Atunci cand un suflet bun in esenta lui ajunge la putere, gaseste solutia ideala de a urmari interesele tarii sale in modul cel mai putin sangeros cu putinta. Aici inspiratia vine din povestea de noapte buna pe care i-o citea fiului sau. Si pana la urma pentru ce sunt povestile pline de talc si intelepciune daca nu le aplicam in viata?
Valoarea filmului este mare pentru ca este dupa fapte reale .
yanysboy
pe 12 Mai 2020 00:10
Un film bun, de nota 7 recomand celor care au răbdare.
gbanescu
pe 28 Februarie 2019 19:42
Un film interesant, bazat pe fapte reale, dar inca insuficient cunoscute de public si de realizatorii filmului.
Ashraf Marwan, un inalt oficial egiptean, isi ofera „serviciile” inamicului nr. 1 al lumii arabe, Israel. In legatura cu acest personaj exista si opinii ca ar fi fost agent dublu, actionand, de fapt, in beneficiul tarii sale, Egipt.
Neagreat de socrul său – presedintele Egiptului, Gamal Abdel Nasser – pentru vederile sale pro-occidentale si inclinatia spre lux si viata boema a Londrei anilor ’70, a fost tinut „la distanta” de pozitiile cheie ale statului. Motivat de frustrare, de dorinta de a deveni „cineva” si, mai ales, de convingerea intima ca poate schimba ceva in mod semnificativ, ca actioneaza pentru „binele omenirii”, Ashraf Marwan initiaza contactul cu Mossad (care îi atribuie numele de cod „The Angel”) si ajunge, in timp, sa aiba o legatura operativa directa cu seful Mossad (Zvi Zamir), cu care dezvolta o relatie de „respect reciproc” (fostul director Mossad a afirmat chiar, in urma cu cativa ani, ca „a fost cea mai buna sursa pe care agentia avut-o vreodata”).
Israelienii cultiva aceasta motivatie a lui Ashraf Marwan („egiptenii nu ma agreaza, dar seful Mossad, da”) si il sprijina sa se relanseze la varful statului egiptean, astfel incat, dupa moartea scorului sau, devine seful de cabinet al noului presedinte, Anwar El Sadat si insarcinat cu probleme speciale. Din aceasta postura si din celelalte functii pe care le-a detinut ulterior ofera informatii cruciale Israelului, timp de aproape trei decenii.
In 2007, moare in conditii neelucidate – foarte posibil asasinat – căzând de la balconul locuintei sale din Londra.
Intr-un documentar recent („Inside the Mossad”), in care vorbeste chiar fostul director Mossad, Zvi Zamir, se afirma ca moartea lui Marwan ar fi fost consecinta unei grave scurgeri de informatii din zona structurii de informatii militare a Israelului – AMAN (scurgeri de informatii referitoare la legatura operativa pe care Mossad a avut-o cu oficialul egiptean), o eroare majora care ar fi condus, in final, la eliminarea lui Marwan de catre agenti ai unei tari arabe.
Ceva lipseste insa din consistenta acestui film si asta din cauza lipsei informatiilor complete si exacte – ceea ce este de inteles, date fiind sensibilitatile din Orientul Mijlociu pe subiectul tratat de film, dar si timpul inca scurt care a trecut de la evenimentele prezentate si, deci, lipsa accesului la arhive si la anumite informatii.
Cu alte cuvinte filmul nu reuseste sa convinga, sa justifice mesajul din finalul filmului: „este singurul om in istorie care este erou national si al Egiptului si al Israelului”.
