The Adjustment Bureau (2011)

Il vad dupa 13 ani de la aparitie,pt ca in lista de filme 2023, 2024 nu gasesc mare lucru...si ce sa vezi ...asta m a captivat, de la inceput.Un film interesant,cu o idee si mai interesanta care putea fi mult mai mult exploatata(ador sf urile de genul)...dar per total filmul dragut,cu mesaj si muuult love

Filmul e salvat de frumoasa poveste de dragoste (cu happy end..) și de distribuție.
"Marțianul" și fermecătoarea Emily Blunt, fac iarăși bună impresie. Și cam atât.

/// Nu orice povestioară de adormit copiii este SF. Ar fi prea mult pentru un scenariu pueril și stângaci. Băieții cu pălărie sunt jalnici, iar ideea de bază e de-a dreptul paranoică. E din categoria legendelor cu CIP-ul biometric, sau cu rețelele 5G

/// Pe final, drege busuiocul explicând că Dom' Director e de fapt bunul Dumnezeu, cel etern și ubicuu. El îi trimite pe pălărioșii ăia, atunci când umanitatea e pe cale s-o facă de oaie.. Bine că nu ne-a trimis (încă..) vreun asteroid cât casa..
De acord că liberul arbitru e limitat, dar nu de cărticica aia cu hărți, ci de ADN-ul speciei umane.

vazut , placut, revazut si iar placut ! ...nu e capodopera dar si alea au critici de la diversi "cunoscatori" :D :)))))

La vremea lui. . un SF cinstit, azi doar o confirmare că dragostea învinge.

Unul din gardienii destinului, Thompson aka „The Hammer” (jucat de Terence Stamp), ii spune lui David: „You don’t have free will. You have the aparence of free will”. Si continua: „Sigur, ai libertatea de a alege ce pasta de dinti sa iti cumperi sau ce marca de bere sa bei... Dar lucrurile importante nu le lasam pe mana unei omeniri imature.”
Dintotdeauna am cochetat cu ideea ca suntem niste pioni pe o imensa tabla de sah (sau niste puncte care parcurg diagrame prestabilite, precum cele din agendele gardienilor din film?), carora le este permisa o anumita libertate, doar atata cat sa induca impresia ca ar exista o proprie vointa.
Cred ca este exact cum spunea parintele Flynn in excelentul „Doubt” / „Indoiala”: “Fiecare are un vant din spate, care-l mana prin viata. Nu-l putem vedea, nu-l putem controla, nici macar nu-i stim scopul. Forta care ne impinge are insa intelepciunea de a alege ce e mai bine”.
The Adjustment Bureau e un film reusit si cred ca ar fi fost chiar mai percutant, daca regizorul si scenaristul ar fi avut curajul sa mearga pana la capat pe acest fir rosu al „lipsei liberului arbitru” si nu ar fi cedat tentatiei de a face un film „frumos”, hollywoodian, in care finalul ii aduce impreuna pe cei doi indragostiti.
Emily Blunt foarte buna in rol. Matt Damon bun, ca de obicei.

Mi-a placut filmul pentru ca mi-au placut actorii. Doar atat!

Acest film reprezinta viitorul in esenta doar ca sub alta forma. Nu ne dam seama dar vom fi manipulati sub diverse forme de catre forte oculte mai presus de noi. Si nu vom putea face nimic sa-i oprim si sa ne schimbam destinele ca in film.

Daca ar fi sa iti scrii singur destinul,ce ai alege:sa reusestei pe plan sentimental sau pe cel profesional?Un film bun care are o idee interesanta si doi actori carismatici si extrem de talentati care se descurca de minune.Merita vizionat!

Folosind un mijloc de exprimare fantastic si nicidecum SF., acest film reprezinta de facto un elogiu si o demonstratie a faptului ca dragostea, iubirea, atunci cand are o maxima, totala profunzime, invinge totdeauna orice obstacol oricat de mare
, chiar si de natura aparent oculta pus in calea ei. Totodata filmul, antameaza idei mult mai profunde de dezbatere, pe de o parte in sensul ca personalitatile politice conducatoare ale statelor lumii ar putea fi sub influenta unor organizatii secrete cu caracter ocult, partizane ale ideei ca orice personalitate politica conducatoare pentru a-si indeplini cu maxim succes menirea ei politica si a da deci un perfect randament profesional, ar fi absolut necesar sa nu aiba absolut deloc nicio viata paralela proprie profund sentimentala, iar pe de alta parte tocmai ideea inversa, ca tocmai atunci cand profesionistul respectiv, de orice natura ar fi el (politician, dansatoare,etc...) este perfect implinit si satisfacut si din punct de vedere sentimental, intim-psihologic, sufleteste, spiritual, numai atunci poate cu adevarat sa obtina performante maxime si pe plan profesional. Tocmai aceasta ultima idee este aceea care are in mod firesc castig de cauza atat in realitate cat si in acest film foarte bun, care imbina intr-un mod fericit fantasticul, actiunea, genul thriller, si nicidecum in ultimul rand dragostea, iubirea profunda si romantismul ! Ca urmare a acestor argumente, filmul merita din plin califiaticativul de foarte bun si implicit 8 stele.

L-am descoperit din intamplare. Matt face un rol foarte fain, povestea prinde și se contureaza frumos. Dialogurile intriga, dau de gandit. Mi-a placut foarte mult.

Un fantasy romantic guvernat de "ingeri"....
Fantezie si SF la greu,aceste chestii fortand la limita romantismul si pasiunea nemarginita si ireal de puternica dintre David si Elise....si zic nemarginita si ireal de puternica,pentru ca dupa 3 ani in care ei nu se vad,e la fel de mare ca la inceput...
Asa ca in genul de filme fantasy zicala extrem de adevarata "ochii nevazuti se uita" nu se aplica....pai doar e film fantasy :)))))))))))))))))))))))))))))))))00

Mi se intampla rar, dar mi se intampla. Am revenit cu nota de la 'pierdere de timp ' la ' bun" . Nu am zis foarte bun desi stau sa ma gandesc. Si pentru prima oara parerea pentru un film vazut la cinema, atunci, este mai proasta ca parerea formata acum la TV. Nu mai tin minte dar din trailer sau sumar mi-am format o parere matrix si as fi vrut sa vad o idee matrix mai noua. A, mi-aduc aminte: incantat fiind ca matrix a deschis unele orizonturi in cinema, cred ca am citit asta atunci pe undeva, ma asteptam la ceva similar.
Ceea ce am pierdut in sala a fost probabil caldura si lipsa de ura din acest film. Si inca un punct in plus pentru lipsa scenelor de lupta din Matrix care m-au facut sa casc. Da, ati citit bine, In Matrix ar fi fost deajuns o singura lupta, da , efecte superfaine, dar mie m-ar fi placut s-o lase mai rar. Aa, mă scuzați ma mențin în film.
Emily Blunt m-a uimit cât este de sexi dar dacă mă întrebați pe mine ar fi trebuit să-l joace mai altfel, rolul. Parcă ar fi sărit pe politicianul ăla de la început.

