deea9595
pe 19 Iunie 2010 19:05
o animatie super-tare si extrem de interesanta:)
merita vazuta!!!
Al3xX09
pe 19 Iunie 2010 01:23
Atunci cand fortele cosmice nebanuite ale excentricului milionar Maximillian Winters se declanseaza aruncand un cumplit blestem asupra orasului, Leonardo & Co. sunt nevoiti sa se ridice din canale si sa infrunte raul. Cu ajutorul vecinilor pamanteni, April O’Neill si Casey Jones, eroii nostri cu carapace se intorc pe marile ecrane intr-un tur de forta nebanuit, menit sa-i bucure pe cei mici si nu numai, cu productia Testoasele Ninja. Cowabunga!
theothe
pe 05 Mai 2010 10:09
la primul film eram sceptic ca ar fi ceva...bun.
acum pot sa spun cu mina pe inima ca actori care au jucat ....in costumele alea...sunt buuuni mai...
bogdanuuu
pe 06 Aprilie 2010 23:06
hmmmm....da e un film bun...dar nu unul pe care trebuie sa il vezi neaparat...dar totusi repet e un film bun...fix genul de film care mi-ar trebui sambata seara cand ma plictisesc...are actiune aventuta de toate:)
iedutul
pe 14 Ianuarie 2010 20:36
nu ma asteptam la asta!dupa desen nu e asa super!e o combijnatie de aventura,comedie si actuine (si putina drama pe ici pe colo)!
dory96
pe 01 Ianuarie 2010 01:08
Super tare....merita sa te uiti la un film absolut genial
pe 26 Iunie 2008 11:18
testoasele ninja este un film plin de actiune,aventura si animatie.mie mi se pare ca cea mai buna parte este cand se bate leo si raph.
Cristi Weed
pe 11 Mai 2008 19:54
SUper ! Am ramas fara cuvinte , asteptarile mele au dat roade :) ! un super film de animatie cum de mult nu am mai vazut !
pe 19 Aprilie 2007 22:29
super tare filmul
pe 24 Martie 2007 15:46
Mi-e mi-a placut .. un desen animat cu multa actiune si efecte misto.
Dupa final presupun ca vor mai fi cateva episoade din seria TMNT.
Prince of Persia
pe 22 Februarie 2007 14:09
Teaser trailer-ul arata bine shi cred ca va ieshi un film fain.
E un film bun atat pentru cei care cunosc povestea dar si pentru cei care nu au auzit de testoasele ninja.
Nu m-am omorât niciodată după cei patru adolescenţi cu carapace şi tehnici de arte marţiale, deşi am fost tot timpul conştient de valenţele poveştii lor. Încă din anii '90, când ca tânăr tată îi observam inevitabil la televizor, am remarcat complexitatea scenariului - îndeajuns de elaborat pentru a stimula creierele telespectatorilor preşcolari şi de clasele I-IV, dar nici atât de prolix încât să-i decupleze - inventivitatea narativă în registrul filmului de acţiune, calitatea graficii şi, evident, umorul. În contextul primei generaţii "Cartoon Network" (care, iată, tocmai păşeşte în maturitate), Ţestoasele Ninja era un serial de animaţie dintre cele mai bune.
Foarte rapid, eroii lui Peter Laird şi Kevin Eastman s-au transplantat şi în mediumul filmului cu actori - într-una dintre cele mai neizbutite adaptări ale tuturor timpurilor, care mai comitea şi păcatul trilogizării. Cu toată coregrafia unor maeştri ai artelor marţiale şi contribuţia celor mai state-of-the-art animatronics din ultimul deceniu al secolului trecut, filmele erau greoaie, dezlânate, forţate şi plicticoase - în special ultimul, cel cu întoarcerea în timp în Japonia warlorzilor feudali, friza insuportabilul. Se părea că Ninja Turtles erau condamnate să rămână la nivelul comicsurilor şi al desenelor animate dinainte.
Numai că marca T.M.N.T. s-a dovedit mai puternică şi decât timpul, şi decât impactul negativ al hibrizilor filmici de-acu£' zece ani şi mai bine. Ce-i drept, trilogia reuşise măcar săli pline să facă (ochiul critic al copiilor funcţionând după alţi parametri decât cel adult - nu neapărat în sens rău - iar părinţii rezistând cam greu la tentaţia week-end-ului familial cu popcorn şi cola), aşa că era firesc ca Thomas K. Gray, producătorul primului film din serie, să miroasă şansa ca ugerul cu dolari să se fi umplut la loc, acum, în epoca animaţiei 3-D pseudorealiste, generate pe computer.