De ce este erou al Egiptului ? Pentru ca a furnizat informatii si documente de importanta capitala dusmanului de moarte – Israelul ? Singura varianta care ar justifica decorarea lui Ashraf Marwan de catre Egipt ar fi ca acesta sa fi fost protagonistul unei operatiuni controlate de partea egipteana, prin care sa le fi furnizat israelienilor, in mod constant, informatii reale, dar prelucrate in asa fel incat sa nu puna in pericol securitatea nationala a Egiptului. Iar Mossad-ul sa nu descopere acest lucru. Foarte greu de crezut ! Filmul induce ipoteza ca „Ingerul” ar fi fost un agent dublu, lucrand nemijlocit cu presedintele Sadat – asta in timp ce serviciile de securitate egiptene il urmareau in secret, avand suspiciunea ca se afla in contact operativ cu Mossad. Bun, dar el furniza deja informatii secrete Israelului, inainte de a ajunge Sadat presedinte, adica de pe vremea cand presedinte al Egiptului era socrul sau, Gamal Abdel Nasser. Deci…
Nu sta in picioare nici constructia din film ca „Ingerul” a initiat contactul cu Mossad si s-a oferit sa furnizeze date, informatii si documente „pentru a preveni un razboi, pentru a preveni moartea soldatiilor egipteni si, in egala masura, israelieni”. Pai n-a prevenit nimic: doar in razboiul de Yom Kippur au fost pierderi de circa 17.000 de morti de ambele parti, in doar trei saptamani. Cum sa salveze vietile soldatiilor egipteni, cand el furniza informatii Mosssad-ului despre amplasarea si planurile de lupta ale armatei egiptene in preziua izbucnirii razboiului ?
Filmul sugereaza si ca statutul de erou al Egiptului l-ar fi dobandit datorita unei strategii concepute impreuna cu presedintele Egiptului, Anwar El Sadat, de derutare a Israelului in ce priveste ora exacta a declansarii ostilitatilor (adica a comunicat Mosad-ului ziua in care Egiptul va declansa razboiul, dar i-a derutat totusi, percizandu-le o alta ora !?). Hilar. Chiar si asa, el avea deja o istorie consistenta de furnizare de informatii secrete Israelului, anterior declansarii razboiului. Asta, in orice tara de pe Pamant, se numeste tradare.
Asadar, filmul nu reuseste sa convinga din acest punct de vedere, pentru ca nu ofera explicatii plauzibile pentru care Egiptul sa decoreze un inalt demnitar care a tradat in favoarea dusmanului.
Singura explicatie plauzibila ar putea fi aceea ca, la momentul decorarii, egiptenii nu au cunoscut decat „partea frumoasa” (pentru ei) a „jocului operativ” initiat de Ashraf Marwan si presedintele Sadat cu Israelul. Pentru Marwan, care colabora deja de cativa ani cu Mossad, initierea unui „joc” sub protectia directa a presedintelui Egiptului, prin care „chipurile” le furniza israelienilor informatii prelucrate, a constituit acoperirea perfecta !
Si pentru ca totul sa fie si mai misterios, la funeraliile sale din Egipt au participat oficialitati egiptene de prim rang (inclusiv seful serviciilor de informatii egiptene de la acea data), iar presedintele Hosni Mubarak ar fi spus: „Faptele patriotice ale lui Marwan nu pot fi inca dezvaluite”.
Editare ulterioara:
In aprilie 2019, a aparut un nou documentar consacrat „Ingerului”: „The Spy Who Fell to Earth” (in limba româna pe Netflix: „Demascarea unui spion”). Din pacate, nici aceasta pelicula nu reuseste sa aduca elemente suplimentare in masura sa clarifice adevaratul statut pe care l-a avut Ashraf Marwan, in relatia sa cu Israelul, respectiv Egiptul. Documentarul se termina tot „in coada de peste”.