Nu sunt în măsură să îi acord o notă, pentru că nu sunt un critic, ci doar categorisesc filmele și serialele pe care le urmăresc în plăcut/neplăcut. Fiecare film/serial are povestea sa și nu le poți compara, pentru că au diferite teme. Pe acesta îl încadrez la plăcut. Cele 10 stele pe care le acord sunt pentru că îmi place, la cele care nu-mi plac acordând o stea.

o poveste de dragoste foarte interesanta si originala,mi-a placut tare mult scenariu cat si jocul celor doi actori,recomand nota 9

un film foarte bun cu matt damon.................................

Unul din lucrurile pe care nu le pot suporta este arbitrarietatea, imposibiltatea de a alege. A fi fortat sa faci ceva pentru ca asa ti s-a ordonat. Nu pot ! nu accept! Nu cred in predestinare, cred in alegere si in asumarea consecintelor respectivei alegeri. Asa ca tema filmului a fost pe cat de incitanta, pe atat de neglijent tratata. Ca sa fiu mai explicita, a inceput in forta, cu o atmosfera de Procesul lui Orson Welles, s-a calmat pe parcurs, pentru ca sa esueze in final. OK a fost happy end, dar de ce simti gustul deceptiei dupa ce se termina filmul?
Si Matt Damon si Emily Blunt se achita corect de roluri.
Chestia cu dragostea care invinge totul mi s-a parut potrivita pentru Harry Potter si Lord Voldemort, aici asteptam o altfel de abordare.

Un film suprinzator de bun, care are si o mica tenta din "Dark City". Foarte bine realizat si destul de direct in unele lucruri si acuzatii asupra evolutiei omenirii. Merita vazut.

Poveste de dragoste moderna, scene SF din plin si putina drama fac deliciul vizionarii acestui film intr-o dupa amiaza de duminica. Mai multe aflati singuri, se merita. Recomand...in special pt "lovers"

filmul mi-a placut foarte mult si ideea a fost interesanta.
merita vazut, nota 9.

insa actorii principali nu sint potriviti...Matt Damon nu are fata de indragostit si nici carisma de om politic viitor presedinte, aici chiar pare dezbracat fara nici o arma (decit palaria cu pricina) desi imparte vreo citiva pumni... Emily Blunt este o dulce dar nu are dinamica unei balerine, era mult mai bine daca n-o arata deloc in sala de balet...rolurile secundare au fost mult mai credibile.

M-am uitat la el mai mult pentru actorii care fac parte din distributie, si mi-a placut foarte mult, ma asteptam la mai multa actiune, dar a fost bine si asa

oameni, este un film bun, cu mesaj, un film frumos, fară mari pretenții, însă aducător de bună dispoziție, dacă vreți doar filme pe măsura profunzimii Măriei voastre alegeți ceva din Haneke, Inarritu sau Cohen brothers :))) nu poți să te uiți la o peliculă comercială și să aștepți de la ea impresii cutremurătoare demne de Funny games sau Pianista :)))

Foarte interesanta ideea si actiunea in sine. Cam multa palavrageala la inceput dar pe parcurs te prinde ....

O idee foarte buna .. te tine in suspans , ca sa vezi ce este dincolo de urmatoarea usa :D merita vazut

Un film foarte reusit, are o poveste originala si bine redata. Actorii joaca destul de bine fiind foarte carismatici (si aici ma refer la Matt Damon si Emily Blunt). Ca si film se putea mai bine, insa capitolul la care exceleaza este ideea originala si povestea prezentata, si in special modul in care o persoana lupta pentru dragoste si face tot posibilul sa fie alaturi de fiinta pe care o iubeste si pentru care ar face orice si ar lupta cu oricine pentru a fi impreuna, indiferent de cat de multe greutati si piedici ar fi in calea fericirii lor.

Umplute cu elemente perfecte, în doze perfecte (dragoste, suspans, drama, mister). nu veti fi dezamăgiti merita urmarit

actori buni intr-un film cu o tema proasta...te cam plictisesti la film ..romantic fortat ..e mai mult SF...nu e cine stie ce filmu....bine acum depinde si de gusturile fiecaruia

Un film excelent din toate punctele de vedere,distributie,poveste etc.Intrebarea este:cine erau acei oameni cu puteri incredibile?ramane la aprecierea noastra

N-am citit povestirea lui Phillip K. Dick (Adjusment Team) de la care a pornit filmul, dar am senzatia ca transpunerea ei cinematografica via George Nolfi (regizor la debut, dar scenarist cu experienta) a suferit ceva mutatii cu sens comercial. Centreaza mult pe romantic si lasa zona science fiction cumva neacoperita. El (Matt Damon) e in cautarea unei functii de senator care l-ar putea propulsa peste ani spre Biroul Oval, baiat bun de te lingi pe degete. Ea (Emily Blunt) e o balerina cu personalitate misto care aspira sa faca saltul catre coregrafia de prima mana. Intalnirea lor aparent accidentala, dar plina de scantei, din toaleta unui hotel de lux alerteaza insa un grup de cetateni cu aspect hilar (toti poarta palarii si se feresc de apa) care pornesc o cruciada de evenimente pentru a le "bloca" relatia. Vreme de ani de zile! De ce? Pentru ca asa zice Planul. Plan scris de... Chairman. Filmul are un zvac initial bun pentru ca premiza are ceva captivant, dar apoi pierde din viteza mai tot timpul - raul nu pare nicaieri prea rau, lipsesc multe explicatii necesare, iar finalul duce pelicula intr-o zona subtirel romantoasa.

Un film bun, captivant !!! Mi-a placut ideea filmului !!!

un film despre ce vrem sa facem si ce facem cu adevarat. un subiec care merita discutat, bogat in idei. dupa ce vezi filmul te intrebi daca ceea ce ai vazut in film, nu exista si in realitate. uneori spunem ceva si gandim altceva sau vrem sa facem ceva si facem cu totul si totul altceva. unde este liberul arbitru. merita vazut, daca nu pentru prestatia actorilor, nu prea stralucita, parerea mea, ci mai mult pentru ideea filmului si mesajul transmis. bafta!

