Părerea criticului
Cel puţin două generaţii de fani ale primelor filme din franciza lansată de James Cameron de-abia aşteaptă să vadă în ce direcţie merge continuarea cu premiera vineri pe marile noastre ecrane. Ei bine, aceasta este surprinzătoare şi poate că nu va convinge toţi spectatorii, dar Terminator: Genisys este fără îndoială intens, plin de acţiune şi doldora de omagii la adresa primelor două filme Terminator.
În primul rând, un sfat: uită istoria francizei. Poate ai văzut trailerele lui Genisys şi ştii că noul film vine cu o surpriză de proporţii în ceea ce priveşte traiectoria unui personaj esenţial. Dacă ţii morţiş să te deranjeze acest aspect, practic reduci foarte mult şansele ca Terminator 5 să te captiveze. Până la urmă esenţa filmelor Terminator este veşnicul război între inteligenţa artificială Skynet şi rezistenţa umană condusă de John Connor, iar continuarea nu face decât să folosească într-un alt mod această premisă.
Scenariul lui Genisys are o mulţime de probleme şi mai toate pornesc de la o buclucaşă călătorie în timp care modifică din temelii cronologia lui The Terminator, filmul ce a lansat cu atâta succes unul dintre cele mai iubite personaje din istoria SF-ului. Arnold Schwarzenegger revine în rolul eficientului android, iar povestea găseşte o explicaţie cam cu jumătate de gură pentru faptul că eroul de metal al noilor aventuri are un aspect îmbătrânit. Dar trecem peste, pentru că Terminator: Genesys oferă acţiune din plin, câteva confruntări spectaculoase între eroii metalici şi răsturnări de situaţie ce iau ochii de la găurile din scenariu...
În vizor îi avem pe aceiaşi Sarah Connor (Emilia Clarke), Kyle Reese (Jai Courtney) şi John Connor (Jason Clarke), probabil cea mai ciudată şi încercată familie pe care o vei vedea vreodată într-un film SF. Genisys complică şi mai mult lucrurile şi foloseşte cronologii alternative, dar şi o nouă iniţiativă a Skynet, pentru a descuraja orice încercare de a găsi un cap şi o coadă complicatului slalom prin diverse perioade de timp, toate cu consecinţe atât de elaborate încât nici Stephen Hawking nu ar scoate-o la capăt.
Întrucâtva dezavantajat de scenariul haotic, regizorul Alan Taylor (Game of Thrones, Thor: The Dark World, printre multe altele) ia ochii spectatorilor cu lupte corp la corp excelent coregrafiate şi ridicări la un alt nivel al unor scene de urmărire familiare (elicoptere în loc de maşini, de exemplu). Chiar dacă mai toate scenele în care apare eficientul T-1000 (actorul sud-coreean Byung-hun Lee) sunt doar actualizări ale unor secvenţe similare din Terminator 2, Taylor foloseşte inspirat structura metalică a eroilor pentru încleştări asurzitoare şi neaşteptat de realiste. Printre ele, Scharzenegger zâmbeşte irezistibil către cameră, într-o încercare de a-şi îmbunătăţi ruginitele aptitudini sociale...
Fără să o mai lungim, Terminator: Genisys nu o să facă istorie, dar oferă o distracţie cinstită, prin urmare nu o să-ţi pară rău de banii daţi pe bilet.
În primul rând, un sfat: uită istoria francizei. Poate ai văzut trailerele lui Genisys şi ştii că noul film vine cu o surpriză de proporţii în ceea ce priveşte traiectoria unui personaj esenţial. Dacă ţii morţiş să te deranjeze acest aspect, practic reduci foarte mult şansele ca Terminator 5 să te captiveze. Până la urmă esenţa filmelor Terminator este veşnicul război între inteligenţa artificială Skynet şi rezistenţa umană condusă de John Connor, iar continuarea nu face decât să folosească într-un alt mod această premisă.
Scenariul lui Genisys are o mulţime de probleme şi mai toate pornesc de la o buclucaşă călătorie în timp care modifică din temelii cronologia lui The Terminator, filmul ce a lansat cu atâta succes unul dintre cele mai iubite personaje din istoria SF-ului. Arnold Schwarzenegger revine în rolul eficientului android, iar povestea găseşte o explicaţie cam cu jumătate de gură pentru faptul că eroul de metal al noilor aventuri are un aspect îmbătrânit. Dar trecem peste, pentru că Terminator: Genesys oferă acţiune din plin, câteva confruntări spectaculoase între eroii metalici şi răsturnări de situaţie ce iau ochii de la găurile din scenariu...
În vizor îi avem pe aceiaşi Sarah Connor (Emilia Clarke), Kyle Reese (Jai Courtney) şi John Connor (Jason Clarke), probabil cea mai ciudată şi încercată familie pe care o vei vedea vreodată într-un film SF. Genisys complică şi mai mult lucrurile şi foloseşte cronologii alternative, dar şi o nouă iniţiativă a Skynet, pentru a descuraja orice încercare de a găsi un cap şi o coadă complicatului slalom prin diverse perioade de timp, toate cu consecinţe atât de elaborate încât nici Stephen Hawking nu ar scoate-o la capăt.
Întrucâtva dezavantajat de scenariul haotic, regizorul Alan Taylor (Game of Thrones, Thor: The Dark World, printre multe altele) ia ochii spectatorilor cu lupte corp la corp excelent coregrafiate şi ridicări la un alt nivel al unor scene de urmărire familiare (elicoptere în loc de maşini, de exemplu). Chiar dacă mai toate scenele în care apare eficientul T-1000 (actorul sud-coreean Byung-hun Lee) sunt doar actualizări ale unor secvenţe similare din Terminator 2, Taylor foloseşte inspirat structura metalică a eroilor pentru încleştări asurzitoare şi neaşteptat de realiste. Printre ele, Scharzenegger zâmbeşte irezistibil către cameră, într-o încercare de a-şi îmbunătăţi ruginitele aptitudini sociale...
Fără să o mai lungim, Terminator: Genisys nu o să facă istorie, dar oferă o distracţie cinstită, prin urmare nu o să-ţi pară rău de banii daţi pe bilet.