Epilog: Bineinteles ca serviciile de securitate egiptene si-au dat seama care este realitatea, insa le convine pastrarea unei perceptii ambigue: „a fost (si) eroul nostru”. Per a contrario, daca Egiptul i-ar retrage lui Ashraf Marwan distinctia acordata, ar recunoaste implicit ca au fost „pacaliti” timp de vreo 30 de ani…
lavara_laiarna
pe 20 Septembrie 2018 12:27
O poveste interesantă .. politic.
eduard_stratan
pe 18 Septembrie 2018 12:59
Nota de pe imdb este manipulata: sunt 373 de note 1 !
xerses
pe 16 Septembrie 2018 20:06
E clar ca nu-mi place genul acesta de filme cu spionaj.Mi se pare cam plictisitor.
carmen_angelus_romila
pe 16 Septembrie 2018 15:54
Bazat pe fapte reale petrecute in anii '70, filmul ne dazvaluie cateva din secrete ale statelor arabe si povestea oamenilor implicati in actiunile de spionaj, premergatoare instituirii unei paci durabile intre Egipt si Istrael..
Valoarea filmului este mare pentru ca este dupa fapte reale .
Ashraf Marwan, un inalt oficial egiptean, isi ofera „serviciile” inamicului nr. 1 al lumii arabe, Israel. In legatura cu acest personaj exista si opinii ca ar fi fost agent dublu, actionand, de fapt, in beneficiul tarii sale, Egipt.
Neagreat de socrul său – presedintele Egiptului, Gamal Abdel Nasser – pentru vederile sale pro-occidentale si inclinatia spre lux si viata boema a Londrei anilor ’70, a fost tinut „la distanta” de pozitiile cheie ale statului. Motivat de frustrare, de dorinta de a deveni „cineva” si, mai ales, de convingerea intima ca poate schimba ceva in mod semnificativ, ca actioneaza pentru „binele omenirii”, Ashraf Marwan initiaza contactul cu Mossad (care îi atribuie numele de cod „The Angel”) si ajunge, in timp, sa aiba o legatura operativa directa cu seful Mossad (Zvi Zamir), cu care dezvolta o relatie de „respect reciproc” (fostul director Mossad a afirmat chiar, in urma cu cativa ani, ca „a fost cea mai buna sursa pe care agentia avut-o vreodata”).
Israelienii cultiva aceasta motivatie a lui Ashraf Marwan („egiptenii nu ma agreaza, dar seful Mossad, da”) si il sprijina sa se relanseze la varful statului egiptean, astfel incat, dupa moartea scorului sau, devine seful de cabinet al noului presedinte, Anwar El Sadat si insarcinat cu probleme speciale. Din aceasta postura si din celelalte functii pe care le-a detinut ulterior ofera informatii cruciale Israelului, timp de aproape trei decenii.
In 2007, moare in conditii neelucidate – foarte posibil asasinat – căzând de la balconul locuintei sale din Londra.
Intr-un documentar recent („Inside the Mossad”), in care vorbeste chiar fostul director Mossad, Zvi Zamir, se afirma ca moartea lui Marwan ar fi fost consecinta unei grave scurgeri de informatii din zona structurii de informatii militare a Israelului – AMAN (scurgeri de informatii referitoare la legatura operativa pe care Mossad a avut-o cu oficialul egiptean), o eroare majora care ar fi condus, in final, la eliminarea lui Marwan de catre agenti ai unei tari arabe.
Ceva lipseste insa din consistenta acestui film si asta din cauza lipsei informatiilor complete si exacte – ceea ce este de inteles, date fiind sensibilitatile din Orientul Mijlociu pe subiectul tratat de film, dar si timpul inca scurt care a trecut de la evenimentele prezentate si, deci, lipsa accesului la arhive si la anumite informatii.
Cu alte cuvinte filmul nu reuseste sa convinga, sa justifice mesajul din finalul filmului: „este singurul om in istorie care este erou national si al Egiptului si al Israelului”.