Lumi paralele, porti stelare si liberul arbitru, cam asta este ideea cuprinsa in pelicula lui George Nolfi, foarte interesanta si bine pusa in scena. Chiar daca Emily Blunt nu face cel mai bun rol al carierei, impresioneaza prin sarm si carisma.

La inceput am crezut ca ma uit la alt film. Nu prea imi place sa vad trailere. Nu vedeam nimic SF in acest film. Am crezut ca am gresit filmul ( dupa descrierile citite).Cine nu vede acest film, are de pierdut un scenariu extraordinar! Este un film reusit!

Pentru mine, filmul a fost genial...captivant si mai altfel decat banalele filme cu care ma obisnuisem pana acum...Pot afirma ca m-a scos din rutina!...Excelent, il recomand!

Merita vazut o data am ramas placut surprins de el, un film frumos care merge vazut!

mai rar asa dragoste...super super super super super super super super

Mi-a placut filmul e bun si te tine in suspans , iar partea cu usile chiar a fost interesanta .

Mi-a placut foarte mult filmul,impresionant. Sfarsitul mi-a provocat "piele de gaina"...deci va dati seama cat mi-a placut... Dupa mine a fost mai tare decat "Inceputul"

Pai prima parerea a mea ... nu-i despre film ci despre nota care ia fost acordat pe imdb e foarte prost gandit din partea lori.
Parerea despre film .. film original simplu si foarte atragator .. un film asa frumos nu am vazut de la "Agora" si ala un film extraordinar de frumos.
Cei care nu au fost multumiti de film .. parerea mea ca aceste filme nu-i pentru voi .. voi reduceti viteza si vizionati doar filme cu violenta ... asa ca nu-i corekt sa stricati buna placere a oamenilori care le plac sa urmaresca un film "dragoste/drama/fictiune/"

Ideea filmului e foarte buna,actiunea de asemenea, actorii la fel si-au jucat bine rolul.
Cine stie poate se alege cu vreo nominalizare sau chiar premiu la Oscar,nu?
___________________________________________________________________
Nota: 8

Filmul acesta te pune pe ganduri..Daca am avea si noi "gardieni",ar mai exista dragoste,ar mai exista decizii pripite,ar mai exista propriul mod de gandire sau pur si simplu probabilitatea banala de a varsa o cafea pe tricou?
O idee intradevar ingenioasa,sau cum spune El_KaPpa ,"o mina de aur".
Vazand acest film am considerat ca ideea mai putea fii dezvoltata pe alocuri,insa per total un film bun,care pune in evidenta intensitatea emotiilor emanate de personaje.
Matt Damon si Emily Blunt se potrivesc de minune pe marile(micile)ecrane,astfel filmul avand parte de "savoarea" care te face sa-l urmaresti.

Mi-a placut filmul cu toata doza lui de adrenalina iscata de o posibila paranoia interpretilor.

Da, da, da. Chiar daca suntem paranoici, asta nu inseamna ca nu suntem urmariti nu? Asa se face ca suntem controlati de o organizatie nevazuta, foarte subterana, care ne pastoreste de cand ne-am nascut si de cand a inceput civilizatia. Acest film ne mai invata ca orice rabin, politist sau controlor de bilete poate fi "unul de-al lor"(nu c-ar conta prea mult cine sunt "ei", mama lor de masoni nenorociti!). Important e ca au palarie si iPad deghizat in caiet studentesc, pe care evolueaza niste punctulete sclipitoare, intr-un labirint asemanator circuitelor electronice. Sau sa fi fost harta animata a canalizarii New York-ului?

Cel mai importanta invatatura a acestui film este ca daca esti un candidat la alegeri foarte tanar, ai toate sansele sa intalnesti in buda o balerina singura care se va indragosti lulea de tine. In fine, mai aflam ca anumite usi se deschid doar in sens antetrigonometric, prin rasucire. Chiar, si usile mele se dechid tot asa, dar functioneaza si daca nu port o palarie.

Un sirop de coacaze, zaharisit de la accentul englezesc si parfum duceag marca Emily Blunt. Alergaturi, urmariri si suspans maxim desigur ajutat de muzica standard pentru asemenea filme de duzina. Un soi de Matrix cu happy-end, in care iubirea castiga detasat. Cu scorul de 4-1. Sau sa spunem altfel: inca un film prost cu un actor foarte bun (Mat Damon), recomandat minorilor sub 16 ani.

ps:cu putina fantezie, coloana sonora putea fi "Für Elise"..

interasanta actiune filmului ,Matt Damon joaca destul de bine impreuna cu Emily Blunt

Avem liber arbitru? Acest film va cere sa reflectati la aceasta intrebare si sa treceti dincolo de aparente. Probabil ca sunt/nu sunt alte entitati ce ne dirijeaza destinul dar cate din deciziile noastre nu sunt dependente de accesul la educatie de care am beneficiat in mod inegal ori de grupul de prieteni dintr-o clasa sociala sau alta?

Un film ce traverseaza mai multe genuri: aventura, S.F.-ul, dragostea si suspansul, iar originalitatea subiectului te face sa te gandesti mai mult daca rugaciunea spusa (mai ales in copilarie) inainte de culcarea cu .. Inger, ingerasul meu... nu e bine sa o mai spunem si la maturitate din cand in cand, si cine stie ce surprize avem. :-)

foarte frumos filmul merita vazut :) adica are o tenta de SF cu aceei gardieni in rest e un pic previzibil

a fost un film reusit , cu o idee noua asupra destinului si aducerea in prim-plan a "gardienilor destinului" ! povestea a fost extrem de alerta , chiar daca a facut o trecere brusca peste trei ani din viata aspirantului la functia de senator David Norris (Matt Damon) ! mereu surprinzatoare , scenele care aveau sa urmeze sunt imposibil de ghicit , iar Emily Blunt este o prezenta mai mult decat inspirata in acest film , reusind sa faca o echipa perfecta cu Damon ! dar parca se putea realiza ceva si mai interesant daca se insista mai mult pe actiune , filmul nefiind atat de spectaculos pe cat spune majoritatea ! este doar un film cu o idee inovatoare si transpus cu succes pe Marele Ecran ! merita sa ii fie acordata o vizionare !

Este greu sa transmiti intr-un film ca intotdeauna in viata e bine sa lupti pentru dragoste si idealurile in care crezi si acest film reuseste de minune . MESAJ
NU-L RATATI !

Film reusit, merita vazut, intr-adevar idee originala.

e un film bun.....mi-a placut mult;).....merita vazut;).......

Este un film bun dar nu-i original .. sunt prezente cateva asemanari din miniserialul The Lost Room (2006) ..

