Un anime de arta care nu este pentru copii........................
alali
pe 14 Ianuarie 2017 09:40
Pelicule care iti lasa totul la aprecierea ta si pe care filme incerc sa le evit pe cat pot de mult. Anime-urile de acest gen ofera de obicei unele indicii, drumuri pe care poti sa o apuci, dar nu ofera raspunsuri de nici o culoare. Totul in cuprinsul lor este simbolic realizat si nimic nu tradeaza adevarata semnificatie.
Insa in cazul acestui lung-metraj, e si nu e asa. Faptul ca leaga toata aceasta lume suprarealista de lengende biblice, iti ofera mai mult decat necesarul ca sa incerci sa intelegi macar o latura din ceea ce propune prin imagine regizorul japonez Mamoru Oshii. Surprinzatoare e maniera corecta in care sunt utilizate parti din Geneza, prima carte a Pentateuhului, (Potopul, pentru exactitate). Lumea dezolanta, parasita si difuza, vazuta in multe ocazii prin unduirea lichida a apei, te predispune la a dubita asupra realitatii a ceea ce iti percepe ochiul. Personajele, doua la numar, sunt diametral opuse. Primul, copila, are o paloare incompatibila cu viata, parand facute din marmura. Cavalerul ratacitor e reprezentarea umanului, plin de indoieli si intrebari. Ceilalti oameni, pescari ce vaneaza fantasme, sunt monocolori si par pietrificati. Se animeaza doar cand e vorba sa apara himera pe care o ravnesc si doar pentru ea au ochi. Nimic nu exista si nimic nu conteaza pentru ei inafara de pestele naluca.
Oul poate reprezenta aceeasi renastere ca si viata ce era cuprinsa in Arca lui Noe. Samanta intregului poate fi cuprinsa in interiorul lui. Faptul ca el se sparge duce la gestul disperat al posesoarei lui iar prin, jerfa "fecioarei" apare o puzderie de alte posibile inceputuri, de alte Oua misterioase. Chiar aparitia din neant al acelui templu avand in centrul lui pe chiar "neprihanita" fata ce protejeaza simbolicul Ou - singura speranta a acestei lumi pierdute-, pare o alta reprezentare a unei ipostaze biblice atat de cunoscuta crestinilor de oriunde ar fi ei. Dealtfel, astfel de simboluri crestine sunt presarate pretutindeni, iar ca un singur exemplu luati umbra celor 2 protagonisti atunci cand calatoresc unul langa altul.
Insa Oshii nu se limiteaza doar la frazele cartilor alcatuitoare a Vechiului Testament. El transcede mitul si analizeaza ce anume s-ar fi intamplat daca apele nu s-ar fi retras. Daca locuitorii Arcei au sfarsit prin a uita de vechiul pamant, de faptul ca sunt pe un vas si chiar de potop. Imaginile produse de acest studiu al alternativei posibilitati sunt halucinante. Ingerii sunt si ei impietriti si noua lume onirica, posibil subacvatica incepe sa se suprapuna peste cea existenta.
Prezenta tehnologiei, a mecanicului in tot acest ocean, mai sparge un hotar pana la care puteai sa visezi doar cu gandul. Ochiul ce vegheaza si vede tot este o masinarie. Toata speranta pare desarta. Insusi eroul povestii se adauga sirului nesfarsit de stanci albe, verticale. Toate acele coloane de piatra au fost odata, demult, eroi aidoma lui. Asa ca si el va astepta cu rabdare ca apa sa sedimenteze pe el calcarul ce il va face etern. Totul este circular si fara sfarsit in aceasta lume napastuita si pierduta pentru totdeauna.
Dar atentie, toate astea reprezinta o maniera de a interpreta imaginile uimitoare ale acestui anime. Sunt prea multe alte posibilitati ca sa poti spune ca ai inteles intregul spectru de aluzii si semnificatii. Iar Mamoru Oshii este prea zgarcit ca sa ne ajute. Iritant si frustrant ca nu poti sa intelegi ce a fost in mintea artistului atunci cand a creat aceasta opera.
Interpretarile noastre sunt ale noastre, personale. Opera in schimb a fost facuta de un "deo" care a avut propriile sentimente, propria vointa si ideea unui mesaj clar. Si e pacat ca nu putem cunoaste acest detaliu atat de important; revelator si frustrant chiar.