De ce este erou al Egiptului ? Pentru ca a furnizat informatii si documente de importanta capitala dusmanului de moarte – Israelul ? Singura varianta care ar justifica decorarea lui Ashraf Marwan de catre Egipt ar fi ca acesta sa fi fost protagonistul unei operatiuni controlate de partea egipteana, prin care sa le fi furnizat israelienilor, in mod constant, informatii reale, dar prelucrate in asa fel incat sa nu puna in pericol securitatea nationala a Egiptului. Iar Mossad-ul sa nu descopere acest lucru. Foarte greu de crezut ! Filmul induce ipoteza ca „Ingerul” ar fi fost un agent dublu, lucrand nemijlocit cu presedintele Sadat – asta in timp ce serviciile de securitate egiptene il urmareau in secret, avand suspiciunea ca se afla in contact operativ cu Mossad. Bun, dar el furniza deja informatii secrete Israelului, inainte de a ajunge Sadat presedinte, adica de pe vremea cand presedinte al Egiptului era socrul sau, Gamal Abdel Nasser. Deci…
Nu sta in picioare nici constructia din film ca „Ingerul” a initiat contactul cu Mossad si s-a oferit sa furnizeze date, informatii si documente „pentru a preveni un razboi, pentru a preveni moartea soldatiilor egipteni si, in egala masura, israelieni”. Pai n-a prevenit nimic: doar in razboiul de Yom Kippur au fost pierderi de circa 17.000 de morti de ambele parti, in doar trei saptamani. Cum sa salveze vietile soldatiilor egipteni, cand el furniza informatii Mosssad-ului despre amplasarea si planurile de lupta ale armatei egiptene in preziua izbucnirii razboiului ?
Filmul sugereaza si ca statutul de erou al Egiptului l-ar fi dobandit datorita unei strategii concepute impreuna cu presedintele Egiptului, Anwar El Sadat, de derutare a Israelului in ce priveste ora exacta a declansarii ostilitatilor (adica a comunicat Mosad-ului ziua in care Egiptul va declansa razboiul, dar i-a derutat totusi, percizandu-le o alta ora !?). Hilar. Chiar si asa, el avea deja o istorie consistenta de furnizare de informatii secrete Israelului, anterior declansarii razboiului. Asta, in orice tara de pe Pamant, se numeste tradare.
Asadar, filmul nu reuseste sa convinga din acest punct de vedere, pentru ca nu ofera explicatii plauzibile pentru care Egiptul sa decoreze un inalt demnitar care a tradat in favoarea dusmanului.
Singura explicatie plauzibila ar putea fi aceea ca, la momentul decorarii, egiptenii nu au cunoscut decat „partea frumoasa” (pentru ei) a „jocului operativ” initiat de Ashraf Marwan si presedintele Sadat cu Israelul. Pentru Marwan, care colabora deja de cativa ani cu Mossad, initierea unui „joc” sub protectia directa a presedintelui Egiptului, prin care „chipurile” le furniza israelienilor informatii prelucrate, a constituit acoperirea perfecta !
Si pentru ca totul sa fie si mai misterios, la funeraliile sale din Egipt au participat oficialitati egiptene de prim rang (inclusiv seful serviciilor de informatii egiptene de la acea data), iar presedintele Hosni Mubarak ar fi spus: „Faptele patriotice ale lui Marwan nu pot fi inca dezvaluite”.
Editare ulterioara:
In aprilie 2019, a aparut un nou documentar consacrat „Ingerului”: „The Spy Who Fell to Earth” (in limba româna pe Netflix: „Demascarea unui spion”). Din pacate, nici aceasta pelicula nu reuseste sa aduca elemente suplimentare in masura sa clarifice adevaratul statut pe care l-a avut Ashraf Marwan, in relatia sa cu Israelul, respectiv Egiptul. Documentarul se termina tot „in coada de peste”.
Epilog: Bineinteles ca serviciile de securitate egiptene si-au dat seama care este realitatea, insa le convine pastrarea unei perceptii ambigue: „a fost (si) eroul nostru”. Per a contrario, daca Egiptul i-ar retrage lui Ashraf Marwan distinctia acordata, ar recunoaste implicit ca au fost „pacaliti” timp de vreo 30 de ani…