Ideea filmului este foarte interesanta, captivanta si emotionanta. Un film ce intra clar in categoria : Must see

În cazul de faţă „El” este „Inception” iar „zăvoarele de fier” nu sunt altceva decât imaginaţia limitată de numărul mare de abordări ale subiectelor pe care cinematografia pare să le fi epuizat. Au apărut şabloane cu personaje modificate, sequeluri, prequeluri şi reecranizări după alte reecranizări. În 2010 a apărut „Inception” şi a dat peste cap credinţa celor care considerau că majoritatea subiectelor deja au fost epuizate. Există atâta libertate de exprimare iar majoritatea regizorilor au folosit o singură dimensiune pentru a se exprima. Nolan a folosit cinci. Ideea e simplă… nu găseşti soluţii în această dimensiune? Mai creează una, şi încă una până ce filmul începe să capete sens.

Uneori este nevoie doar de un imbold ca Jihadul să se dezlănţuie, iar filmul lui Nolan chiar a fost acel imbold care a demonstrat că se poate. A apărut „Limitless” cu o iniţiativă de apreciat iar acum a apărut „The Adjusment Bureau”. Acesta se bazează pe concepţia conform căreia dacă ne-am întoarce în timp şi am fi modificat cel mai mic detaliu , acel detaliu ar fi generat un bulgăre de zăpadă care în timp ar fi ajuns să schimbe lumea. Ca nici un om să nu se abată de la planul ce i-a fost ursit a fost creat „Biroul de Ajustări” a cărui misiune e aceea de a lua soarta oamenilor în mâini…ipotetic vorbind. Nu suntem informaţi de unde vin, cum au fost aleşi sau dacă sunt ca noi dar cu siguranţă ştim cu ce se ocupă.

Cel mai bine ştie asta, David Norris (interpretat fără prea mare dificultate de Matt Damon), un candidat pentru Congresul Statelor Unite or wathever. Dintr-o întâmplare… sau nu, el a avut parte de o lămurire când a ajuns să vadă lumea din spatele cortinei, să îi cunoască mecanismele dar mai ales să fie dezavantajat de aceste aspecte. Lucrurile încep să se complice din moment ce îşi întâlneşte fata visurilor (Emily Blunt) dar cu care, conform destinului, nu are voie să împărtăşească acelaşi viitor. Filmul se transformă într-o cursă de-a şoarecele şi pisica, David periclitându-şi destinul dar de dragul ei… iată şi caracterul romantic al filmului.

Un artificiu interesant este interferenţa dintre planuri: cel nou cu reminiscenţe din cel trecut care pare să creeze un concurs de legi (eveniment ce intervine în momentul în care infractorul săvârşeşte infracţiunea în trecut, iar el este acuzat în prezent ţinând seamă de faptul că legea referitoare la acea infracţiune şi-a schimbat conţinutul între timp). De aici rezultă încurcătura. Acum, cine a văzut filmul ştie despre ce vorbesc, cine nu l-a văzut nu mai ştie nici despre ce vorbeşte el însuşi.

Nonconformismul filmului vine din formatul SF cu nuanţe romantice. Am mai avut parte de asemenea combinaţii urmărind „Repo Men”, un film care mie mi s-a părut teribil de bun şi cam atât pentru că nu am mai văzut nici măcar semi-SF-uri care să aibă ca pilon central love-ul. Prin SF să nu înţeleagă cineva nave spaţiale… doar abordarea este una SF din moment ce timpul desfăşurării acţiunii este cel prezent, absolut normal.

David încearcă să echilibreze lupta dintre liberul arbitru şi destin în favoarea primului. Prin asta se abate de la orice lege darwiniană. Să nu te laşi limitat de către cei care impun legi este absolut lăudabil din punctul meu de vedere. Uneori e cazul să vezi ce se întâmplă în momentul în care îţi conduci maşina cu mai mult de 60 la oră. Cine ştie cunoaşte.

Ideea e nonconformistă, nu la fel şi abordarea ideii respective pentru că aceasta suferă în pătrunzime. Lipsesc multe explicaţii care ar fi ţinut filmul pe IMDB ceva mai mult de două luni de la apariţie. Lipsesc şi tendinţele balzaciene de focusare asupra detaliilor ale regizorului. Dacă iniţial îmi trecuse prin minte „Inception” doar gândindu-mă la porţia de hrană exotică ce mi se puse în faţă de regizor mi-am dat seama că termeni de comparaţie cu mai sus amintitul nu există dar… este un început pentru categoria de filme pluri-nivel (cuvântul îmi aparţine, dacă îl aud rostit pe undeva cer 10 dolari, ca Michael Buffer) iar tupeul este mereu de lăudat.

Bunicel ce sa spun ... o idee noua , nemaintalnita cel putin de mine.Cred ca mesajul pe care au vrut sa il transmita e ca dragostea e cea mai puternica si invinge mereu... hmm recomand fetelor filmul :)

un film foarte interesant cu o poveste originala, totusi nu prea mi-a placut finalul,prea simplu prea previzibil in comparatie cu restul filmului:(
insa ramane unul din cele mai bune filme ale lui 2011 pe care le-am vazut pana acum:D

cam fantastic adica prea fantastic:),bate spre iluminati care cica ne conduc din spate;)

Foarte frumos filmul. Cine s-ar fi gandit ca ar fi si o astfel de teorie sa-i spun asa. ;))
Chiar a meritat timpul alocat vizionarii.
Dar oare chiar asa o fi? Cine stie.... ;))

Un film cu o poveste unica,nu cred ca a mai fost o poveste asemanatoare intr-un film!
Merita vazut macar o data.Am ramas surprins de povestea filmului.PREA FRUMOS!!!!

interesant! mi-a placut! te tine in suspans (50 de caractere???????)

Mie mi-a placut la nebunie, povestea e originala, frumoasa.... e romantic, tot ce vrei :)

,, Cei mai multi oameni isi traiesc viata urmand calea stabilita, prea speriati sa exploreze o alta, dar ocazional apar oameni ca voi si depasesc toate obstacolele puse in drum. Oameni care isi dau seama ca liberul arbitru e un dar pe care nu vor sti niciodata cum sa-l foloseasca pana nu se bat pentru el. "- din pacate se aseamana cu realitatea pe care o traim.

Interesanta idee si frumos spusa povestea. Un mare merit l-au avut Matt Damon si Emily Blunt, frumosi si talentati. Am apreciat mai ales discretia cu care au fost inconjurati misteriosii gardieni cu palarii si faputl ca s-au evitat explicatiile cu majuscule. La final ramai cu: actiune + ceva romantism + cateva semne de intrebare = feel good movie. Mi-a placut. 7/10

Ideea filmului prea putin spre deloc interesanta pentru mine, da` n`am cum sa zic nici ca m`a plictisit sau ca`i vreun film prost. E gandit intr`un fel destul de bine, actingul =)) este de exceptie, iar replicile de vis. In concluzie, sa se uite fetele.