Concluzie: Nu recomand acest anime decat celor pasionati de ezoterism, filosofie sau spiritualitate. Nimic din ceea ce veti vedea nu este ce pare a fi. Imaginile si grafica sunt bune, chiar impresionante. Insa lipsa unui liant care sa solidifice intelesurile fac ca filmul sa fie gol si discutabil, doar ca discutia este vorba in vant atata timp cat varianta genuina refuza sa se faca cunoscuta. Nota 6,51!
Insa in cazul acestui lung-metraj, e si nu e asa. Faptul ca leaga toata aceasta lume suprarealista de lengende biblice, iti ofera mai mult decat necesarul ca sa incerci sa intelegi macar o latura din ceea ce propune prin imagine regizorul japonez Mamoru Oshii. Surprinzatoare e maniera corecta in care sunt utilizate parti din Geneza, prima carte a Pentateuhului, (Potopul, pentru exactitate). Lumea dezolanta, parasita si difuza, vazuta in multe ocazii prin unduirea lichida a apei, te predispune la a dubita asupra realitatii a ceea ce iti percepe ochiul. Personajele, doua la numar, sunt diametral opuse. Primul, copila, are o paloare incompatibila cu viata, parand facute din marmura. Cavalerul ratacitor e reprezentarea umanului, plin de indoieli si intrebari. Ceilalti oameni, pescari ce vaneaza fantasme, sunt monocolori si par pietrificati. Se animeaza doar cand e vorba sa apara himera pe care o ravnesc si doar pentru ea au ochi. Nimic nu exista si nimic nu conteaza pentru ei inafara de pestele naluca.
Oul poate reprezenta aceeasi renastere ca si viata ce era cuprinsa in Arca lui Noe. Samanta intregului poate fi cuprinsa in interiorul lui. Faptul ca el se sparge duce la gestul disperat al posesoarei lui iar prin, jerfa "fecioarei" apare o puzderie de alte posibile inceputuri, de alte Oua misterioase. Chiar aparitia din neant al acelui templu avand in centrul lui pe chiar "neprihanita" fata ce protejeaza simbolicul Ou - singura speranta a acestei lumi pierdute-, pare o alta reprezentare a unei ipostaze biblice atat de cunoscuta crestinilor de oriunde ar fi ei. Dealtfel, astfel de simboluri crestine sunt presarate pretutindeni, iar ca un singur exemplu luati umbra celor 2 protagonisti atunci cand calatoresc unul langa altul.
Insa Oshii nu se limiteaza doar la frazele cartilor alcatuitoare a Vechiului Testament. El transcede mitul si analizeaza ce anume s-ar fi intamplat daca apele nu s-ar fi retras. Daca locuitorii Arcei au sfarsit prin a uita de vechiul pamant, de faptul ca sunt pe un vas si chiar de potop. Imaginile produse de acest studiu al alternativei posibilitati sunt halucinante. Ingerii sunt si ei impietriti si noua lume onirica, posibil subacvatica incepe sa se suprapuna peste cea existenta.
Prezenta tehnologiei, a mecanicului in tot acest ocean, mai sparge un hotar pana la care puteai sa visezi doar cu gandul. Ochiul ce vegheaza si vede tot este o masinarie. Toata speranta pare desarta. Insusi eroul povestii se adauga sirului nesfarsit de stanci albe, verticale. Toate acele coloane de piatra au fost odata, demult, eroi aidoma lui. Asa ca si el va astepta cu rabdare ca apa sa sedimenteze pe el calcarul ce il va face etern. Totul este circular si fara sfarsit in aceasta lume napastuita si pierduta pentru totdeauna.
Dar atentie, toate astea reprezinta o maniera de a interpreta imaginile uimitoare ale acestui anime. Sunt prea multe alte posibilitati ca sa poti spune ca ai inteles intregul spectru de aluzii si semnificatii. Iar Mamoru Oshii este prea zgarcit ca sa ne ajute. Iritant si frustrant ca nu poti sa intelegi ce a fost in mintea artistului atunci cand a creat aceasta opera.
Interpretarile noastre sunt ale noastre, personale. Opera in schimb a fost facuta de un "deo" care a avut propriile sentimente, propria vointa si ideea unui mesaj clar. Si e pacat ca nu putem cunoaste acest detaliu atat de important; revelator si frustrant chiar.
Concluzie: Nu recomand acest anime decat celor pasionati de ezoterism, filosofie sau spiritualitate. Nimic din ceea ce veti vedea nu este ce pare a fi. Imaginile si grafica sunt bune, chiar impresionante. Insa lipsa unui liant care sa solidifice intelesurile fac ca filmul sa fie gol si discutabil, doar ca discutia este vorba in vant atata timp cat varianta genuina refuza sa se faca cunoscuta. Nota 6,51!