Şi, din fericire, se dovedeşte că e mai mult decât atât. În viziunea acestei concepţii (cinemato)grafice, Ţestoasele Ninja şi-au găsit cel puţin un format mult mai în ton cu contemporanitatea decât The Movies-urile din 1990-1993, dacă nu chiar ideal în sine. Plastica lui Simon Murton are acel tip de substanţă şi stil propriu acestui gen de povestiri, marcate de moştenirea imageriei bidimensionale şi dezvoltate la amplitudinea unei iluzii complexe a realului. New York-ul paralel şi aproape mereu nocturn are mister şi atmosferă, amintind de crâncena melancolie schizoidă a Gotham-ului batmanian. Culorile se deschid dintr-o paletă bogată care ştie să evite abil kitschul, iar "efectele de lumină", atât de tentante pentru vanitatea posibilităţilor nelimitate a sintezei de imagine, reuşesc să-şi păstreze dezinvoltura de la farurile maşinilor şi reflexele vitrinelor, până la cele mai năstruşnice avânturi ale imaginaţiei în decor galactic.
Personajele care populează acest univers sunt în general corect construite, pe primul loc situându-se detaşat "negativii" (cele câteva "statui" însufleţite - mă rog, mai mult decât atât, dar asta ţine de scenariu), urmaţi de membrii Foot Clan-ului, şi de imaginativii monştri buclucaşi pe care respectivii îi capturează rând pe rând. April, Casey şi restul "oamenilor normali" sunt trataţi în stil cvasi-anime, adecvat concepţiei generale, dar puţin cam prea stilizat - i-aş fi simţit cu un pas mai spre realism. La fel de semi-inspirată e masca lui Winters, prea banal-caricatural pentru un personaj cu importanţa şi complexitatea lui, în schimb rămâne destul de convingător Splinter, într-o viziune de asemenea elaborată spre grotescul non-credibil, dar în cheie sobră.
Din păcate, la fel ca în cele trei filme cu actori, cvartetul eroilor titulari se prezintă cel mai prost. Se repetă şi aici aceeaşi greşeală: simplitatea liniară a chipurilor era proprie eminamente animaţiei bidimensionale, unde-şi putea găsi echilibrul perfect între mobilitate şi simplitate, între expresivitate şi stilizare. Măştile de cauciuc din trilogia anilor nouăzeci erau rigide şi, prin tridimensionalizare, complet neconvingătoare, iar aceleaşi lacune se găsesc şi aici - amplificate de faptul că posibilităţile CG sunt nelimitate, iar cele patru chipuri ar fi putut arăta (în principiu), oricum. Donatello, Leonardo, Michelangelo şi Rafaello continuă să se deosebească, vizual, numai prin culorile măştilor (ale măştilor propriu-zise - precizare necesară căci, din păcate, şi fizionomiile lor tot ca nişte măşti arată, oricât ar fi ele de digitalizate).
Ca un exemplu al convenţiei de animaţie care, dimpotrivă, poate funcţiona şi bine, se poate cita mobilitatea tuturor personajelor, dar mai ales a eroilor - o coregrafie complet neveridică, sfidând cele mai elementare legi ale cinematicii şi dinamicii, dar atât de graţios şi elegant compusă încât reuşeşte să-şi atingă pe deplin scopul integrării în estetica basmului - ca pentru a spune: dacă acceptaţi ţestoase ninja mutante şi alinieri de stele care deschid portaluri în New York, înţelegeţi şi că într-o asemenea lume mişcarea e mai mult balet aerian decât realism fizic.
Şi din nou, în planul gafelor - incredibilă ratare a celor treisprezece monştri: expediaţi schematic, rezumativ, în antiteză deplină cu semnificaţia lor monumentală (mă-nţelegi, "răul" care bântuie prin lume de trei mii de ani - da' pân-acum unde-au fost, că noi nu i-am văzut? Şi nu-i vede nimeni, nici de data asta, numai cei ce-i vânează), complet inofensivi, capturaţi uşor ca nişte fluturi, şi rămânând mulţumitori doar la nivelul invenţiei caricatural-fantastice.
Lucru cu atât mai dezamăgitor, cu cât scenariul, în ansamblul lui, articulează bine elementele de heroic-fantasy modern, la limita dintre infantil şi divertisment matur uşor. Chiar dacă fură cam pe faţă din Lord of the Rings, The Dark Crystal şi alte surse, cel puţin rămâne onest în planul intenţiilor finale: acelea de a oferi o distracţie fără pretenţii, pentru fanii francizei Ninja Turtles - şi ai animaţiei în general. După cum reiese din rândurile de mai sus, nu fac parte din nici una dintre categorii - dar am urmărit filmuleţul cu destulă plăcere.
18 aprilie, 2007
Bucureşti, România
merita vazuta!!!
acum pot sa spun cu mina pe inima ca actori care au jucat ....in costumele alea...sunt buuuni mai...
Dupa final presupun ca vor mai fi cateva episoade din seria TMNT.