Filmul te tine activ pe tot parcursul sau in incercarea de a afla cat mai multe lucruri despre acei oameni misteriosi,dar nu este cea mai buna ecranizare a unui roman de a lui Philip K. Dick(nu am citit inca aceasta carte),cred ca este unul dintre cele mai slabe.Sper ca in viitor sa nu faca astia film si dupa Ubik.

pt mine e cel mai bun film de anul acesta .. un subiect ff interesant nota 10 !

Filmul are la baza o idee cu care ne chinuim noi cateodata si anume: "Destinul ni-l facem noi"! Filmul ne arata si o alta fata a acestui destin, una posibila. Gardienii destinului este un film de nivel mediu, simplu, avand la baza o idee inteligenta si cel mai important lucru nu dezamageste!

Destul de bun filmul, iar ideea lui este foarte frumoasa. Este interesant......sa de schizi o usa si sa ajungi intr-un alt loc decat ar trebui dupa ce ai deschis acea usa :).

Primu lucru pe care l`am facut cand am terminat de vizionat filmu` a fost sa incerc si eu "smecheria" la usa si ca sa vezi ... nu a mers ! Oricum Bun filmu`

Un Film excelent dupa parerea mea , povestea e originala , si nu merita nota 7.1 pe imdb , cel mai bun film pe care l-am vazut in 2011 pana acum :)

merita vazut o data //ar mai fi cateva intrebari de pus , dar nu mai are importanta dupa ce vezi ca se sfirseste bine //, ambi actori sint f placuti

Mie mi-a placut foarte mult filmul.Totusi cred ca ar fi trebuit sa se spuna mai multe despre acesti gardieni ai destinului,prea putine detali despre ei.Atat Matt Damon cat si Emily au jucat foarte bine.Un film original ce vine cu o idee noua .

un film superb...mi-a placut la nebunie..idea originala, plus actorii super ce mai, un film bine realizat

Concept nu prea original. Mie insa mi-au placut premiza si dialogurile dintre personaje despre cum fiecare isi poate influenta destinul, despre liberul arbitru. Cred ca nu e om pe lumea asta care sa nu se fi intrebat daca avem o soarta a noastra sau fiecare dintre noi ne scriem singuri destinul. Actingul la inaltime, in schimb, filmul ca si actiune nu exceleaza. Plus ca trebuiau totusi sa gaseasca ceva mai credibil decat un tip care timp de 3 ani se gandeste la o fata pe care a cunoscut-o intamplator.

Nu e cine stie ce. Doar o dovada in plus ca umanitatea prefera credintei in Dumnezeu, altceva, extraterestri, zane, pestisori de aur, etc. Am ramas destul de dezamagit in urma vizionarii.

