Părerea criticului
„Nu mă pot apropia de un bărbat decât prin sex”, afirmă într-un acces de sinceritate personajul jucat de celebra Pink în Tentaţii (i)rezistibile, film în premieră săptămâna aceasta. Latura umană dezvăluită de toate personajele acestui film, în fond nişte maşini de sex, ne apropie cu adevărat de eroi, chiar dacă ei au plecat iniţial cu stângul - marea masă a spectatorilor nu se vor regăsi în aceste personaje. Vulnerabilitatea, disperarea, apoi - culmea! - timiditatea adolescentină cu care se apropie de cineva pentru a avea o relaţie normală ne mişcă.
Trebuie, pe de altă parte, să recunoaştem că acest film mai are de partea sa un atu - problema dependenţilor de sex nu a prea fost „dezbătută” în producţiile hollywoodiene, deşi subiectul are mare potenţial. În 2011, Shame - cu Michael Fassbender - şoca; filmul se concentra pe brutalitatea şi abisurile acestei dependenţe. Tentaţii (i)rezistibile ia lucrurile mai în uşor şi mai „pedagogic”. Protagoniştii din Tentaţii (i)rezistibile nu sunt singuri în faţa acestei afecţiuni psihologice - să zicem - terminale (incapabil să aibă o relaţie de durată, dependentul de sex îşi obiectivează partenerul, apoi dezvoltă o repulsie faţă de propria persoană). Fac terapie de grup, sunt supravegheaţi şi ajutaţi de alţii care au trecut prin aşa ceva şi s-au tratat. În Tentaţii (i)rezistibile se face haz de necaz, exploatându-se situaţiile amuzante ce rezultă din această dependenţă. Te implică, dar te şi relaxează prin tratarea subiectului cu mijloacele comediei romantice. Pe de altă parte, serialul Californication trata dependenţa de sex a protagonistului ca pe un mod boem de a fi al scriitorului jucat de David Duchovny, fiind mai mediatizată dependenţa de sex a actorului, decât a personajului.
Revenind la Tentaţii (i)rezistibile, actorii ridică mult filmul. Mark Ruffalo face să ne vină să-i îmbrăţişăm şi consolăm personajul - ne ataşăm de el şi îl compătimim. Dar nu îi descoperim doar latura vulnerabilă ori sentimentală, îl vedem şi „dezlănţuit”. Gwyneth Paltrow e teribil de senzuală (are şi o scenă în lenjerie intimă), făcându-i de râs pe promotorii Iron Man 2, care şi-au jucat banii numai pe Scarlett Johansson; Pink are limbajul cel mai colorat, iar Josh Gad e clovnul trist al filmului.
Stuart Blumberg, scenaristul şi regizorul la debut al filmului, trata inspirat în The Kids Are All Right/Copiii sunt bine-mersi (2010) - un alt subiect tabu, căsnicia gay; cu Tentaţii (i)rezistibile continuă seria subiectelor delicate, în aceeaşi manieră plină de umor, emoţie şi relativă lejeritate cu care ne-a cucerit acum trei ani.
Trebuie, pe de altă parte, să recunoaştem că acest film mai are de partea sa un atu - problema dependenţilor de sex nu a prea fost „dezbătută” în producţiile hollywoodiene, deşi subiectul are mare potenţial. În 2011, Shame - cu Michael Fassbender - şoca; filmul se concentra pe brutalitatea şi abisurile acestei dependenţe. Tentaţii (i)rezistibile ia lucrurile mai în uşor şi mai „pedagogic”. Protagoniştii din Tentaţii (i)rezistibile nu sunt singuri în faţa acestei afecţiuni psihologice - să zicem - terminale (incapabil să aibă o relaţie de durată, dependentul de sex îşi obiectivează partenerul, apoi dezvoltă o repulsie faţă de propria persoană). Fac terapie de grup, sunt supravegheaţi şi ajutaţi de alţii care au trecut prin aşa ceva şi s-au tratat. În Tentaţii (i)rezistibile se face haz de necaz, exploatându-se situaţiile amuzante ce rezultă din această dependenţă. Te implică, dar te şi relaxează prin tratarea subiectului cu mijloacele comediei romantice. Pe de altă parte, serialul Californication trata dependenţa de sex a protagonistului ca pe un mod boem de a fi al scriitorului jucat de David Duchovny, fiind mai mediatizată dependenţa de sex a actorului, decât a personajului.
Revenind la Tentaţii (i)rezistibile, actorii ridică mult filmul. Mark Ruffalo face să ne vină să-i îmbrăţişăm şi consolăm personajul - ne ataşăm de el şi îl compătimim. Dar nu îi descoperim doar latura vulnerabilă ori sentimentală, îl vedem şi „dezlănţuit”. Gwyneth Paltrow e teribil de senzuală (are şi o scenă în lenjerie intimă), făcându-i de râs pe promotorii Iron Man 2, care şi-au jucat banii numai pe Scarlett Johansson; Pink are limbajul cel mai colorat, iar Josh Gad e clovnul trist al filmului.
Stuart Blumberg, scenaristul şi regizorul la debut al filmului, trata inspirat în The Kids Are All Right/Copiii sunt bine-mersi (2010) - un alt subiect tabu, căsnicia gay; cu Tentaţii (i)rezistibile continuă seria subiectelor delicate, în aceeaşi manieră plină de umor, emoţie şi relativă lejeritate cu care ne-a cucerit acum trei ani.