Ideea acestui text a pornit de la vizionarea filmului Gardienii destinului, al cărui titlu foarte inspirat în limba română redă mai plastic tematica tratată, decît Biroul de ajustări, cum arată originalul, care sună ca anexa unui atelier de metrologie.Filmul vorbeşte despre un bărbat căruia planul iniţial al destinului său nu-i permitea să formeze o relaţie de cuplu cu o anumită femeie, ci fiecare dintre ei trebuia să se realizeze în plan social şi profesional; el fiind destinat să devină senator şi chiar preşedinte de stat, iar ea mare dansatoare de balet.
Trec rapid peste vulgarizarea pe care scenaristul şi regizorul filmului o aduce rolului ierarhiilor angelice de veghetori ai tuturor destinelor umane, vulgarizare şi depreciere întreprinsă adeseori de vesticii masoni, care ajustează tot ce poate fi ajustat în conformitate cu interesele lor macabre, începînd cu istoria, continuînd cu toate poveştile tendenţioase din mass-media şi terminînd cu religia, dar subiectul e prea vast şi nu face obiectul acestui articol.
Eroul filmului pare să accepte inevitabilul o vreme, pînă o regăseşte pe aleasa inimii sale, după care va lupta împotriva destinului spre a fi împreună cu ea şi reuşeşte, aş zice mai degrabă pentru că aşa e în filmele americane, decît că aşa ar fi în realitatea cotidiană a vieţilor celor oropsiţi şi copleşiţi de o soarta crudă ori nedreaptă.
Morala filmului : „ Cei mai mulţi oameni îşi trăisc viaţa urmînd calea stabilită, prea speriaţi ca să urmeze o alta, dar ocazional (!) apar oameni ca voi – eroii filmului – şi depăşesc toate obstacolele care li s-au pus în drum.Oameni care îşi dau seama că liberul arbitru e un dar pe care nu vor şti niciodată cum să-l folosească, pînă nu se bat pentru el ! ”
Ideea subliniată din pasajul anterior merită toate paralele sau timpul folosit pentru vizionarea acestui film (care, ca valoare, mi s-a părut a fi mediocru) şi pentru a i se vedea şi mai mult valoarea acestei idei, voi mai adăuga cîteva consideraţii premergătoare.
Nu ştiu sau nu-mi amintesc cum va fi fost omenirea în epocile anterioare lui Kali yuga, dar ceea ce pot să observ direct ori indirect este că în Epoca Întunericului umanitatea alege preponderent Calea Raţiunii, la modul general vorbind, şi mai puţin Calea Inimii.Multe vieţi la rînd, cei mai mulţi dintre noi am urmat regulile societăţii în care am convieţuit, ale familiei sau clanului din care am făcut parte.În corpuri de femei a trebuit să ascultăm de părinţi şi mai ales de taţi, iar ca bărbaţi, eram obligaţi să ascultăm fie de tată, fie de vreun şef oarecare.Ne-au trebuit multe suferinţe, unele chiar cumplite, pentru a învăţa încetul cu încetul să ne ascultăm Vocea Inimii, iar cei dintre noi care sînt suficient de atenţi şi lucizi, observă că şi în zilele noastre milionane de alţi oameni sînt puşi în faţa acestei alegeri dintre Raţiune şi Simţire, pentru că acele suflete sînt relativ tinere, adică nu au prea multe vieţi încarnate în planul fizic la activ.
Învăţarea acestei lecţii este un prag important de trecut pentru a atinge maturitatea afectivă.Îmi cer iertare faţă de cititorii sau cititoarele care deja au atins maturitatea afectivă, că îi plictisesc cu idei arhi-cunoscute, dar trebuie să se ştie că mă adresez mai cu seamă cîtorva fiinţe care nu se află la nivelul lor, fiinţe pentru care important este serviciul, cariera sau nu mai ştiu ce hoby-uri mărunte, în dauna sentimentelor.Fiinţe nu doar imature, ci şi incapabile să se deschidă afectiv sau care sînt atît de blocate în atitudini dogmatice, încît nici nu le trece prin minte să caute şi alte modalităţi de a fiinţa, iar dacă le văd la alţii, le condamnă mai mult sau mai puţin vehement din pricina propriilor limitări.
Aceasta este doar o faţetă a problemelor noastre, pentru că cealaltă faţetă o constituie indolenţa, delăsarea, lenea, nepăsarea, inerţia, adică ceea ce yoghinii numesc aspectul tamasic al comportamentului nostru şi mă refer la cei mulţi, nu la cei puţini dintre noi.
Se ştie din literatura ezoterică faptul că motorul încarnării în lumile fizice este dorinţa şi mă refer la entităţile care nu şi-au transcens egoul, pentru că mai există şi entităţi foarte evoluate spiritual care se încarnează spre într-ajutorarea semenilor noştri.Aşadar ne încarnăm cu un plan destul de clar conturat în subconştientul nostru, dar pe cîte intuiesc în momentul de faţă, acel plan destinic al fiecăruia dintre noi nu este legat de ce anume devenim sub aspect social sau profesional, cît cum ne comportăm în timp ce urmărim un ţel sau altul.
Am cunoscut o persoană care şi-a dorit imens de mult să devină cîntăreaţă de operă şi a reuşit, refuzînd cu o încăpăţinare taurină implicarea într-o relaţie amoroasă cu bărbatul pe care îl iubea şi acea iubire nu era ca focul de paie ca să poată fi stins dintr-o suflare, fiindcă după propria-i mărturie, îi venea să urle de dorul lui, dar n-a dat curs impulsurilor inimii nu doar din cauza că îşi periclita cariera, ci şi de teama că îşi strica reputaţia.Asta însemna că dacă ar fi fost văzută cu acel bărbat, lumea ar fi socotit-o o femeie uşuratică.Sigur că în comportamentul oamenilor intră mai multe şi ascunse cauze decît cele ce ni se aduc la cunoştinţă, deci n-aş vrea să redau o imagine prea simplistă a acelei persoane numai de dragul de a susţine teza unui articol, însă cazul cunoştinţei mele are similitudini măcar parţiale cu eroii filmului Gardienii destinului.
Drept să spun, nu sînt sigur dacă acolo sus, în Ceruri, ni se arată toate obstacolele sau provocările destinului nostru.Tind să cred că avem cunoştinţă de direcţiile cele mai imporatante ale vieţii noastre, iar cele secundare fie sînt analizate mai puţin, fie acelea ţin de anume alegeri nu prea inspirate pe care le facem odată încarnaţi în lumea fizică.Vreau să spun că ţelurile principale par să fie atinse de cei mai mulţi dintre noi şi mă refer la cele socio-profesionale, deoarece e firesc ca energia dorinţei să nu se disipeze pînă nu este atins acel ţel.Dar dacă pentru majoritea oamenilor profesia şi cariera ţin de sfera ambiţiei, la alţii acestea aparţin pasiunii, cum era cazul cîntereţei mai sus pomenite.Oamenii care îşi pot manifesta pasiunile ca profesie simt o anume împlinire sufletească, fiind feriţi de golul lăuntric trăit de eroul filmului mai sus pomenit.
Nu intru în alte amănunte, ci mai spun că activarea centrilor de forţă superiori ai fiinţei conferă SENS vieţii noastre, în primul rînd Iubirea, care nu doar este cauza primă creatoare a tuturor celor văzute şi nevăzute, ci şi oceanul în care ne scăldăm clipă de clipă, chiar dacă unii dintre noi sînt atît de contractaţi, blocaţi sau impuri, încît simt doar teamă sau indiferenţă în loc de iubire.
Sigur că ţelul final al oricărei creaturi îl constituie uniunea mistică şi eternă cu Creatorul, într-o perfect conştientă şi beatifică îmbrăţişare, însă pentru cei mai mulţi oameni de astăzi această aserţiune este doar o informaţie oarecare, pe care o vor uita îndată ce li se va aduce la cunoştinţă, din motive pe care nu le mai detaliez acum.Pînă la realizarea Ţelului Suprem al îndumnezeirii perfecte, entitatea are de parcurs cu paşi mai mici sau mai mari porţiunea de drum stabilită pentru fiecare încarnare în parte, spre asimilarea unor lecţii, eliminarea unor limite, satisfacerea unor dorinţe, ambiţii sau pasiuni, pînă devenim destul de elevaţi spirituali ca să ne împlinim sensul vieţii ! Iar sensul vieţii nu poate exista în afara graniţelor iubirii ! Iubirea pe care o simţim pentru iubit sau iubită, copii sau părinţi este doar o palidă reflexie a iubirii pe care o vom simţi faţă de Creatorul nostru Celest..
Se spune în popor totuşi că destinul sau viitorul nu e bătut în cuie, deci între ceea ce trebuia să suportăm ca o consecinţă a acţiunilor noastre trecute, care constituie pre-destinarea noastră, pe de o parte, şi ceea ce am putea obţine, dacă am şti să ne folosim liberul arbitru în mod înţelept şi eficient, există diferenţa dintre omul gregar şi cel superior, între mirean şi iniţiat sau dintre omul delăsător şi cel perseverent.
Nedumerirea vine de acolo că nu înţeleg oscilaţiile foarte derutante ale stărilor, cel puţin în cazul meu, dar nu numai, oscilaţii între hărnicie şi seriozitate privind practica spirituală, urmate de perioade mai lungi ori mai scurte în care lipsa de chef sau lipsa aspiraţei spirituale mă paralizează parcă într-o tîndăleală penibilă.Cărui fapt se datorează această oscilaţie indezirabilă ?
Anumite tendinţe inferioare subconştiente, ar fi răspunsul, iar învăţătorii noştri ne îndeamnă să perseverăm mai ales în perioadele în care n-avem chef de practică spirituală, amintinu-ne pentru ce ne aflăm pe Calea spirituală sau de ce e necesar să ne angrenăm cît mai ferm energia voinţei în scopul auto-depăşirii. Iar dacă nimeni şi nimic nu ne poate mobiliza deocamdată în practica spirituală, ar trebui căutată o modalitate de a păcăli mentalul, fie vizionînd un film emoţionant, fie fuzionînd amoros, dacă avem cu cine, unde şi cu ce, fie făcînd o plimbare în natură.
Morala filmului cum că liberul arbitru e un dar pe care nu vom şti cum să-l folosim, dacă nu ne zbatem pentru a-l utiliza în bine, întru creşterea noastră spirituală, ar putea fi un imbold suficient pentru unii dintre noi, iar cînd acest îndemn îşi va pierde forţa de impulsionare, va trebui să găsim alte modalităţi de a merge înainte ori să cerem sfatul cuiva mai avansat ca noi, adică orice, orice pentru a-L căuta şi a-L descoperi pe Dumnezeu din noi înşine !
Fiindcă un lucru e cert : merită să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a depăşi limitările destinului şi ale fiinţei noastre !

Interesantă poveste, interesant modul în care a fost transpusă în film. Este exact genul de film care, după ce ai terminat să-l vizionezi, te lasă cu muuulte întrebări. Nu legate de film, legate de tine. Căci nu cred ca sunt oameni care nu se întreabă care este scopul si "harta" lor :)

Ca si Inception acest film are un pic de adevar, ce se intmapla daca ajungeam acolo?... poate as fi intalnit persoana potrivita?...dar din pacate detalile sunt aproape inexistente, tot filmul e bazat pe desfasurarea actiunii iar finalul lasa de dorit dar care este salvat putin de monologul lui David Norris care te pune pe ganduri...............

Ideea e interesanta dar se putea si mai bine. .. ...............

tare rau matt damon asta :)))))))))) super filmul. suspans, actiune, mici, pepeni, struguri. de toate ;))

Copiaza matrix reloaded la greu. Numai acolo era cu astfel de usi, care te duceau dintr-o parte in alta. Si mai are si o inspiratie mare din Dark City.

Mie una imi plac foarte mult filmele de dragoste, deci vreau sa-l vad neaparat.

Beneficiile vizionarii acestui film? Paaaai, poate binedispune o persoana oricat ar fi ea de ciufuta ; te poate face sa speri ca iubirea aia unica - de care nu prea are parte multa lume - exista totusi iar daca ai marele noroc sa o gasesti trebuie sa nu o lasi sa dispara; te poate face sa te gandesti putin mai atent la conceptul de "liber arbitru" si de ce nu, cu zambetul pe buze, sa crezi ca ingerii au grija....

Un film foarte frumos, cu o idee destul de interesanta si originala, iar celor doi le sta foarte bine impreuna.

O adevarata delectare pentru mine,un film cu tenta SF,simplu si cursiv,nu tu dureri de cap sa pricepi ceva,sa te prinzi sau ba,ci te uiti pur si simplu si iti place!Interesanta chestia cu liberul arbitru,ar fi bine sa avem curaj toti sa pornim impotriva destinului,dar ce te faci daca acesti ,,gardieni" nu sunt prin preajma si o dai in bara rau de tot?!Si mi-a placut faptul ca nu au explicat clar ce sunt ,,gardienii" (,,am fost numiti si ingeri printre altele"),lasa libera fantezia fiecaruia sa brodeze...

In seara asta l-am vazut si pot sa zic ca mi-a placut.o idee interesanta!Matt Damon si Emily Blunt, 2 actori foarte buni.

Bun. Am fost si eu in aceasta seara la The Light Cinema sa vad The Adjustment Bureau si surpriza cum nu mi sa mai intamplat vreodata la cinema. AM ADORMIT. Asa de misto e filmul. :))

Am vazut filmul. O idee interesanta si totodata infricosatoare...Sa stii ca cineva iti controleaza destinul.Oricum foarte dragutz. Astept si Chain Letter care are si el o poveste care poate fi reala. Iar promotia cu ipad-uri e binevenita :))

O poveste de dragoste pusa altfel in scena! Si nu rau!
Nu stiu ce-i apuca pe unii sa spuna ca e un SF. Unde e premisa stiintifica din filmul asta?
E un film de fictiune si atat!

Se ia un politician (viitor presedinte la Casa Alba), o dansatoare (nu e vorba de striptease, nu va ganditi la prostii) cu un viitor stralucit in arta coregrafiei, cativa barbati elegant imbracati, cu palarii pe cap, cateva elemente SF (usi care te duc in tot diverse locuri - asemanator Matrix) si se aduna toate acestea in The Adjustment Bureau. Un film despre decizii care sunt mai mult sau mai putin intamplatoare...

Demult nu m-a mai prins un film atat de mult cum m-a prins acest film.
Exceptand partea fantastica, The Adjusrment Bureau mi s-a parut un film foarte frumos realizat, simplu, nu este nimic fortat, totul vine foarte natural. Replicile sunt foarte revigorante si amuzante.
Distributia foarte bine facuta. Emily Blunt incepe sa fie din ce in ce mai promitatoare iar John Slattery a fost extrem de simpatic si expresiv.
The Adjustment Bureau, un debut foarte mult, din partea lui George Nolfi.

mergeti la un film bun si serios - asta chiar si pt. copii mici este penibil!!!

mi-a placut filmul si ideea lui
matt damon e un actor din ce in ce mai bun
iar emily blunt f carismatica
insa nu prea s-a explicat in film cine sunt acest gardieni ai destinului?de unde vin?sunt ceva extraterestrii?cine sunt ei ?si ce varsta au?milenii?

L-am vazut ieri seara si mi-a placut. Nu e fantastic ca si film, dar are niste idei interesante. Nu neaparat originale, dar interesante.

Cel mai mult mi-a placut discursul despre lipsa liberului arbitru. Cred ca in ciuda faptului ca filmul se termina pe o nota pozitiva (oarecum) si iti da impresia ca de fapt ai avea liber arbitru, in realitate nu e chiar asa. Actiunile noastre sunt controlate si influentate de cei din jur, de situatia noastra sociala, de cea economica (mai cu seama asta!), de cartile care le citim, de mass-media (in cazul asta e mai mult "spalare pe creier" decat "influenta", dar ma rog). Liberul arbitru e, la urma urmei, o iluzie frumoasa, de aceea ne si agatam de ea. Daca n-ar fi o iluzie, probabil am trai intr-o meritocratie, nu intr-o corporatocratie, asa cum este de fapt cazul. :)

In orice caz, n-a fost rau, iar Matt Damon si Emily Blunt au jucat bine. Cel mai mult cred ca mi-a placut Anthony Mackie, totusi. :)

Hmm, Matt Damon și Emily Blunt împreună. Bine gândit, bine jucat. Cei doi nu se dezmint: el este potrivit pentru rolurile de acțiune, ea fură ochii, este jucăușă, seducătoare. Povestea e frumoasă, devine și mai interesantă când încep să se deschidă ușile și cărțile dictate de nu știu ce înțelept. Finalul mi s-a părut pueril dar reușește să te lase binedispus. Nu ridică așa multe întrebări pe cât credeam când am văzut trailer-ul dar merită atenția.

.......................................................................................

Am fost , mi-a placut mult , previzibil finalul intr-adevar insa destul de ok.
Tipa este foarte sexy.

"The Adjustment Bureau" - Simplu şi onest
Philip K. Dick nu se dezminte

Deşi a fost unul dintre cei mai mari scriitori SF, nici chiar Philip K. Dick nu poate prezenta garanţii totale pentru calitatea unui film. Pe lângă excelentele "Blade Runner" (Ridley Scott, 1982) şi "Total Recall" (Paul Verhoeven, 1990), urmate la o distanţă acceptabilă de "Minority Report" (Steven Spielberg, 2002), tot de la el ni s-a tras şi "Next" (Lee Tamahori, 2007 - vulgarizare ieftină a unei premise extrem de generoase), plus alte nimicuri. Din fericire, "The Adjustment Bureau" reuşeşte să se plaseze la un onest nivel mediu, oferind un divertisment science-fiction inteligent şi corect lucrat, care chiar dacă nu iese cu nimic din comun, cel puţin nu dezamăgeşte.
Una dintre trăsăturile caracteristice ale lui Dick, prezentă în multe din prozele sale cele mai importante, o constituie schimbarea registrului (calculată, abilă şi enorm de surprinzătoare), la modul: exact când crezi că te-ai prins despre ce e vorba, survine o întorsătură care propulsează povestirea pe o cu totul altă direcţie. Personal, o admir cel mai mult în favoritul meu "Ubik", încă netranspus cinematografic, unde au loc nu mai puţin de patru asemenea twisturi majore, pentru ca exact în ultimele câteva rânduri ale romanului să se producă şi al cincilea - după care, nu întâmplător, cartea se încheie cu cuvintele: "Şi nu era decât începutul." Cu atât mai semnificativ este faptul că aceste schimbări de macaz funcţionează în registrul major al realităţilor multiple (nu atât paralele, cât eşalonate), astfel încât literatura lui Philip K. Dick se constituie într-unul dintre cele mai tipice domenii unde "lucrurile nu sunt niciodată ceea ce par a fi".
Nici în "Gardienii destinului" (lăudabilă adaptare a titlului în română - dau o slujbă la biserică, tot suntem în Postul Paştilor!) lucrurile nu sunt tocmai ceea ce păreau iniţial a fi. Ca să nu le stric spectatorilor surpriza cu un spoiler, voi proceda la un slalom printre argumente cât de dibaci m-or ţine curelele, abţinându-mă total de a mă referi la fondul poveştii - deşi acesta se dezvăluie deja cam după doar un sfert din film, dar îl voi ocroti, fie şi de hatârul acelei grăbite surprize. Totuşi, din consideraţie şi pentru cunoscătorii lui Dick, pe care i-ar putea paşte o dezamăgire (mai ales dacă n-au citit povestirea originală), sunt dator să anunţ: nu vă aşteptaţi, în continuare, şi la alt(e) twist(uri) dickiene - e doar unul, şi bun. Iar asta nu e greşeala scriitorului, ci a ecranizatorului (George Nolfi, scenariul şi regia), din simplul motiv că dacă în economia unei povestiri scurte o singură surpriză poate funcţiona perfect, întinderea unui scenariu de lung metraj te obligă fie să mai inventezi şi altele (ca în "Total Recall", de exemplu - pildă elocventă de gonflare bine gestionată de la compact la complex, graţie scenariştilor Ronald Shuset, Dan O'Bannon, Jon Povill şi Gary Goldman), fie s-o muţi pe cea existentă într-un alt punct al acţiunii (cel puţin la jumătate, dacă nu la începutul actului trei, sau chiar în final). Să nu uităm că regulile structurale ale dramaturgiei cinematografice sunt incomparabil mai riguroase decât cele ale prozei, şi ce i se permite Iovisului literat, nu-i e îngăduit şi bovisului cineast (sau... viceversa).
Din fericire, deşi surprize de fond nu mai există, acţiunea decurge totuşi trepidant şi cu un cuantum pasabil de neprevăzut. În ultimă instanţă, nu e tocmai surprinzătoare - trebuie să recunosc că m-am gândit de nenumărate ori la un asemenea setup (şi nu-mi fac nici un titlu de glorie din asta - e o speculaţie inevitabilă, tentantă pentru virtualmente orice autor SF, cel puţin o dată pe parcursul carierei) - dar evoluează isteţ. Faptul că toate acţiunile "biroului de ajustare" se petrec într-un ambient de concepţie vizuală atât de apropiată propriei noastre realităţi constituie o convenţie acceptabilă şi dezvoltată atât coerent, cât şi cu umor subtil: cel mai mult mi-au plăcut carneţelele, diagramele şi uşile; cel mai tare m-au dezamăgit trucurile cu pălăriile şi apa, de o facilitate nepremisă, care combinată cu lipsa de credibilitate le împinge în derizoriu. De asemenea, sistemul motivaţiilor e lacunar: deşi filmul evită abil capcana unei grandilovenţe pompoase, menţinându-se prudent la un nivel imediat, sugestia generală este a unui simplism cam greu de acceptat - iar cele câteva trimiteri de ordin istoric, insuficiente (ba chiar şi teziste la modul politically correct: printre marile nenorociri ale secolului XX sunt incluse cele două războaie mondiale, fascismul şi holocaustul - dar nici o vorbă despre comunism, gulag, Hiroshima, Nagasaki, New World Order, etc.)
În rolul principal, Matt Damon îşi face datoria aşa cum ştie el când nu are mari probleme, iar Emily Blunt îi dă replica onorabil. Deloc surprinzător - şi fără pic de efort - cel mai expresiv e Terence Stamp, căruia bătrâneţea i-a amplificat dualitatea pozitiv/negativ a personalităţilor pe care le compune.
Se mai remarcă şi o anume undă de artificialitate subtilă a abianţelor cotidiene, un fel de "realism sintetic", amintind de cel al universului fictiv din "Matrix" - ceea ce n-ar fi rău, în cazul unei opţiuni delibrate; din păcate, e imposibil să-ţi dai seama dacă aşa stau lucrurile, sau e doar o stângăcie - şi nu la nivelul ambiguităţii, ci la cel deloc scuzabil al neclarităţii.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
8 martie, 2011, h. 18:30-19:10
Bucureşti, România

super frumos filmul......nu-l ratati!ca e mare pacat!

Cred ca va fi un film care se va uita repede, imi place Matt Damon dar si Emily Blunt...sa speram ca va face o impresie buna pe parcursul celor 105 min.